Cai frumosi, costume mandre, obiceiuri barbatesti din batrani: Junii Brasoveni si noi printre ei- reportaj si FILM !
„Junii trebuie priviți ca un rest de epocă păgână, o străveche serbare de primăvară, care serbează reînvierea naturii, învingerea soarelui asupra asprimii și gerului iernii, începutul vieții noi… iar serbarea trebuie considerată ca un cult religios precreștin, confirmată și de împrejurarea că ea se petrece tot timpul pe dealuri, fiind un obicei cunoscut încă de la daci”
(citat din Julius Teutsch, cronicar sas de origine)
Sa vezi pe viu o parada a grupurilor-companii de Juni Brasoveni defiland prin orasul vechi prin poarta Schei pana la Pietrele lui Solomon (unde in vechime a existat un sat dacic) mai mult de patru ore,cu cai superbi de toate rasele si culorile si costume de la cele mai sobre pana la stralucitoarele tinute ale Rosiorilor si Albisorilor, printr-o mare de oameni care mai si-i urmeaza pe un traseu lung si obositor, urmarindu-i de la inchinarea la Troita Capitanului Ilie Birt pana la trecerea prin poarta Schei si ajungand la locurile de petrecere de la Pietre, este mai impresionant decat orice defilare de 1Decembrie ,23 August sau 1Mai vazuta vreodata !
Traditiile,obiceiurile,ritualurile Junilor Brasoveni sunt inaltatoare,frumoase,bogate si pline de mandrie patriotica, o manifestare de nationalism patriotic asa cum rar gasesti oriunde in lume,efectiv te fac mandru ca esti roman.
Pusti fiind si afland despre Juni am vrut sa particip la serbarile lor si anul acesta am reusit sa ajung Duminica, la incheierea lor, cand se sfarsesc la Pietre cu aruncarea buzduganului, dansuri, hore si petreceri.
Hai sa va aratam si voua pozne, sa va povestim despre ei si sa vedeti si…un film cu ce am vazut noi acolo!
Parerea mea este ca aceasta traditie precrestina cu manifestari crestine desi are radacini in vremurile dacilor si poate chiar mai inainte, desi a continuat sa fie practicata de grupuri restranse – atestati de cronici ca fiind primii continuatori oficiali Junii Scheeni (din Scheii Brasovului) – s-a imbogatit si intarit in perioada crancena a dominatiei Austro-Ungare, ca raspuns de rezistenta nationalista impotriva impilarii si incercarilor brutale de reprimare a limbii,traditiilor,culturii romanilor, un raspuns si la numeroasele asociatii si bresle ale maghiarilor si sasilor din Transilvania, oficiale, recunoscute si cu putere juridica si organizatorica,forma secundara de control si dominatie neacceptata de pamantenii nativi, locuitorii de drept, traditia Junilor culminand in perioada marilor miscari nationaliste de la 1848 prin adoptarea drapelului tricolor si aproape oficializarea statutului acestor organizari.
In Transilvania arborarea drapelului tricolor romanesc era interzisa sub pedepse deosebit de severe, astfel incat, ca o manifestare de rezistenta, companiile (grupurile de Juni) au intemeiat in interiorul lor o organizare unica, adoptata de toate, prin purtarea de esarfe – lente – si mici buzdugane de cate o culoare – rosu pentru vataf,galben pentru armasul mare si albastru pentru armasul mic, acestia ajungand sa fie pastratorii si purtatorii culorilor drapelului, nemaiputand sa fie pedepsiti oficial, dar si devenind astfel adevarate simboluri vii ale insemnatatii fiecarei culori in parte.
Inca de la inceputuri Junii au avut o organizare de tip militar-voluntariat, barbateasca, dar cu timpul au fost primite si Junite, fete si femei care au devenind participante la indatoririle si obligatiile acestor organizari in comunitatea locala, reprezentand-o.
Junii au in grija scoli romanesti, troite – acelea care sunt in perimetrul comunitatii respective desigur – si au participat si participa financiar si fizic la constructii si monumente in intregul oras, numele grupurilor stand la baza multor edificii culturale din Brasov.
Initial au aparut ca organizare Junii tineri – grupul „feciorilor” si Junii Batrani – grupul celor casatoriti, ulterior desprinzandu-se – mai ales ca o forma de respect si de mandrie la luptele din Razboiul de Independenta (1877) companiile de (in ordine) Curcani, Dorobanti, Rosiori si apoi Albiori si Brasovecheni.
Continuarea articolului pe blogul SuntemRomania