Vă propun astăzi o scurtă incursiune în lumea canonierelor, o denumire care astăzi nu mai este folosită. Canonierele au fost utilizate intensiv în secolul XIX, inclusiv de marina română, termenul dispărând treptat din nomenclatorul marinelor lumii după sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial. Noi mai avem și astăzi o astfel de canonieră, Eugen Stihi (despre care puteți citi mai multe aici), o navă construită în timpul Primului Război Mondial, folosită intensiv în timpul celui de-Al Doilea și transformată ulterior în navă hidrografică, rol în care și-a și încheiat prestigioasa carieră.
Revenind la canoniere, eu vă invit ca mai întâi să citiți articolul de pe rnhs.info accesând acest link. În această scurtă incursiune în lumea canonierelor, aflăm cum au apărut și la ce au fost folosite canonierele pe parcursul existenței lor.
Totodată, aș vrea să deschid o mică dezbatere: ar putea fi acest tip de navă de actualitate din nou? Spun asta în condițiile în care canoniera poate fi definită fără a greși prea mult drept „o navă supra-înarmată raportat la deplasamentul ei”.
În condițiile actuale, s-ar părea că marina română are nevoie de o navă capabilă să lupte cu succes în zona litoralului. Aceasta trebuie să fie suficient de ieftină pentru a putea fi achiziționată în numere mai mari dar, totodată, suficient de bine înarmată pentru a putea face față într-un mediu în care luptele ar putea fi relativ scurte dar de mare intensitate. În aceste condiții, reînvierea canonierei ar putea fi soluția câștigătoare.