Inducerea in eroare a adversarului a fost folosita in mod sistematic de-a lungul istoriei: Sun Tzu „intreaga artă a războiului este bazata pe înşelătorie”
F 16 !!??
In principal, se incearca construirea unei realitati false pentru adversar, astfel ca acesta sa intreprinda anumite actiuni (inactiuni) specifice, bazate pe informatii si rationamente gresite. Metodele folosite au evoluat in functie de nivelul tehnologic al perioadei respective.
Incepand cu WW I, s-au dezvoltat tehnici de camuflaj impotriva misiunilor de cercetare aeriana si a bombardamentelor efectuate de aviatia inamica.
Probabil prima actiune pe scara larga a fost facuta de francezi incepand cu anul 1917, pentru a proteja Parisul de pericolul bombardierelor grele germane tip Gotha.
Desi planul initial prevedea constructia unui Paris „fals”, imitand cat mai fidel orasul, in final s-a realizat doar prima parte, respectiv replica unei zone ce cuprindea Gare du Nord, Gare de l’Est, Saint Denis si uzinele din Auberville.
Constructiile s-au facut din lemn, imitand originalele, inclusiv cu sistem de iluminare. In mod similar, erau dispuse trenuri si vehicule false.
Proiectul nu a fost finalizat datorita terminarii razboiului, totul fiind apoi demontat.
Realizatorul proiectului a fost Fernand Jacopozzi , cel care a realizat ulterior iluminarea turnului Eiffel .
Incepand cu ianuarie 1940, englezii care mai suferisera din bombardamentele germane din WWI, au infiintat un departament militar secret in cadrul Ministerului apararii, insarcinat pentru coordonarea apararii prin inducerea in eroare. Au fost folositi specialisti din domeniul cinematografiei sub conducerea carsimaticului colonel John Fisher Turner
A inceput din ianuarie 1940 dezvoltarea unei strategii de inducere in eroare a bombardierelor germane, folosind diverse metode :
– constructia de aerodromuri false de zi sau noapte – siteuri „K” or „Q” . Erau dotate cu machete de avioane si vehicule, corturi si cladiri construite din lemn si carton. Singurele adevarate erau tunurile AA. Pentru cele de noapte se montau stalpi de iluminare simuland un aerodrom.
Pana la sfarsitul anului 1941, s-au inregistrat 359 raiduri asupra aerodromurilor reale si 358 asupra celor false.
Aerodrom fals
– simulare de iluminare urbana – siteuri „QL”
– constructia de cladiri si fabrici false
– incendii de diversiune – siteuri „QF” si „Starfish” .
Aceste site-uri erau destinate protectiei impotriva bombardamentelor nocturne cu bombe incendiare. Plasate la circa 6 km de tinta reala si la 2 km de orice asezare, erau formate din rezervoare de material combustibil – motorina, parafina, carbune – montate pe stalpi, care erau detonate si incendiate dintr-un buncar. Peste foc se turna apoi apa, generand aburi si mult fum, realizand astfel simularea efectelor unui bombardament. Principiul de utilizare era deturnarea bombardierelor care de obicei aveau nevoie de marcare a tintelor sau a celor dintr-un eventual al doilea val. In total au fost protejate astfel 81 orase, cu 203 site-uri.
Harta de amplasare a site-urilor Starfish si QL
Eficienta site-urilor Starfish a variat in functie de zona : site-uri fara nici o lovitura, unele cu 80-100 bombe, cel mai bun rezultat fiind inregistrat in 17 aprilie 1941 la Portsmouth, cand 90% din bombe au cazut pe site.
In total se pare ca au fost realizate 230 aerodroame false, 400 de site-uri urbane sau industriale false.
Si americanii, de teama unor eventuale bombardamente japoneze pe coasta de est, au realizat un camuflaj al fabricilor Boeing si Lockheed.
Deasupra fabricii Boeing, s-a construit un cartier fals de locuinte, imitand specificul zonei.
Boeing Plant 2
Un astfel de sistem de aparare a avut si Bucurestiul. S-a incercat fara mult succes imitarea zonei Garii de Nord .
Mai jos sunt link-urile cu imaginile site-ului respectiv si cateva sute de fotografii de recunoastere, facute de un Mosquito in 17 mai 1944 pe traiectul de zbor Turnu Severin – Bucuresti.
Sunt prezentate comparatiile intre site-ul fals si cel real pentru Gara de Nord.
In timpul conflictelor armate, una din metodele de inducere in eroare a inamicului a fost folosirea de machete la scara 1:1 ale vehiculelor militare, tancurilor, pieselor de artilerie sau sistemelor de rachete sau navelor.
Tancuri false WWI
Tanc gonflabil WW2
Operatiunea Fortitude a avut ca scop inducerea in eroare a nemtilor privind locul debarcarii aliate in 1944, fiind impartita in zona nord, simuland o viitoare invazie in Norvegia si zona de sud cu directia Calais. In acest scop, s-au realizat „armate fantoma’, formate din machete de tancuri,vehicule sau avioane.
Pe langa tintele false, s-au folosit dezinformarea prin agenti dubli, un trafic radio intens fals, zvonuri false…
Imediat dupa debarcare, o unitate specializata in astfel de operatii si-a desfasurat activitatea pe frontul de vest impotriva Germanie, denumita Ghost Army , formata din 1100 militari ce au realizat peste 20 de „inscenari”
Insigna Ghost Army
Englezii au avut o unitate similara, denumita R Force.
In domeniul marinei militare au fost folosite pentru inducere in eroare a submarinelor, navele de tip Q-ship , nave comerciale avand mascat un armament puternic. Tactic, submarinele erau atrase intr-un atac de suprafata, dupa care avea loc un contraatac.
Au fost folosite in ambele razboaie mondiale de englezi, americani si nemti.
Desi tehnologiile de detectie a tintelor au evoluat extraordinar, vechile tehnici de pacalire a inamicului sunt folosite in continuare : machete de tancuri gonflabile sau din metal care imita atat semnatura radar cat si cea termica, piste vopsite cu forme de cratere de bombe, adaposturi de avioane care emit semnale electromagnetice, poduri false din lemn, surse de caldura care sa atraga rachetele cu ghidare infrarosu.
Astfel de metode au fost folosite de irakieni in razboaiele din Golf, de sarbi in timpul bombardamentelor NATO, mai nou chiar de ISIS.
Adapost Batajnica (langa Belgrad)
Exista o controversa aprinsa asupra eficientei campaniei de bombardare a Serbiei timp de 78 zile in 1999. Desi au avut loc 38 000 zboruri, numarul de tinte distruse a fost estimat diferit de diverse surse. Daca americanii initial anuntau 181 tancuri, 317 transportoare blindate, 800 vehicule si 857 piese artilerie distruse, cifrele au fost revizuite respectiv la 93 tancuri, 153 transportoare, 339 vehicule si 389 piese artilerie. Un raport publicat de Newsweek, un an mai tarziu, estima doar 14 tancuri 18 transportoare si 20 piese artilerie distruse. Desigur cifrele sunt discutabile.
Faptul ca americanii nu au reusit sa distruga sistemul antiaerian prin metoda SEAD (Suppression of air defenses), fapt confirmat ulterior de un raport RAND si dorinta de a evita victimele colaterale, au dus la efectuarea bombardamentelor de la inaltimi de minim 5 000 m. Totodata a fost evitata folosirea elicopterelor de atac.
Sarbii, printr-o mobilitate deosebita, au reusit sa evite distrugerea masiva a tehnicii militare, folosind metode relativ simple si folosind avantajele terenului accidentat.
In acea perioada era necesara recunoasterea aeriana, dupa care analiza si decizia de atac, timpul necesar fiind de pana la 12 ore. Dronele de observatie erau inca in perioada incipienta.
In prezent, probabil ca noile sisteme de senzori interconectati permit o analiza in termen foarte scurt. Probabil aici F 35 are un rol foarte important.
Serbia
Desi parea ca acest tip de tinte false sunt deja inutile, au devenit treptat tot mai sofisticate, reusind sa imite originalul atat vizual, cat si in infrarosu sau ca semnatura radar.
Rusii au dezvoltat o doctrina militara complexa de inducere in eroare a adversarilor, denumita maskirovka. Conceptul a evoluat incepand cu anii 1900, perioada WWII, epoca sovietica si maskirovka folosita in prezent de Rusia.
Masurile de inselare cuprind : mascarea (camuflajul), simularea (tinte false).manevre. negare si dezinformare.
In WWII, rusii au folosit cu succes aceste metode, reusind sa ii surprinda pe nemti in bataliile de la Stalingrad, Kursk si in Belarus.
De exemplu la Kursk, nemtii au estimat eronat forta rusilor : 1500 de tancuri fata de 5100 si o forta umana mai mica cu 1.000.000 de militari. La Stalingrad, au fost construite 17 poduri false peste Don, mascand cele 5 reale, s-au simulat intensificari ale activitatilor militare langa Moscova, facandu-i pe nemti sa creada ca nu exista sanse pentru un contraatac.
In mod similar, in operaţiunea Bagration (Belarus), nemtii au subestimat efectivele rusesti cu 40% si numarul de tancuri cu 300%.
O mare actiune de tip maskirovka a avut loc in timpul crizei rachetelor cubaneze in 1962. Pentru a ascunde cat mai bine intentiile, operatiunea avut denumirea Anadyr (oras din Siberia), militarii primind inclusiv echipament de iarna. Rachetele care nu incapeau pe punte, au fost mascate cu structuri din placaj si tabla, alaturi de echipamente agricole. In total au fost deplasati 50 000 militari cu 85 nave ce au executat 180 de voiaje. Desi la inceput au negat cu vehementa actiunea, in final au fost nevoiti sa o recunoasca la prezentarea de catre americani a fotografiilor luate de un U 2.
In 1968, la invazia Cehoslovaciei, s-au simulat initial manevre militare la granita. Doua avioane Aeroflot pline cu „tineri” au aterizat neprogramat in Praga. Acestia s-au dus la ambasada URSS, de unde au luat arme si au ocupat punctele strategice ale orasului.
Mai cunoscute sunt actiunile recente ale Rusiei, in spiritul maskirovka din Georgia, Crimea si Ucraina. Omuleti verzi, convoaie cu ajutoare, soldati fara insemne militare, toate fac parte din arsenalul acestei doctrine.
Chipul maskirovskai
Fata de conceptele initiale , aproape exclusiv militare, maskirovka cuprinde acum si elemente strategice, politice si diplomatice inclusiv manipularea faptelor, situatiei si perceptiilor pentru a influenta media si opinia publica.
Fortele armate ruse au preluat si continuat teoria militara, doctrina definita in fosta URSS.
Maskirovka are radacini adanci in cultura rusa si este o fateta importanta a operatiunilor lor militare, folosita de fapt acum la nivel de guvern. Rusii vor folosi in continuare in orice viitor conflict generarea ambiguitatii, nesigurantei, negarea evidentei, haosul, paralizarea adversarilor, pentru a avea libertatea actiunilor proprii.
Chiar daca acum vorbim mai mult despre stiri false, acestea sunt un alt fel de tinte false.
Americanii inca delibereaza daca au stiut ce voteaza, iar englezii nu prea isi amintesc de unde li s-a pus pata pe Brexit. Daca te uiti atent si la noi, in politica noastra originala, se vad unele urme. Parca suntem un pic confuzi intr-un haos aparent fara nici o logica si ce sa mai vorbim de negarea evidentei.
Nu este un razboi direct pe campul de lupta, dar si aceasta metoda de influentare a opiniei publice sau doar de dezinformare, este tot o parte a doctrinei maskirovka.
Mai simtim si noi direct cateodata cate un damf de maskirovka de la cate un troll duhnind a votca.