Dronele mari au furat scena! Rachete, dom’le, câte rachete cară? Nuuu, dacă n-are rachete, pur și simplu, nu se merită! Aruncăm banii pe fereastră! 🙂 Doar că mai sunt și alte drone, cel puțin la fel de importante.
NATO clasifică dronele zburătoare în 3 clase:
- clasa I-a (greutate mai mică de 150 kg) – pentru misiuni la nivel tactic unitate / subunitate;
- clasa a II-a (cu greutatea între 150 şi 600 kg) – pentru misiuni la nivel tactic grup de luptă; şi
- clasa a III-a (greutate mai mare de 600 kg) – pentru misiuni la nivel operativ şi strategic.
La rândul lor, dronele din clasa I-a sunt împărţite pe 3 sub-clase:
- mică (greutate mai mare de 15 kg);
- mini (greutate mai mică de 15 kg); şi
- micro (care dispun de un agregat energetic ce poate furniza o energie mai mică de 66 Juli şi care nu reprezintă un pericol pentru siguranţa vieţii sau a proprietăţii, fiind incapabile să transporte încărcături periculoase).
Astăzi ne vom apleca puțin asupra celor mici, mai precis Black Hornet – de clasă micro aș zice eu, pe care o puteți vedea în clipul de mai jos:
Drăcia are 168 mm lungime, cântărește mai puțin de 33 grame și zboară cu 21 km/h pe o distanță de 2 km, autonomia fiind de 25 minute. Poate zbura pe vânt de 15 Nd cu rafale de până la 20 Nd, inclusiv în medii unde GPS-ul este bruiat (lansarea și aterizarea). Poate zbura în spații închise, cum ar fi clădirile, foarte util în luptele duse în mediul urban.
Sursa foto: The Drive – The War Zone
Black Hornet are două versiuni: PRS – Personal Reconnaissance System și VRS – Vehicle Reconnaissance System. Una pentru soldați, cealaltă pentru vehicule. Mai jos, PRS:
Iar aici VRS:
Potrivit celor de la The Drive – The War Zone, „jucăria” a fost folosită în Siria, una fiind la un moment dat capturată de către trupele lui Assad.
Sistemul încape într-un rucsac, după cum se poate vedea din poza de mai jos.
„Sistemul Black Hornet 3” Sursa foto: The Drive – The War Zone
Este fezabil un astfel de proiect în vederea „integrării” în economia națională? În opinia mea, răspunsul este afirmativ.
De altfel, s-ar părea că preocupări în acest sens există la nivelul Departamentului pentru Armamente, un program prioritar de cercetare-dezvoltare fiind de ceva (mai mult) timp în desfășurare. Mai multe informații aici. Prototipul ULTRA-20 VTOL Multirol este dezvoltat în cadrul PSCD de către Agenţia de Cercetare pentru Tehnică şi Tehnologii Militare (ACTTM).
Este utilă o astfel de dronă? Cred că și aici se poate răspunde afirmativ. Americanii de pildă, au cumpărat Black Hornet prin două contracte: unul de 39,7 de milioane USD la începutul lui 2019 și încă unul de 20,6 milioane USD acordat în mai 2020 dar nu se cunosc cantitățile. Circa 12.000 de Black Hornet au fost vândute până acum.
Pentru noi, probabil că așa ceva este în zona științifico-fantasticului, deși măcar cei din forțele de operațiuni speciale ar trebui să aibă deja ceva similar (cine știe, poate chiar au). Însă, eu cred că o astfel de dronă ar fi foarte utilă chiar și pentru infanteria „regulată”. După cum spunea și sharky mai demult, prioritatea numărul 1 la forțele terestre este, citez: „1. Echipamentul luptătorului (ținută, armă [pușcă automată + pistol + PSL + DMR], rație de hrană, NVG, stație radio, sac de dormit, pachet de prim ajutor).”
Consider că Black Hornet PRS – Personal Reconnaissance System ar trebui să fie inclusă pe această listă. Ce zici sharky? 🙂
Nicolae