Scurt istoric
La început au fost torpilele. Oricât de ciudat ar suna astăzi pentru noi, denumirea inițială a minelor marine a fost aceea de „torpile” în timp ce torpilele, așa cum le cunoaștem noi astăzi, au fost la început denumite „torpile automobile”. Tot la fel au apărut și „torpilele cu şcondru” care constau în mine ataşate unui şcondru lung de câţiva metri care explodau la contactul cu nava atacată.
Probabil primul baraj de mine instalat vreodată de marina militară română a fost cel din timpul Războiului de Independență, pe Dunăre, la Nedeia, baraj care urmărea izolarea monitorului turcesc „Podgoriţa” şi protejarea podului de pontoane de la Rahova. Cu prilejul acestei operațiuni desfășurate în toamna lui 1877 s-a remarcat sublocotenentul Koslinski, primul ofiţer torpilor al flotilei.
Mina marină este o armă submarină constând dintr-o încărcătură de exploziv închisă într-un corp etanş, care se întrebuinţează în lupta împotriva navelor şi submarinelor adversarului. Poate fi lansată de pe nave de suprafaţă, de pe submarine sau din avioane.
Dragor de clasă Avenger
Nicio acțiune navală majoră – așa cum, de exemplu, au fost debarcările din cel de-al Doilea Război Mondial, nu poate avea loc înainte de înlăturarea barajelor de mine instalate de inamic în proximitatea coastei sale. Chiar săptămâna trecută, pe fondul tensiunilor din Ucraina, flota rusească a Mării Negre a desfășurat un amplu exercițiu militar ce a implicat dragarea unor raioane desemnate pentru a deschide calea celorlalte nave ale flotei. Ceea ce ne aduce la subiectul articolului de astăzi.
După cum spune și titlul, în acest articol încerc o definire mai clară a dragorului, respectiv a vânătorului de mine, principalele nave de luptă împotriva minelor marine. Dacă subiectul vă interesează, continuarea acestui articol poate fi găsită pe rnhs.info accesând acest link.