Scurta dizertatie despre viitorul nostru
De fapt nu la razboaie ma gandesc ci la drepturile fundamentale ale omului. Astazi tehnologia pare prietena noastra cea mai buna, dar in viitor lucrurile se pot schimba extrem de dramatic si nu ma refer aici la armate de Terminatori revoltati impotriva omenirii, ci la mai prozaicele corporatii trans-nationale, corporatii care detin din ce in ce mai mult controlul lumii prin tehnologia dezvoltata…
Oamenii protesteaza impotriva segregarii in bogati si saraci, in cei care au bani si aur si cei care n-au nimic, dar aceasta este o falsa si manipulatoare impartire, scopul fiind acela de a ascunde adevaratul pericol pentru viitorul specie umane, sau mai bine zis pentru actualul tip de civilizatie umana.
Respectiv la viitorul oamenirii, oportunitatile nu par prea stralucitoare ci dimpotriva: suprapopularea, pauperizarea mentalitatii, imbatranirea populatiei concomitent cu cresterea fulminata a acesteia in tarile sarace, totul dublat de avansul extrem de rapid al tehnologiei ma face sa nu fiu deloc optimist la viitorul nostru ca specie si civilizatie. Si ma voi explica de ce.
„Democratia” tehnologiei
Tehnologia e buna, ea ne-a facut stapanii planetei, dar din pacate atunci cand treci de un anumit prag de dezvoltare, cand discrepantele cresc prea mult, lucrurile se cam schimba. Ganditi-va la razboaiele din vreamea Republicii Romane; sigur ca tehnologia si disciplina armatei romane faceau mai mereu diferenta, dar a fost nevoie de un singur om, Hannibal, care sa ingenuncheze aproape Imperiul si nu este singurul exemplu… De ce?! Pentru simplul motiv ca Roma, cu toata forta sa financiara, militara si economica, nu a reusit sa creeze un decalaj prea mare intre tehnolgia sa militara si cea a inamicilor sai, diferenta fiind facuta de modul de folosire, de disciplina si geniul sau lipsa lui in cazul comandantilor militari.
Dar in linii mari toti stiau ce tehnologie militara foloseau romanii si orice trib mai rasarit ar fi putut fara prea mari problema s-o copieze. Vorba aia, un arc si o sulita mai acatarii ti le faci si singur, un scut la fel, un cal gasesti, un cazan pe post de coif e si el usor de facut rost. Astfel nici un imperiu nu a reusit sa dezvolte de-a lungul istoriei un control total si hegemonic asupra inamicilor sai, datorita faptului ca decalajul tehnologic era foarte redus, sau chiar nu exista deloc, diferenta fiind data de experienta, logistica, administratie, in general de factorul uman implicat de o parte si de alta.
Astazi insa decalajul tehnologic joaca un rol extrem de important in conflictele contemporane, tehnica de lupta performanta nemaifiind la indemana oricui ci dimpotriova sunt doar cateva tari care isi pot asigura cam toata gama de armament necesar prin eforturi proprii. Acum un secol 100 de militari americani erau cam egali ca forta de soc cu 100 de militar mexicani, astazi insa cei o suta de americani au in spate rachete nucleare, submarine, portavioane, avioane stealth, sateliti si astfel forta lor combativa este cu mult si foarte net superioara unor militari mexicani egali ca numar, iar acesta diferenta nu mai poate fi aplatizata in nici un fel.
Din pacate acest decalaj creste vertiginos, iar tehnologia este cheia si, in subsidiar, resursele necesare acelei tehnologii. Din pacate pentru majoritatea statelor de pe glob, complexitatea tehnologiei si sumele imense necesare dezvoltarii acesteia fac ca beneficiile acesteia sa devina un atribut al unei maini de tari/companii. Acest decalaj exista pe toate palierele tehnologiei: in cea medicala, constructii, industrie civila, dar se vede mai ales in tehnologia militara, acolo unde tarile care se respecta si care intrevad viitorul baga bani cu nemiluita.
Avantajul industriei militare este dat de faptul ca rezultatele din R&D pot fi usor translatate catre societatea civila, avand astfel acces la o fereastra de tehnologie inalta. Iar tarile in curs de dezvoltare care vor cu adevarat sa creasca: India, China, Brazilia, Polonia, se folosesc de fondurile pentru inarmare in incercarea de a accesa tehnologia moderna prin transfer tehnologic, desi pretul este unul ridicat.
Insa viitorul va apartine celor care vor avea acces la industrializarea cu adevarat superioara a resurselor naturale si bineinteles a celor care vor avea si forta sa-si protejeze aceste rersurse si pietele de desfacere. Peste cativa zeci de ani decalajul tehnologic va fi atat de mare inca pur si simplu nu va mai putea fi nici macar partial acoperit de resurse sau pozitia geografica, accesul la tehnologie avansata – cuplat cu o forta militara credibila – vor face diferenta intre invinsi si invingatori, intre sclavi si stapani.
Daca in anii “50 cam toate tarile din Europa aveau un vedere sa-si construiasca tehnica de lupta in regie proprie, astazi cu exceptia tarilor cu adevarat puternice, celalalte au cam renuntat la aceste idei, cel putin pe zona tehnicii militare de varf: aviatie, rachete, comunicatii si au devenit clienti captivi pentru mari producatorii de armament: Lockheed Martin, Boeing, Dassault, MBDA sau BAE Systems, datorita in principal pretului foarte mare al acestor echipamente, dar in realitate nu pretul tehnicii de lupta in sine este impedimentul major ci costurile de dezvoltare-cercetare, costuri pe care doar cateva tari si le mai permit astazi.
Datorita acestor lucruri simple independenta militara si odata cu ea cea politica si economica devin doar simple vorbe scrise pe hartie, pentru ca atata timp cat tu traiesti doar datorita faptului ca celalalt nu vrea sa te omoare, viata poate deveni foarte complicata candva…
Echilibrul natural ar fi de fapt ca tu sa traiesti pentru ca celalalt nu poate sa te omoare sau este prea costisitor, cand ajungi sa pui mai multa baza pe tratate si calitati morale ale vecinilor tai, situatia reala este ca traiesti pe timp imprumutat si vei fi OK atat timp cat esti cumva folositor, sau daca vecinul tau este cu adevarat un om/popor deosebit, traiesti atat cat nu-l deranjezi prea tare.
Decalajul tehnologic si accesul la resurse va fi cheia viitorului economic al omenirii in ansamblul ei si al fiecarei tari in parte, iar aici exista doua tipuri de actori importanti pe scena economica: cei care detin avansul tehnologic si forta financiara de al sustine si cei care au resurse economice vitale.
Deocamdata cei care au tehnologia incearca sa-si asigure si resursele: Marea Britanie, Franta, Germania, Olanda, SUA, etc, pe seama celor care au resurse. Rusia fiind in acest context un caz cu totul separat, dispunand de resurse si incercand cu disperare sa-si procure si tehnologia, insa marea majoritate a tarilor lumii nu le au pe amandoua. Intr-un astfel de context razboaiele viitorului – ca si cele din prezent de altfel – vor avea ca scop asigurarea si securizarea zonelor bogate in resurse, asigurarea rutelor de transport si bineinteles vor avea ca scop si acapararea/pastrarea pietelor de desfacere.
Totul insa va fi guvernat de tehnolgia inalta, iar in cazul fortelor armate acest lucru se vede astazi foarte bine. Daca cu doar 200 sute de ani in urma un razboi intre o superputere a vremii si o tara mica nu era nicidecum decis inainte de sfarsitul luptelor, astazi asa-zisele conflicte asimetrice, o terminologie smechera care ascunde exact situatia descrisa in acest articol, se termina de fapt inainte de a incepe cu victoria categorica a armatei superioare (catastrofic de superioara) tehnologic. Astfel calitatea oamenilor ca militari, geniul tactic si strategic al ofiterilor, conteza mai putin decat un muncitor calificat dintr-o fabrica de rachete de croaziera sau decat maistrul militar care monteza o bomba ghidata sub aripa unui avion.
Iar viitorul va fi mai aspru, competitia mai acerba si decalajele mult mai mari, pana acolo unde tehnologia va ajunge sa fie suficient de avansata inca sa poata fi folosita pentru conducerea unui teritoriu intr-un mod cu totul autoritar, iar atunci puteam spune ca a venit sfarsitul civilizatiei umane asa cum o cunoastem noi astazi. Ziua cand drone autonome isi vor alege singure tintele, cand o tara medie nu va avea efectiv cu ce sa riposteza, iar cetatenii se vor putea revolta cat vor ei, atat timp cat viata unui om, a unei familii, va atarna de un simplu cod dintr-un server indepartat, cand vei putea sa fi ucis de la 12000m de metri de sisteme automate controlate de o mana de oameni…
Tehnologia nu este democrata, nu tine seama de drepturile omului, iar decalajul tehnologic va aduce in viitor in fata omenirii noi principii de guvernare, iar odata cu scaderea importantei guvernelor nationale, datorita coruptiei si datoriilor imense, forta companiilor care detin de facto tehnologia si posibilitatea dezvoltarii ei, va creste dincolo de imaginea apocaliptica din Robocap, un film dealtfel destul de prost…
GeorgeGMT