Hawker Tempest 🙂
Deocamdata, ne-am ales doar cu circul pentru ca programul in sine n-a fost demarat decat la nivel incipient sa nu comenteze presa ca nu este pe roti.
Mai intai, nu se stie inca ce se doreste, cine cu ce participa, ce partener se ocupa de cutare sistem, care partener de alt cutare sistem, cine este integratorul final, cum se imparte participarea industriala. Nimic din toate acestea, deocamdata britanicii tot schimba partenerii iar lista este lunga deja si semneaza hartii de bune intentii, dar ca la orice intrunire de asociatie de bloc, cu cat vin mai multi locatari, cu atat sansa se se ajunga la o discutie serioasa si nu la o paruiala demna de un apel la 112 creste.
Initial se facea ca erau trei parteneri mari si lati, dar ce parteneri, unul si unul alesi pe spranceana, mai de soi decat in cazul FCAS (Franta, Germania si Spania). Ei bine aveam Marea Britanie, Italia si Suedia, tari care construiesc si astazi avioane de lupta si inca ce avioane. Italia membra in consortiul Eurofighter (constructoare si exportatoare de Eurofighter), detinatoare a singurei uzine din Europa de asamblare pentru F 35, constructoare a familiei M 346 si C 27J Spartan, familia de transportoare civile ATR, in prezent, cam cea mai titrata industrie aeronauitica din cele trei implicate.
Marea Britanie, membra in grupul celor patru parinti ai Eurofighter, mare producatoare de motoare de aviatie, traditie, calitate – ce sa mai vorbim, un diamant de industrie. Detine si ea o linie de asamblare pentru Eurofighter de unde l-a si exportat catre Arabia Saudita, produce avionul pentru antrenament avansat Hawk T1.
Suedia – al treilea partener – nu cred ca mai trebuie prezentata: mama si producatoarea linei Saab Gripen, un avion care chiar daca nu s-a vandut prea bine este unul de foarte buna calitate. Si pe langa avion, suedezii mai au si o foarte puternica industrie de aparare care si ea ar putea contribui la viitorul Tempest.
Dar nici nu s-au semnat bine scrisorile de bune intentii ca Belgia a anuntat ca ar dori, macar in rol de observator, dar intr-un final Londra a schimbat jocul si in locul Suediei a venit Japonia cu al sau program F-X.
Japonezii au venit cu ganduri mari, planuri serioase si dupa ceva negocieri, s-a format un nou triumvirat: Londra – Tokyo- Roma, Suedia si Belgia fiind doar mentionate, nicidecum partenere, de unde s-ar putea intelege ca suedezii si-au cam luat gandul de la Tempest sau macar ca nu-si mai pun toti banii pe programul britanic.
Nu trece prea mult timp si izbucneste scandalul intre Londra si Tokio o data ce britanicii si-ar fi dat acordul ca Arabia Saudita sa faca parte din cvartet de aceasta data. Nu cunostem contributia tehnologica a sauditilor sau pretentiile lor asupra programului, ce stim insa sigur, pe filiera britanica, este ca englezii au lasat sa se inteleaga ca arabii ar fi dispusi sa aloce “zeci de miliarde” de euro in programul Tempest, lucru de laudat dpdv al Londrei, dar nu si al si Japoniei care se opune categoric unei astfel de infratiri. Italienii par a fi de acord.
Japonezii sustin ca pe langa bani, sauditii chiar nu au cu ce sa contribuie, lucru pe care probabil ca nu-l contesta nimeni, iar niponii au si alte argumente contra.
In primul rand, nu au incredere in sauditi in privinta impartasirii unei tehnologii atat de sensibile si scumpe. Acesta este primul si probabil cel mai solid argument. In al doilea rand, Arabia Saudita a fost si inca mai este subiectul interdictiei la export a diverse sisteme de arme pe diferite motive: razboiul din Yemen, intr-ajutorarea diverselor grupari de luptatori pentru… liberate, drepturile omului etc. Al treilea argument, cresterea nejustificata a complexitatii negocierilor datorita cresterii numarului de parteneri.
Interesant este ca japonezii indica doua lucruri ciudate si anume ca Arabia Saudita va fi partener cu drepturi egale (greu de inteles cum din punct de vedere industrial) si al doilea, ca Suedia nu este partener ci doar un fel de observator. Si este foarte ciudat pentru ca suedezii sunt cineva in lumea aviatiei de lupta, in Europa doar ei si francezii au construit o linie de aparate multirol in mod independent. Doar Suedia si Franta se pot lauda ca detin avioane de lupta moderne concepute si fabricate in tarile lor, in timp ce restul ori fac parte din consortii (Eurofighter), ori importa de la altii.
Chiar si Japonia este in urma Suediei pentru ca deocamdata Tokyo opereaza avioane construite de americani sau fabricate in Japonia sub licenta (F-2) dar nu au mai dezvoltat un avion de lupta propriu de foarte multe zeci de ani, iar aceste lucruri chiar conteaza.
Nici macar britanicii nu prea mai au ce arata de foarte mult timp, Eurofighterul fiind o coproductie, iar F 35ul importat la cheie din Statele Unite si atunci de ce Suedia are un rol secundar?
In acelasi timp, poate ca niponii nu ar fi atat de categorici daca sauditii s-ar margini sa-si puna banii si numele in program, dar daca pretentiile ajung inclusiv la nivel de productie pentru anumite componente, acces liber la informatii, poate chiar linie de asamblare la ei in tara, lucrurile ar pot degenera.
Nu stim daca intr-un final japonezii vor fi convinsi sa accepte participarea sauditilor in programul Tempest si daca o vor face sub ce conditii, cert este ca programul patronat de britanici pare atat de scump incat oricine are bani, bananier sau mai putin bananier, este luat de partener.
Din afara cel putin pare ca lipsa banilor se simte deja si britanicii dau din colt in colt pentru a face rost de ei, desi varianta saudita vine cu multe semne de intrebare. Se stie deja ca relatiile intre Ryad si Washington nu mai sunt ce erau odata, americanii fiind din ce in ce mai nemultumiti de politica dusa de tara araba, iar sauditii nu mai sunt la fel de increzatori in sustinerea americana si cum aviatia saudita “sta” in doua avioane multirol: F 15 si Eurofighter lucrurile sunt complexe, cu atat mai mult cu cat Berlinul a declarat in iulie ca nu va fi de acord ca Arabia Saudita sa cumpere noi aparate Eurofighter, iar fara Germania nici Marea Britanie nu poate vinde nimic. Si atunci de ce s-ar lega la cap britanici cu sauditi cand Londra, ca si Tokyo sau Roma, sunt aliati seriosi pentru americani si la o adica i-ar putea lasa pe sauditi cu ochii-n soare cu toata contributia lor?
Nici in cazul europenilor continentali lucrurile nu par sa se miste mai bine, Madridul fiiind singurul partener in programul FCAS care da semne de seriozitate, in timp ce germani si francezii isi continua ciorovaiala mai putin colocviala, in timp ce programul face pasi mici. Dar in acest caz nu avem o schimbare de parteneri si nici nu se doreste cooptarea altora datorita cresterii complexitatii negocierilor. Macar in cazul FCAS trei au fost si trei vor ramane, opozitia franceza fiind foarte puternica intru cooptarea unei alte tari.
Si apropos, stiti cum se numeste acum programul Tempest?! Global Combat Air Programme (GCAP). Global, de parca am avea a face cu o campanie de marketing la un produs banal si de gasit la orice colt de strada. Mie “Globalul” asta nu-mi arata a bine…
GeorgeGMT