Romania Military

Ticalosii nu inteleg decat de ciomag

Nu am vrut pina acum sa vorbesc despre trairile noastre; acum vreau ca toti cei care ne-ati „condamnat” sa intelegeti de ce nu am facut-o. Sint lucruri greu de spus si greu de imaginat ptr voi care sinteti parinti. In seara zilei de 20 oct2015 in urma telefonului primit la ora 19,02
am alergat catre spitalul universitar. Cel care ne-a anuntat de accident repeta „nu pot sa cred ca s-a intimplat asta” nu pot sa cred….Sotul meu si-a imbracat un trening peste pijama si a plecat catre spital….eu m-am blocat nu reuseam sa ma imbrac….eram …paralizata….I-am spus sa alerge sotului meu …”am sa ajung cu un taxi nu ma astepta ….du-te linga baiat”. Am iesit in strada cautind un taxi …..greu de gasit …afara ploua torential. Am pornit catre zona Unirii spunind rugaciuni ptr viata copilului meu. Nu imi pasa ca oamenii se opreau si ma priveau ca pe un om debusolat nu-mi pasa….decit de el , de copilul meu, imploram Divinitatea ca el sa fie bine. In momentul in care an intrat in spitalul Universitar am avut impresia ca toata lumea ma cunoaste. Cel de la intrare a intrebat „Sinteti mama politistului accidentat? Mi-a arat usa unde copilul meu era resuscitat. Am intrat si acolo am gasit un copil, copilul meu complet desfigurat, cu gitul retezat; cu chipul plin de singe, pardoseala era plina de singe; m-am prabusit la picioarele lui, sarutandu-le si strigindu-l. Inca avea sosetele ude in picioare. M-am trezit ridicata brusc si zguduita de umerii…medicul de garda plingea si incerca sa ma faca sa inteleg ca nu se mai poate face nimic. M-am prabusit din nou la picioarele copilului meu, implorind si privind oamenii care desi stiau ca nu se mai poate face nimic ptr el nu vroiau sa renunte. Nu am sa uit niciodata cum acei oameni incercau imposibilul, nu am sa uit lacrimile care li se innodau sub barba…
Astazi privesc, privim neputinciosi la nedreptatea facuta sufletului copilului nostru

Un porc printre multi altii din Parlamentul Romaniei

Dupa cum deja v-ati dat seama, este marturia mamei politistului Bogdan Gigina, scrisa pe Facebook imediat dupa ce s-a aflat ca banda de ticalosi numita Senatul Romaniei a respins cererea DNA de declansare a urmaririi penale a lui Gabriel Oprea, pentru moartea fiului ei..

 

Cu ani in urma urmaream evenimentele de la Tbilisi unde niste georgieni pusesera mana pe Kalashnikov si dadusera buzna in parlament, tragand dupa “alesii neamului”.

Desi ma amuza imaginea parlamentarilor georgieni fugind si tarandu-se prin cotloane, precum sobolanii, totusi ma gandeam: “Hai domne, nici chiar asa! Nu-ti place mutra lor, nu-i votezi dar nu te duci sa tragi cu AK-ul in parlament.”

Insa astazi, dupa ce s-a petrecut porcaria de la Senat …………..

 

Va amintiti cum stateau toti, dupa tragedia de la Colectiv si dupa manifestatiile din Bucuresti si din tara? Stateau ca ghioceii si promiteau reformarea clasei politice.

 

Si ce-au facut?

Au asteptat sa treaca furtuna, sa se domoleasca furia populatiei apoi si-au vazut linistiti de hotiile si porcariile lor, ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic.

PNL-ul, care se batea cu caramida in piept ca se va reforma, n-a facut absolut nimic si va defila cu aceiasi hoti si incompetenti la alegerile parlamentare, PSD-ul oricum nu-si propusese asa ceva, PMP se ocupa cu reciclarea UNPR-stilor, Macovei a disparut.

USL-ul si-a reluat activitatea, mai acoperit la Bucuresti, mai pe fata in teritoriu, au matrasit legea votului prin corespondenta, au dat legi peste legi pentru acordarea de privilegii si pensii speciale, majorari de salarii, cu ghiotura, la bugetari, fara sa-si puna problema daca economia si sistemul de asistenta sociala pot duce o asemenea povara.

Mâncăm şi căcăm.

Si efectele se vad deja: PIB-ul se umfla pe consum si importuri in timp ce comenzile pentru industrie stationeaza. In schimb, creste deficitul balantei comerciale.

Exact reteta inconstientului Tariceanu, din care lipseste doar bula imobiliara din 2006-2008. Stim toti ce a urmat.

 

Si daca partidele actuale isi vad de porcariile lor obisnuite, steagul reformei a fost ridicat de tot felul de descreierati care se cred “salvatorii patriei” si “apostolii propasirii neamului” si care ….. ne recita din manualele de propaganda ale lui Dughin si ale echipei de zgomote de la Moscova.

Cam asta ne asteapta la iarna, daca stam si nu facem nimic.

 

Acum, singurul lucru pe care-l putem face este sa ne intoarcem in strada, la manifestatii.

Trebuie sa punem din nou presiune pe ei pentru a casca ochii bine pe cine pun pe listele parlamentare, cu cine se aliaza si ce structura de guvernare ne vor propune dupa alegeri.

 

Iar daca nu inteleg cu vorba va trebui sa-i luam la fugarit.

 

De 26 de ani tot alegem raul cel mai mic sau varianta mai putin catastrofala.

Cred ca e timpul sa le spunem clar ca ori fac lucrurile cum trebuie ori zboara pe geam.

La propriu.

 

Cristian Ganciu

Exit mobile version