În această perioadă, în care omenirea se află într-o criză majoră, sunt foarte importante deciziile conducătorilor de națiuni, acestea făcând pentru mulți diferența între viață si moarte, între criză economică prelungită sau ieșirea rapidă din recesiune, între sărăcie sau normalitatea unui trai decent.
Probabil, după trecerea într-o nouă etapă, când, se vor trage la rece învățămintele, vom avea, cel puțin pentru o scurtă perioadă, mai multă înțelepciune și înțelegere, vom lua decizii strategice, cu efecte pe termen lung. Poate…
Pâna atunci, constatăm că asistăm la multă bălmăjeală, lideri care nu pot să depășeasca meschinele interese electorale imediate, sau care sunt total incapabili de a înțelege fenomenele medicale, sociale sau economice prin care trecem.
În mod natural, când trăiești astfel de evenimente deosebite este greu să înțelegi ce se întâmplă, eșți doar unul din martorii sau soldații anonimi, care nu pot influența cursul istoriei.
În general, în astfel de momente, contează foarte mult personalitatea celui mai puternic om din fiecare stat: prim ministru sau președinte în sistemele democrate sau autocratul din sistemele totalitare.
Nu prea există timpul necesar pentru mari dezbateri publice, totul implică decizii rapide, contra cronometru.
Indiferent de sistem, toți acești conducători, sunt oameni politici, care încearcă să folosească orice situație, inclusiv o criză majoră, pentru a deveni și mai puternici. Sunt acolo fiindcă în primul rând le place puterea, nu fiindcă sunt plini de empatie…
În jurul lor sunt formate echipe de experți, în general cei mai buni specialiști în domeniu din fiecare țară.
În astfel de situații nu mai sunt huliți tehnocrații … Este evident că este nevoie de expertiză, cunoștințe de specialitate și nu bla, bla, bla-ul politicienilor cunoscători în de toate și în nimic… doctori în orice fel de așă zise stiințe: informații, comunicare, … adică exact ce ne trebuie acum…
Trebuie ascultați oamenii care știu multă carte, care au învățat asiduu și care sunt singurii care știu, sau măcar bănuiesc ce trebuie făcut.
Puterea de decizie devine din ce în ce mai concentrată, de obicei la discreția celui mai puternic lider, cu câțiva consilieri apropiați și o echipă de specialiști.
Câteva din deciziile care se pot lua în această situație, aplicate prin instituirea unor stări de excepție (urgență), sunt:
- introducerea autoizolării la domiciliu și/sau a carantinei pentru populații din mari zone geografice, inclusiv țări;
- interzicerea transportului aerian/feroviar/rutier, urban/național/internațional, comun sau personal;
- limitarea la maxim a liberei circulații a persoanelor / închiderea școlilor / interzicerea întrunirilor și a evenimentelor cultural/sportive, etc.;
- rechiziționări de materiale, naționalizări de capacități de producție, spitalizare, transport;
- afectarea libertăților cetățenești prin urmărirea telefoanelor și a mișcării individuale, în scopul realizării unor anchete epidemiologice pentru stabilirea persoanelor contaminate;
- măsuri financiar/fiscal/economice de ajutorare a firmelor și a persoanelor.
În principiu statele se vor îndatora pe termen lung pentru a dispune de resursele necesare momentelor critice. Nimic nu e gratis.
Toate aceste măsuri par a fi mai mult specifice stării de război, nemaifiind întâlnite la nivel mondial în vreme de pace.
Cum ne arată istoria, în astfel de momente autocrațiile par pe moment mai eficace. Conducătorii autoritari, fără prea multă grijă față de principiile democratice, se mișca mai repede, iar dacă au si un pic de fler, au rezultate imediate. Desigur că a la long știm foarte bine că situația este cu totul alta.
Câteva exemple :
XI JINPING
Președintele Chinei, este unul din actorii principali în aceste momente, în calitatea sa de conducător al Partidului comunist. Aici a izbucnit epidemia. Inițial sistemul autoritar, bazat pe cenzură și propagandă a încercat să mușamalizeze tot. Este bine cunoscut cazul doctorului Li Wenliang, cel care a sesizat primul pericolul și a încercat să tragă semnalul de alarmă, fiind anchetat de sistem pentru propagare de zvonuri false, în final fiind una dintre victemele virusului.
Probabil aceste deficiențe ale sistemului comunist, care au întârziat luarea de măsuri, vor fi scump plătite de toată omenirea din nefericire.
Inițial, Xi a stat deoparte lăsând totul pe seama autorităților locale, găsite vinovate și pedepsite în stil comunist, cu avertismente, sau vot de blam.
Autoritățile centrale au intrat cu măsuri de forță, carantină pentru 60 milioane de oameni, spitale construite în timp record cu transmisiune video live, măsuri fără precedent si greu de înțeles din afară. Cred că Xi a avut înțelepciunea să își asculte consilerii pe linie medicală, oameni cu deosebite cunoștințe, care au știut să planifice și să implementeze acțiuni fără precedent în istoria omenirii. Măsurile au fost drastice. Un singur exemplu este introducerea unui cod QR, acordat printr-o aplicație pe telefon pentru fiecare cetătean: verde, galben, roșu – adică esți liber de virus, bănuit sau infestat. Numai cu acest cod poți să folosești metroul, trenul sau să intri în magazine. Împreună cu recunoașterea facială, se știe ce face fiecare, cu cine intră în contact, apoi dacă e nevoie se fac teste și astfel se izolează virusul. Sistemul a funcționat și acum China si-a reluat activitatea chiar și în Wuhan. Xi a vizitat Wuhanul și acum mașinăria de propagandă are ce vinde mai departe.
Bravul conducător ales pe viață, a învins epidemia si acum ajută omenirea pentru binele general. Pănă acum asta e realitatea…
Felicitări doctorului Du Bin, cel care a condus activitătile în Wuhan !
Trump
Trump, liderul celei mai mari democrații, a avut până acum o atitudine destul de ezitantă.
Este în an electoral și trebuie să pună în ecuația deciziilor și realegerea. Bineînțeles că în astfel de situații contează prioritățile.
Trump inițial a negat pericolul, a dat asigurări false că totul este sub control. Au urmat afirmațiile total nefondate că există teste pentru toată lumea și sunt „very beautiful”, virusul va dispărea în aprilie odată cu încălzirea vremii . A susținut inclusiv că sunt știri false lansate de democrați care îi vor răul, sau covid 19 nu este mai periculoasă decât gripa sezonieră. Timp de o lună președintele s-a comportat lamentabil, punând ca prioritate egoul său și dorința de a fi reales. Au fost întârziate măsuri esențiale cea mai gravă fiind întârzierea incredibilă a testării populației, testele inițiale fiind defecte, vina fiind atribuită administrației Obama.
Convins de realitatea situației că trebuie să acționeze, a început să lanseze acțiuni clare, încercând să nege că ar fi avut altfel de atitudine, doar după 15 martie, deci foarte târziu.
Trump este departe de a se ridica la nivelul cerut pentru un conducător în vremuri tulburi ale Americii.
Acum se declară în război cu epidemia.
Am avut senzația de „deja vu”, parcă era din nou 7 decembrie 1941 la Pearl Harbour.
Sunt convins ca SUA vor reacționa eficient, chiar dacă au un lider sub nivelul necesar unei asemenea funcții în astfel de momente, dar, democrația din fericire are funcția de autocorecție.
Putin
Rusia condusă de veșnicul conducător, s-a mișcat destul de repede închizând rapid frontierele, izolând cazurile. Bineînțeles că mașina de propagandă funcționează la turație maximă. Putin, marele erou, este prezentat ca salvatorul națiunii, sau poate chiar al omenirii și, în consecință, a modificat constituția și s-a numit conducător pe viață. Fiecare cu agenda lui. Pe fondul stării de panică a populației în Europa, asistăm la un val de știri false propagate în media, având în mod clar ca sursă propagandă rusă. La noi este inundat FB despre știri cu manevre NATO legate de coronavirus și fel de fel de teorii ale conspirației. La necaz e bine să ai și un vecin bun…
Boris Johnson
Boris proaspăt câștigător al alegerilor în UK, eroul care a ”livrat” Brexitul, a încercat o abordare aparte a epidemiei, prin folosirea conceptului de ”herd immunity”, adică imunizarea în masă (traducere blândă). Discursul său a fost șocant, anunțând că britanicii trebuie să fie pregătiți de o îmbolnăvire masivă ce va cuprinde 80% din populație și trebuie să se aștepte să piardă mulți dintre apropiați. Teoria a fost suținută de consilierul șef științific al guvernului, Sir Patrick Vallance: epidemia va fi lungă, virusul va exista permanent, o eradicare după model chinezesc este doar temporară, existand riscul unei noi epidemii.
În mod similar, cei de la „nudge unit”, consilierii în materie de influențare a comportamentului social, au arătat că o distanțare socială nu poate fi suportată a la long.
A întârziat măsurile de izolare, distanțare socială și a rezumat testarea doar la cei ajunși în spitale.
Un studiu al Imperial College care a arătat că această abordare va duce la cel putin 250 000 decese în UK, l-a determinat să schimbe strategia și a închis școlile, urmând să fie aplicate restricții de mișcare pentru majoritatea locuitorilor.
Abordări similare cu ale lui Boris a avut si Primul ministru al Olandei și într-o oarecare măsura, Merkel.
Aceștia au anunțat procente alarmante de infectare a populației, de 70-80%.
Francezii conduși de Macron au avut mai întâi o bătălie între polițisti și vestele galbene, probabil s-au gândit că o să le lipsească aceste mișcări de stradă, au făcut și alegeri locale, așa, pentru a strânge lumea, după care s-au izolat în case și au anulat turul 2 al alegerilor. Foarte bine planificat… științific..!!
Erdogan ține epidemia sub control „personal” ca orice psihopat care se visează sultan.
Vecinul Orban, adică cel rău, ca să nu îl confundăm cu al nostru, care e „cel bun”, face ca de obicei pe omul ferm. Îi lasă pe români, sârbi, bulgari sau ucrainieni să traverseze țara numai când vrea el.
Cel mai simpatic este Lukashenko, președintele Belarus, care îndeamnă poporul să înceapă aratul cu tractorul. O soluție cel puțin originală.
La noi, după ce politicienii au terminat joaca cu alegerile anticipate, am asistat la viteza clasică a președintelui de anunțare a stării de urgență. În rest numai de bine!!
Lăsând la o parte aspectele politice, există o dezbatere științifică între experți, care informează decidenții politici, aceștia urmând să ia decizii, deși habar nu au despre ce este vorba.
Măsurile sunt până la urmă cam aceleași.
Omenirea este în război cu virusul și se comportă cum a făcut-o de fiecare dată la începutul conflictelor: victoria va fi rapidă, pierderile vor fi minime, ne vom relua obiceiurile anterioare fără nici o schimbare, avem lideri care știu ce fac…
Până la urmă e cum zice francezul: a la guerre, comme a la guerre.
Mergem la război cu ce avem în dotare: sistemul sanitar, industria de medicamente și de echipamente medicale, stocuri și ceva bani puși de o parte pentru zile negre (!!), așa cum le știm cu toții.
Pare o similitudine cu situația armatei romane în 1877,1916, 1941, cu deosebire că acum războiul e purtat de cadrele medicale.
Politicienii care au promis spitale regionale, acum stau ascunși și asteaptă să treacă nenorocirea, urmând să apară după, ca adevărați eroi.
Din nefericire, repetăm aceleași greșeli la nesfârsit…
Hai să stăm cuminți în casă și să ne gândim la ce trebuie făcut după această criză, că doar nu e sfârșitul lumii.