În acest articol vor fi dezbătute câteva aspecte legate de sateliții artificiali de mici dimensiuni: ce sunt, construcție, funcționare.
Înainte de a porni la drum, așa cum am procedat în trecut, vom defini termenii care vor fi folosiți.
- satelit: o lună, o planetă sau – în cazul nostru – o mașinărie care orbitează în jurul unei planete sau în jurul unei stele;
- atitudine: poziția axei longitudinale față de traiectoria de zbor;
- orbită: traiectorie (în general închisă) pe care o parcurge un satelit;
- plan orbital: plan în care se află o orbită;
- rezoluție terestră (en: GSD, Ground Sampling Distance): într-o fotografie digitală considerând doi pixeli alăturați, este distanța între punctele centrale ale acestor pixeli măsurată pe pământ;
- vehicul de lansare: vehiculul cu care sateliții sunt transportați pe orbită;
- rezolutie temporala: distanța în timp între două survolări ale aceluiași punct;
- bandă de observare (en: swath): lățimea zonei observate la o trecere a satelitului pe deasupra solului, senzorul de observare fiind perpendicular pe suprafața pământului;
- platformă (en: bus, satellite bus): infrastructura unui satelit – structura pe care se află încărcătura alături de sistemele de bază; un bus arată modelul pe care se bazează diverși sateliți construiți.
De asemenea, este recomandată și citirea a două articole anterioare care vorbesc despre ceea ce autorul a numit inamicii tehnologiei: accelerația și spațiul.
Așa cum știm cu toții, primul satelit artificial a fost Sputnik 1 (Спутник-1), lansat de URSS în 1957 pe 4 octombrie. Cu o masă de 63 de kilograme și 3 săptămâni petrecute în spațiu (timp în care a efectuat 1440 de orbite), nu a fost în sine un salt din punct de vedere al serviciilor oferite de sateliți ci a reprezentat – simbolic și din punct de vedere al tehnologiilor dezvoltate pentru a ajunge pe orbită – un punct de cotitură pentru întreaga civilizație. [4] Urmarea a fost cursa spațială, în 1957 și 1958 fiind lansați Sputnik-2, Explorer 1, Vanguard 1C, Explorer 3, Sputnik 3 și Explorer 4. Numărul de lansări care au avut succes în acești doi ani a fost de 7, eșecurile fiind în număr de 13. [5]
Sputnik (sursa: http://www.sciencemuseum.org.uk)
Pentru clasificarea sateliților artificiali pot fi folosite diferite criterii – scop, operator, tipul orbitei, cost, mărime, etc.
În anii ’80 și ’90, operatorii sateliților erau: [1]
– companii 37.1 %
– organizații militare 35.1 %
– guverne 17.3 %
– universități 5.4 %
– amatori 5.1 %
Destinația lor, în aceeași perioada, era: [1]
– comunicații 69.2 %
– științific 14.4 %
– testare tehnologii 11.0 %
– militari 2.3 %
– educație 1.7 %
– observare terestră 1.4 %
Discuția de astăzi va pleca de la și va utiliza clasificarea în funcție de masă a sateliților; aceasta este folositoare deoarece determină vehiculul utilizat pentru lansare și o estimare a costului satelitului. În acest context, termenul sateliți mici/sateliți de mici dimensiuni (small satellites) se referă la orice satelit cu o masă mai mică de 500 de kg. Mai exact, prin masă se înțelege masa la lansare, care este și masa satelitului în momentul în care ajunge pe orbită, la separarea de vehiculul care l-a transportat, cu rezervoarele de combustibil pline (wet mass). În funcție de masă, sateliții pot fi:
– peste 1000 kg (sateliți mari)
– 500-1000 kg (sateliți medii)
– 100-500 kg (minisateliți)
– 10-100 kg (microsateliți)
– 1-10 kg (nanosateliți)
– 0.1-1 kg (picosateliți)
– sub 0.1 kg (femtosateliți)
Deși sateliții mici primesc denumiri în funcție de cine îi cumpără – în Statele Unite cei achiziționați de Pentagon au fost numiți LightSat, SPINSat (Single Purpose Inexpensive Satellite Systems), TacSat (Tactical Satellites); cei dezvoltați după 1999 cu o dimensiune standard CubeSat (denumire de marketing) – pe tot parcursul acestui articol va fi folosită denumirea de sateliți mici sau sateliți de mici dimensiuni, termenul incluzând toți sateliții cu masa sub 500 de kilograme.
Sateliții mari sunt apanajul guvernelor, companiilor sau consorțiilor cu buzunare adânci – rezistența la condițiile din spațiu și durata de funcționare au un cost care trebuie plătit și nu este la îndemâna oricui. De exemplu, unul din cei mai mari sateliți lansați – Envisat – a avut o masă de 8211 kg la lansare, dimensiuni de 2.5×2.5×10 metri (în configurația de lansare), panourile solare putând genera 6.5 kW. [10]
Satelitul Envisat in noiembrie 2001 si februarie 2002 [29]
Un exemplu de minisatelit este cel al SpaceX (MicroSat 2a|2b/Tintin A|B), sateliți de telecomunicații cu dimensiuni de 1.1×0.7×0.7 metri și o masă de ~400 kg. [11]
Unul din sateliții Tintin, utilizat pentru a testa tehnologiile propuse pentru constelația Starlink (sursa: screengrab webcast SpaceX)
Mergând pe calea miniaturizării, VNSC (Vietnam National Satellite Center) are în construcție un satelit care urma să fie lansat anul acesta (2018) – MicroDragon; acesta are dimensiunile de 0.5×0.5×0.5 metri și o masă de ~50 de kilograme. [12] Acesta este parte a unui program pe termen mediu al guvernului vietnamez. În Rusia a fost dezvoltat cu finanțare privată un satelit pentru testarea tehnologiilor pentru sateliți mici, lansat în 2014 de la Baikonur – DX-1; acesta are dimensiunile de 0.4×0.4×0.3 metri și o masă de 27 de kilograme.
Satelitul MicroDragon [12]
Planul de dezvoltare pentru sateliții vietnamezi [15]
Satelitul DX-1 [14]
Ajungem în continuare la sateliții care au produs o mulțime de discuții, nanosateliții cunoscuți public sub numele de CubeSat. Numele lor provine de la faptul că inițial au fost un cub cu latura de 10 centimetri; primul asemenea satelit a fost dezvoltat în 1999 la CalPoly (California Polytechnic State University) și Stanford University. Odata cu trecerea timpului, cubul cu latura de 10 centimetri a devenit o unitate de măsură a dimensiunii (1 u), cerințele pentru masă fiind în general să nu depășească 1 kilogram pe 1 u. Exemple de dimensiuni standardizate pentru nanosateliți:
– 1 u (10x10x10 centimetri)
– 1.5 u (15x10x10 centimetri)
– 2 u (20x10x10 centimetri)
– 3 u (30x10x10 centimetri)
– 6 u (30x20x10 centimetri)
Alte dimensiuni ale nanosateliților, nestandardizate încă, sunt:
– 8 u (20x20x20 centimetri)
– 12 u (30x20x20 centimetri)
– 16 u (40x20x20 centimetri)
Dimensiunile nanosateliților [16][17]
Evident, miniaturizarea nu s-a oprit aici; părerea autorului este că din acest punct intrăm în zona gunoiului spațial. KickSat a fost un proiect de lansare a femtosateliților (numiți Sprites) dintr-un nanosatelit (CubeSat de 3u); nu a avut însă succes deoarece o eroare datorată radiației cosmice a determinat un reset al microcontrollerului, satelitul reintrând în atmosferă fără a lansa femtosateliții.
KickSat și un Sprite [18]
Pericolul nu a trecut, fiind în continuare efectuate cercetări și dezvoltări în domeniu. Au fost efectuate experimente, fiind testați în spațiu alături de ISS sateliți de dimensiuni și mai mici.
Satelit dezvoltat la Cornell University; a ajuns și la bordul ISS [19]
SunCube, dezvoltat la Arizona State University [20]
Identificată încă din anul 2004 [21], tendința de folosire a sateliților mici a devenit între timp o piață în creștere care a beneficiat în 2015 de investiții de 2.3 mld USD și 1 mld USD în primele 3 lui ale 2018. [22][23] Miniaturizarea si evoluția tehnologiei au dus la posibilitatea utilizării unor sateliți mai mici pentru a îndeplini misiuni care în trecut necesitau sateliți mai mari, rezultând o scădere a costului misiunilor. Graficul de mai jos arată o tendință a scăderii costului odată cu scăderea dimensiunilor. Următoarele două grafice arată îmbunătățirea rezoluției (GSD) sateliților odată cu evoluția tehnologiei.
Costul sateliților și misiunilor, alături de masa sateliților [3]
Rezoluția tuturor sateliților și a sateliților mici în timp [3]
Aceste grafice arată îmbunătățirea capabilităților sateliților mici din punct de vedere al instrumentelor transportate, al avionicii, al generării de energie, al conectivității, al controlului atitudinii. Astfel, pe piețele unde în mod tradițional se foloseau sateliți mari încep să intre sateliții mici. Cu toate acestea, dimensiunile unor categorii de sateliți nu vor scădea dramatic odată cu evoluția tehnologiei, date fiind misiunile lor (telecomunicații, observarea terestră la rezoluție tot mai mare și cu mai multe instrumente).
În cazul sateliților utilizați pentru observarea terestră, acesta este unul din domeniile care a cunoscut o dezvoltare explozivă în ultimii ani. Sateliții de mici dimensiuni au devenit o alternativă la vechile metode din mai multe motive: se poate utiliza într-un mod eficient un vehicul de lansare, lansând cu un singur vehicul sateliții care se vor afla în același plan orbital; scăderea costurilor per unitate duce la posibilitatea construirii mai multor sateliți, crescând astfel rezoluția temporală. Imaginea următoare prezintă posibilitatea de acoperire zilnica a suprafeței pământului cu 4 sateliți aflați în același plan orbital la o altitudine de 600 de kilometri față de cazul folosirii unui singur satelit, cu același unghi de observație (60 de grade).
Acoperirea terestră zilnică (4 sateliți și un satelit) [3]
Prin examinarea rezoluției spațiale și temporale se poate vedea faptul că sateliții mici au ajuns la maturitate, capabilitățile lor fiind testate cu misiunile DMC și apoi folosite în produse comerciale începând cu constelația RapidEye.
Rezoluția spațială și temporală [3]
Teste practice au arătat că folosind sateliți mici se poate obține 95 % din performanța sateliților mari cu 5 % din costuri sau 70 % din performanță cu 1 % din costurile lor. [2]
Merită văzută pe scurt activitatea companiei SSTL (Surrey Satellite Technology Ltd), un spin-off al Universității Surrey care face acum parte din grupul Airbus fiind deținută de Airbus Defence and Space (via fostul Astrium) din 2008, SpaceX fiind acționar la SSTL cu 10% din 2005. [24] A jucat un rol important în dezvoltarea sateliților de mici dimensiuni, așa cum se poate vedea din imaginile următoare care prezintă câțiva din sateliții dezvoltați.
Echipa UoSAT-1 la Vandenberg alături de primul satelit SSTL, UoSAT-1/OSCAR-9; satelitul UoSAT-1 [25][26]
UoSAT-2/OSCAR-11 [27][26]
Interesant este faptul că deși a fost lansat in 1984, in iunie 2018 UoSAT-2 incă emitea, așa cum se poate vedea mai jos. O serie interesantă de observații arată că exista o zonă care determină coruperea datelor din memoria satelitului (memory upsets); cauza probabilă sunt protonii din centura de radiații. [30]
Recepția emisiei UoSAT-2 [28]
Anomalia Atlanticului de Sud [29]
De asemenea, unul din sateliții dezvoltați de SSTL (NigeriaSat-1) a fost primul satelit care a oferit imagini echipelor care se ocupau de limitarea pagubelor uraganului Katrina. ALSAT-1 si NigeriaSat-1 – dezvoltați de SSTL au avut rezoluția de 32 de metri și senzori multispectrali care puteau observa o bandă de 600 de kilometri. Evoluția tehnologiei utilizata de sateliții de observare este evidenta urmărind sateliții dezvoltați în continuare de SSTL. NigeriaSat-X (al Nigeriei) a fost lansat in 2011 cu un senzor de 22 de metri și o bandă de 600 de km. In 2014 a fost lansat satelitul KazEOSat-2 (al Republicii Kazahstan) cu GSD de 6.5 metri și o banda de 77 km.
Sateliții ALSAT-1 (Algeria) și NigeriaSat-1 (Nigeria), lansați in 2001 respectiv 2003 [27]
Sateliții NigeriaSat-X și KazEOSat-2 [27]
Imagini obținute de sateliții construiți de SSTL – Aeroportul Heathrow, Manhattan, Singapore, Marea Britanie [26]
O analiză a pieței sateliților realizată în 2017 arată creșterea numărului de sateliți din gama 1-50 kg care vor fi lansați în perioada următoare, aceasta datorându-se în principal sectorului comercial. [8]
Istoricul lansărilor și previziunile referitoare la numărul de sateliți lansați [8]
Aspectele care trebuiesc luate în calcul la dezvoltarea unui satelit de mici dimensiuni sunt prezentate, fără a intra în detalii, mai jos.
1. Lansarea
Este strâns legată de orbita satelitului. Acesta poate fi lansat cu un vehicul dedicat sau poate fi încărcătura secundară. Evident, există diferențe de costuri în funcție de organizația care face lansarea, concurența pe această piață fiind din ce în ce mai mare. Prețul pentru 1 kilogram de satelit a fost în trecut de aproximativ 100 kUSD, însă în acest moment este de 50 kUSD. [9] Dezvoltarea tehnologiei, care duce inevitabil la reutilizarea vehiculelor și la eficientizarea lor, va determina o scădere a acestui cost până la un nivel estimat de 10 kUSD pentru 1 kilogram. Evident, există discuții referitoare la 3 kUSD pentru un kilogram de satelit, însă părerea autorului este că acest preț e încă departe.
2. Orbita
Orbita satelitului este aleasă în funcție de scopul/misiunea satelitului, pentru a avea o performanță cât mai bună. Orbita geostaționară este preferată pentru sateliții de comunicații. Pentru sateliții de observare terestră este preferată o orbită polară, la o altitudine între 400 și 1000 de km. Dacă se dorește observarea unor anume zone, se folosesc orbite înclinate, eliptice (150-500 km).
3. Structură și managemet termic
Structura este în general gândită împreună cu sistemul de management termic al satelitului.
Elementele de structură asigură stabilitatea mecanică și modalitatea de atașare a încărcăturii satelitului – cea care îi permite îndeplinirea misiunii. Un satelit poate fi presurizat (foarte rar) sau nepresurizat (cea mai frecventa situatie).
4. Orientarea și controlul orbitei
Pentru sateliții aflați pe orbită joasă (LEO – Low Earth Orbit) poziția poate fi determinată folosind un receptor GNSS. Modificarea orbitei se realizează în general cu sistemele de propulsie aflate la bordul sateliților. Cauzele care determină modificarea orbitelor sunt multiple: necesitatea de a păstra altitudinea (sateliții aflați pe orbite joase sunt frânați de atmosferă), necesitatea de a păstra poziția pe orbita geostaționară (nici o orbită nu este perfectă), necesitatea de a evita o coliziune.
În funcție de misiunea satelitului este în general nevoie și de orientarea acestuia, numită și schimbarea atitudinii (attitude). Aceasta se realizează cu sisteme de propulsie, giroscoape (reaction wheels) sau sisteme magnetice de control al orientării (doar dacă există câmp magnetic). Pentru determinarea orientării, următoarele metode sunt folosite: senzori solari, senzori pentru detectarea Pământului, senzori pentru observarea stelelor, senzori magnetici.
5. Senzorii
Aceștia sunt de fapt cei ce îi permit satelitului să îndeplinească misiunea. În general senzorii sunt instrumente științifice sau de observare.
Observarea se face folosind senzori care captează reflexii ale Pământului în spectrul electromagnetic. Senzorii pot fi, de asemenea, pasivi sau activi. Senzorii pasivi (optici și termali) trebuie să aibă o sensibilitate mare iar rezoluția lor este influențată direct de mărimea satelitului – un satelit mic nu va putea ajunge la rezoluții de 1-10 cm/pixel datorită difracției din elementele optice utilizate pentru observare. Rezoluții de genul acesta pot fi obținute prin utilizarea sateliților mari, cu costuri proporționale. Senzorii activi sunt în general sisteme RF de emisie-recepție (radar) împreună cu antena/antenele și sistemul de procesare. Evident, senzorii pasivi necesită mai puțină energie și au o masă mai mică. Uneori poate fi realizată procesarea informațiilor la bordul sateliților, înainte de trimiterea datelor la sol.
6. Sursa de energie
De obicei energia este colectată de panouri fotovoltaice și stocată în baterii. Eficiența lor este mai mare decât a celulelor folosite în panourile civile, fiind între 38.8% și 46%. Celulele care compun panourile solare sunt multi-joncțiune și sunt bazate pe arseniura de galiu (GaAs – gallium arsenide). Pentru stocarea energiei se folosesc acumulatori NiCd, NiH, NiMH sau (mai nou) LiIon.
7. Transmiterea informațiilor
Există în general două legături între satelit și stațiile aflate la sol: legătura pentru telemetrie și management, folosită pentru monitorizarea și controlul sateliților și legătura de viteză mare pentru transferul datelor colectate de senzori. Se pot atinge lățimi de bandă de până la 100 mbps, fiind folosită și compresia datelor pentru a crește cantitatea de date transmisă.
8. Procesarea datelor la sol
Evident, datele transmise vor fi stocate la sol, prelucrate, interpretate și folosite ulterior.
O parte din elementele de mai sus sunt însă agregate de diverse companii într-un singur produs – un proiect de bază al unui satelit – refolosit în funcție de cerințe. Acest produs poartă numele de platformă a satelitului (en satellite bus, spacecraft bus) și conține în general urmatoarele subsisteme:
– control al atitudinii (ACS – Attitude Control System)
– telemetrie, urmărire și comandă (TT&C – Telemetry, Tracking & Command)
– alimentare cu energie (EPS – Electrical Power System)
– control termic
– propulsie
– structură de rezistență, corpul
Evident, există și cazul în care satelitul este proiectat din start ca unicat, însă și în acel caz sunt refolosite unele componente standard.
Să ne apropiem acum de casă și să vedem ce fac vecinii noștri. Privind spre sud, vecinii au lansat primul lor satelit în 1981 (Bulgaria 1300) în urma colaborării Agenției Spațiale Bulgare cu URSS în programul Interkosmos. Bazat pe platforma Meteor, satelitul avea 2 panouri solare care dezvoltau 2 KW, acumulatori pentru stocarea energiei electrice și o masă la lansare de 1500 de kilograme. Misiunea a fost observarea câmpului electric și a plasmei, la altitudinea la care se afla satelitul în zonele polare, satelitul fiind funcțional în 2009. [38] În 2017 a fost lansat un satelit de telecomunicații (BulgariaSat-1), acesta aparținând unei companii de telecomunicații și are o durată de viață de 15 ani. Cu o masă la lansare de 3669 de kilograme, panourile solare pot produce 10 kW. [39] De asemenea, există în acest moment în Bulgaria și o companie care are domeniul de activitate în domeniul nanosateliților (Endurosat), aceasta primind finanțare de la UE (1.2 MEUR di totalul de 2 MEUR al programului). [42] Au lansat și un satelit al radioamatorilor bulgari, Endurosat One. [40][41] Situația pentru BulgariaSat-1 nu este prea roz; se pare că estimarile de la momentul când a început proiectul BulgariaSat-1 (2012) au fost optimiste, prețurile scăzând în ultimii 5 ani odată cu creșterea ofertei de servicii de telecomunicații. [51]
Platforma Meteor, utilizată pentru satelitul Bulgaria 1300 [44][43]
Satelitul BulgariaSat-1, în fazele de testare și integrare pentru lansare [46][45]
Satelitul Endurosat One [47]
La vest, Universitatea Tehnică din Budapesta a dezvoltat și lansat un CubeSat in februarie 2012; în ianuarie 2015 încă trimitea date. Numit MaSat-1, era de 1 u. În acest moment se pare că se lucrează la al doilea, tot un CubeSat de 1 u. [48][49]
Satelitul MaSat-1 [50]
Acum că am văzut cum e la ei și la vecini, să vedem cum e și la noi. Autorul roagă cititorii să își pună centura de siguranță deoarece intrăm în zona tragicomică. ROSA (ROmanian Space Agency – Agenția Spațială Română) a avut un program de dezvoltare a unui satelit românesc, Goliat, început în 2005. Un fel de micul gigant. A fost adunată o comisie și s-a alocat un buget pentru această minune a tehnicii (400kEUR), a fost proiectat, au fost achiziționate componentele, a fost dezvoltat, a fost lansat pe 13 februarie 2012. Nu a funcționat. A reintrat în atmosferă pe 31 decembrie 2014. Informațiile referitoare la eșec și la apogeul spațial românesc al ultimilor 30 de ani au dispărut de pe site-ul ROSA.
Satelitul (un CubeSat de 1u) avea trei intrumente științifice la bord: unul pentru măsurarea fluxului de micrometeoriți (SAMIS), unul pentru măsurarea dozei de radiații cosmice pe o orbită joasă (Dose-N) și o cameră de 3 megapixeli care ar fi trebuit să ofere o rezoluție de 28 de metri. [31][32]
Istoria e simplă: satelitul a fost lansat cu o rachetă Vega pe 13 februarie 2012, s-a desprins de vehicul. S-au primit câteva date sumare la mai multe zile de la lansare, pe 18 februarie. La 26 februarie concluzia a fost că orbita nu a fost corectă și nu s-a stabilizat. [31]
Satelitul Goliat al ROSA [33][34]
Statisticile vorbesc despre cauzele pentru care lansările de CubeSats eșuează. Ceea ce s-a observat este că la a doua sau la a treia lansare rata succesului este mult mai mare. Unele cauze presupuse sunt: netestarea sistemelor și integrării în diverse situații, calitatea sistemului construit care nu corespunde spațiului, nerespectarea practicilor în domeniu, prea multă tehnologie netestată. [36][37]
Amatori? Nu; incompetență, hoție și lașitate.
Saaaau ……
Mai există o versiune agreată de anumite cercuri. Dacă ați citit cu atenție, ați aflat că MaSat-1 și Goliat au fost lansați în februarie 2012. Da, așa este, au ajuns pe orbită cu aceeași rachetă (Vega, zborul VV01) care a plecat la ora 10:00 din Guyana Franceză. O ipoteză ar fi că Goliat ar fi fost mătrășit pe orbită de MaSat-1 și, cu toate că fusese anunțat de planul satelitului din pustă, a ales placiditatea. Ultimul mesaj, recepționat de un radioamator, ar fi fost:
Iar tu de omor
Să nu le spui lor.
Să le spui curat
Că m-am însurat
Cu-o mândră crăiasă,
A lumii mireasă;
Că la nunta mea
A căzut o stea;
Soarele şi luna
Mi-au ţinut cununa.
Atât.
Iulian
Referințe
1. Gottfried Konecny – Small satellites – A tool for Earth observation?, University of Hannover
2. Wei Sun – IAA Symposium on Small Satellites for Earth Observation, Berlin
3. Alex da Silva Curiel et al. – Progress in Small Satellite Technology for Earth Observation Missions prezentat la IAA Symposium on Small Satellites for Earth Observation, Berlin
4. Sputnik 1 ( https://en.wikipedia.org/wiki/Sputnik_1 , accesată la data de 2018-08-26)
5. Timeline of artificial satellites and space probes ( https://en.wikipedia.org/wiki/Timeline_of_artificial_satellites_and_space_probes , accesată la data de 2018-08-26)
6. Small satellite ( https://en.wikipedia.org/wiki/Small_satellite , accesată la data de 2018-08-26)
7. SpaceWorks – Nano/Microsatellite Market Forecast 2014
8. SpaceWorks – Nano/Microsatellite Market Forecast 2017
9. Getting to space doesn’t have to be complicated ( http://spaceflight.com/schedule-pricing/ , accesată 2018-08-25)
10. Envisat ( https://en.wikipedia.org/wiki/Envisat , accesată la data de 2018-08-26)
11. MicroSat 2a, 2b (Tintin A, B) ( https://space.skyrocket.de/doc_sdat/microsat-2.htm , accesată la data de 2018-08-26)
12. MicroDragon ( https://space.skyrocket.de/doc_sdat/microdragon.htm , accesată la data de 2018-08-26)
13. DX 1 ( https://space.skyrocket.de/doc_sdat/dx-1.htm , accesată la data de 2018-08-26)
14. DX-1 Appeal to radio hams from Dauria Aerospace ( https://amsat-uk.org/2014/07/04/dx-1-appeal-to-radio-hams-from-dauria-aerospace/ , accesată la data de 2018-08-26)
15. Vietnam to launch Micro Dragon satellite by late 2018 ( http://www.vast.ac.vn/en/news/activities/1819-vietnam-to-launch-micro-dragon-satellite-by-late-2018 , accesată la data de 2018-08-26)
16. What are SmallSats and CubeSats? ( https://www.nasa.gov/content/what-are-smallsats-and-cubesats , accesată la data de 2018-08-26)
17. Applicable CubeSat sizes ( https://www.ecm-space.de/index.php/launch-adapters-h/cubesat-sizes , accesată la data de 2018-08-26)
18. KickSat ( https://en.wikipedia.org/wiki/KickSat , accesată la data de 2018-08-26)
19. Small Satellites Prompt Big Ideas for Next 25 Years ( https://www.space.com/13283-small-satellites-cubesats-research-technology.html , accesată la data de 2018-08-26)
20. This Tiny Satellite Could Be Your Own Personal Spacecraft From Just $1,000 ( https://www.sciencealert.com/this-tiny-satellite-could-be-your-own-personal-spacecraft-from-just-1-000 , accesată la data de 2018-08-26)
21. Alex da Silva Curiel et al. – Rapid response high resolution imaging from space
22. Venture capitalists fly into space start-ups (https://www.cnbc.com/2016/08/31/venture-capitalists-fly-into-space-start-ups.html , accesată în 2018-08-30)
23. Investors pour nearly $1 billion into space companies in Q1 (https://www.cnbc.com/2018/04/10/space-angels-q1-report-small-rockets-backed-by-silicon-valleys-money.html , accesată în 2018-08-30)
24. Surrey Satellite Technology (https://en.wikipedia.org/wiki/Surrey_Satellite_Technology , accesată în 2018-08-30)
25. 30th Anniversary of UoSAT-1 (OSCAR-9) ( https://amsat-uk.org/2011/10/12/30th-anniversary-of-uosat-1-oscar-9/ , accesată în 2018-08-30)
26. Celebrating World Space Week with Surrey’s satellite engineers ( https://www.getsurrey.co.uk/news/surrey-news/gallery/celebrating-world-space-week-surreys-7911889 , accesată în 2018-08-31)
27. SSTL Launched Missions ( https://www.sstl.co.uk/space-portfolio/launched-missions , accesată în 2018-08-31)
28. UoSAT-OSCAR 11 – still not quiet after 34 years ( http://www.dk3wn.info/p/?cat=47 , accesată în 2018-08-31)
29. ESA, Space in images (https://www.esa.int/spaceinimages)
30. H.C. Koons, J.F. Fennell – Space Weather Effects on Communications Satellites
31. Goliat ( https://en.wikipedia.org/wiki/Goliat , accesată în 2018-08-31)
32. GOLIAT ( https://www.n2yo.com/satellite/?s=38080 , accesată în 2018-08-31)
33. Cum şi-a omorât România primul satelit, construit la preţuri astronomice. Explicaţiile halucinante ale şefului Agenţiei Spaţiale Române (ROSA) ( https://jurnalul.antena3.ro/stiri/observator/cum-si-a-omorat-romania-primul-satelit-construit-la-preturi-astronomice-explicatiile-halucinante-ale-sefului-agentiei-spatiale-romane-rosa-632262.html , accesată la 2018-08-31)
34. Cum și-a omorât România primul satelit, construit la prețuri astronomice. Explicație halucinantă ( https://www.dcnews.ro/cum-si-a-omorat-romania-primul-satelit-construit-la-preturi-astronomice-explicatie-halucinanta_265062.html , accesată la 2018-08-31)
35. Cubesats Operations Update ( http://www.esa.int/Education/CubeSats_satellite_operations_update , accesată la 2018-08-31)
36. Michael Swartwout – CubeSat Mission Success (or Not): Trends and Recommendations
37. Michael Swartwout – CubeSats and Mission Success: 2017 Update
38. Bulgaria 1300 ( https://en.wikipedia.org/wiki/Bulgaria_1300 , accesată la data de 2018-09-06)
39. BulgariaSat-1 ( https://en.wikipedia.org/wiki/BulgariaSat-1 , accesată la data de 2018-09-06)
40. Endurosat website ( https://www.endurosat.com/ , accesată la data de 2018-09-06)
41. Endurosat One website ( https://one.endurosat.com/ , accesată la data de 2018-09-06)
42. Horizon 2020 / InnoSpaceComm ( https://cordis.europa.eu/project/rcn/211136_en.html , accesată la data de 2018-09-06)
43. Meteor spacecraft family ( http://www.russianspaceweb.com/meteor.html , accesată la data de 2018-09-06)
44. Meteor ( http://www.astronautix.com/m/meteor.html , accesată la data de 2018-09-06)
45. Bulsatcom’s BulgariaSat-1 satellite arrives at launch base ( https://seenews.com/news/bulsatcoms-bulgariasat-1-satellite-arrives-at-launch-base-568460 , accesată la data de 2018-09-06)
46. ‘BulgariaSat-1’: Bulgaria’s first geostationary communication satellite ready to go ( https://sofiaglobe.com/2017/04/23/bulgariasat-1-bulgarias-first-geostationary-communication-satellite-ready-to-go/ , accesată la data de 2018-09-06)
47. Doi sateliți în spațiu pentru Bulgaria ( https://science.hotnews.ro/stiri-spatiul-22618364-video-doi-sateli-spa-pentru-bulgaria.htm , accesată la data de 2018-09-06)
48. MaSat-1 ( https://en.wikipedia.org/wiki/MaSat-1 , accesată la data de 2018-09-06)
49. Second Hungarian satellite in the making ( https://dailynewshungary.com/second-hungarian-satellite-making/ , accesată la data de 2018-09-06)
50. Masat-1 ( http://cubesat.bme.hu/en/projektek/masat-1/ , accesată la data de 2018-09-06)
51. Bulgaria Sat striving to sell half of BulgariaSat-1’s capacity outside of Bulgaria and Serbia ( https://spacenews.com/bulgaria-sat-striving-to-sell-half-of-bulgariasat-1s-capacity-outside-of-bulgaria-and-serbia/ , accesată la data de 2018-09-06)