Transnistria…O bucatica de Moldova, o parte de Romanie! Un teritoriu cu un trecut zbuciumat, ieri si astazi; un teritoriu in care romanii au patimit si patimesc inca. Un teritoriu pe care la 27 iunie 1941, Armata Romana, la ordinul Maresalului Antonescu, trecand Nistrul, l-a readus pentru o scurta perioada de timp acolo unde i-a fost intotdeauna locul -la ROMANIA. Un teritoriu ce astazi, este reclamat cu nonsalanta de Rusia, desi el este deja “stapanit” (si cu parere de rau trebuie s-o spun, fara prea mari sanse de a reveni la Moldova) de aceasta, cu ajutorul slugilor si marionetelor rusofile din conducerea asa-zisei Republici Nistrene Moldovenesti –un pseudostat nerecunoscut decat de Rusia (din motive lesne de inteles), condus de catre mafioti si nostalgici comunisti.
Astazi, fara niciun fast si fara nicio pomenire –cel putin la nivel oficial –se implinesc 71 de ani de la ELIBERARE. Prezentul il cunoastem si putem spune fara niciun dubiu, chiar daca este dureros si deranjant pentru noi toti cei care ne dorim UNIREA (eu, cu siguranta mi-o doresc, indiferent de costuri!), ca “au prezentul nu ni-i mare”, dupa cum bine intuia marele nostru poet, Mihai Eminescu (pe care sovieticii il vedeau…Eminovici). Nu cred ca astazi sunt multi romani care sa fie relativ multumiti de vremurile in care traim; vremuri in care lipsa de bani (a noastra, a marii majoritati a populatiei) se intrepatrunde cu cea de timp si interes (a lor, a celor ce ne conduc din 1990 incoace). Lipsa de interes si vointa ce se rasfrange nu numai asupra noastra ci si asupra fratilor nostri de dincolo dePrutsi chiar de dincolo de Nistru…Sa-mi fie cu iertare aceasta dizertatie ce sincer, nu-mi face nicio placere!
Desi stim cum arata Transnistria astazi, haideti sa vedem cum era ea in 1941, atunci candRomania, prin armata sa, si-a facut din nou simtita prezenta acolo unde romanii asteptau…venirea fratilor de-o limba, port si traditie. Este, daca vreti, o scurta istorie a acestui teritoriu, incompleta dealtfel –sa-mi fie cu iertare, dar peste 200 de ani de stapanire bolsevica, sovietica si ruseasca, si-au pus amprenta distrugatoare, istoria fiind stearsa si rescrisa, “capitol” la care rusii s-au priceput intotdeauna. Orice corectura ori adaugire este binevenita; multumesc anticipat tuturor!
Transnistria…Sub aceasta denumire, in 1941, se intelegea teritoriul cuprins intre Nistru si Bug, la sud fiind Marea Neagra. Acest tinut, se numea in vechime Moldova Noua, denumit mai tarziu si Transtyrana (numele provine de la Tyros, vechea denumire a Nistrului) sau Transnistriana; el fiind de fapt o prelungire a pamantului moldovenesc. Intreg teritoriul avea atunci, aproximativ 40000 km patrati.
Acest teritoriu a constituit intre anii 1925-1940, Republica Moldoveneasca, partea rasariteana apartinand din punct de vedere administrativ, Republicii Ucrainei, avand in anul 1941 –anul eliberarii de catre Armata Romana- aproximativ 3 milioane de locuitori, dintre care doar 600000 mai erau romani…Restul fiind ucraineni, germani, evrei, polonezi, rusi, bulgari, sarbi, tigani, greci, etc.
Dintre acestia, rusii erau urmasii functionarilor taristi, meseriasi, negustori, etc. Bulgarii si sarbii, colonizati incepand cu 1792, erau rusificati in totalitate. Germanii, suedezii, cehii, erau germanizati si in numar de circa 250000, ei fiind adusi intre anii 1770-1850 si colonizati in regiunea sud-estica a Transnistriei.
Evreii, erau in numar mare, fiind plasati in centrele comerciale si industriale, la exploatarile forestiere, ferme, etc. Interesant este faptul ca, multi dintre evrei, erau reprezentanti ai bolsevismului, fiind tortionarii populatiei romanesti transnistrene!
Grecii si armenii se gaseau in regiunea Odessei, iar polonezii –in buna parte ucrainizati- locuiau in regiunile nord-vestice.
Ucrainenii, erau infiltrate de catre sovietici din teritoriul ucrainean, gasindu-se in numar mare in regiunea de nord si de sud a Bugului.
Cu alte cuvinte, in Transnistria anului 1941 se gasea multa populatie straina, colonizata de catre rusi, obiectivul fiind stergerea si estomparea elementului romanesc autohton, ceea ce din pacate a reusit, urmarile fiind vizibile si astazi! Fiindca romanii, contrar tuturor cutumelor de sorginte bolsevica, sovietica si ruseasca, erau locuitori stravechi a-i acestui teritoriu. Punct!
Satele romanesti din Transnistria sunt amintite inca din secolul al XII-lea in “Cronica lui Ipatie”, unde sunt amintite satele: Bursu, Bursucu, Padurea-Branzei, Buza, Aratul, Brusturi, Valea-Putreda, etc. Aceste topice se gasesc si in documentele veacurilor urmatoare, iar a sustine ca acestea sunt de fapt denumiri slave, este o ineptie tipic bolsevica!
Astfel, in secolul al XVI-lea, documentele pomenesc satele: Chetrosu, Malaesti, Chiscu-Lung si altele. In interiorul Transnistriei au existat sate (acum, in marea lor majoritate, distruse si cu denumirea rusificata de catre sovietici) cu nume similare celor dinRomania, precum:Alexandria, Bucuresti, Cernavoda, Lapusna, Ocna, Perisca, Slobozia, Vaslui, etc. Multe sate purtau numele unor boieri moldoveni care aveau mosii in zona, precum: Alistarovca, Armasevca, Brancoveanova, Camarasevca, Cantacuzenca, Catargina, Harjeu, etc.
Tiraspolul, actuala “capitala” a asa-zisei Republici Transnistrene, avea in 1941, 43700 de locuitori. Aici, sovieticii creasera inca de la inceputul anilor *20, un avanpost avansat de propaganda bolsevica, comunista, ce viza in principal Regatul Romaniei, dar si “sovietizarea si indoctrinarea” populatiei romanesti autohtone. Acest avanpost era constituit dintr-un post de radio si publicatii, care, pentru a-si putea indeplini menirea si a fi “intelese”, emiteau si publicau in limba romana. Dar, mai exista un motiv foarte deranjant pentru sovietici! Romanii, erau autohtoni si primii ocupanti a-i acestui tinut, ce facuse parte din vechiul Regat Dac al lui Burebista, ce se intindea pana la gura Bugului. Chiar si in 1941, sovieticii erau deranjati de faptul ca romanii, in marea lor majoritate, nu “invatasera” inca, limba rusa…
Prin secolele XI-XIII, in aceste tinuturi locuiau Bolohovenii (Valahii), cnezatele lor avand probleme cu atacurile popoarelor barbare. Chiar si voievozii moldoveni au stapanit acest tinut, precum Ioan Voda cel Cumplit si Duca-Voda, deci cu alte cuvinte, Transnistria nu a apartinut Rusiei, cazacilor ori Ucrainei, asa cum lasa unii a se intelege.
Transnistria, a fost luata de catre rusi abia in anul 1792, cand Nistrul devine hotar, fiind readusa in trupul tarii in 1941, de catre Armata Romana, pentru scurt timp insa.
Din anul 1928, Tiraspolul a devenit capitala asa-zisei Republici Moldovenesti, dupa ce mai intai fusese la Balta. Rusii ii spuneau capitalei Tirispolea, ceea ce in traducere inseamna Cetatea Nistrului sau Orasul Nistrului.
Facem o paranteza pentru a da doar un singur exemplu, desi ele au fost nenumarate la adresa romanilor autohtoni, de civilizare si pacificare-asimilare bolsevica, a carui victima a fost cel ce era cunoscut ca “bunul parintel” Inochentie. Acesta, pe numele sau adevarat, Ion Livejoara, a fost acuzat de catre biserica rusa ca fiind eretic, fiindca avea curajul sa tina slujbele religioase in limba romana, ceea ce era INTERZIS. Fiindca “erezia” n-avea ce cauta pe vechile “plaiuri rusesti”, acesta a fost arestat si schingiuit de catre bolsevici –“victoriosi” in Revolutia din Octombrie- mutat din inchisoare in inchisoare, unde a si murit pana la urma, la doar 47 de ani.
Transnistria, dupa ce Armata Romana a eliberat-o, a fost impartita administrativ in 13 judete, dupa cum urmeaza: Odessa (capitala- Odessa), Oceacov (capitala- Oceacov), Ovidiopol (capitala –Ovidiopol), Tiraspol (capitala –Tiraspol), Ananiev (capitala –Ananiev), Berezovca (capitala –Berezovca), Crivoi-Oziero (capitala –Crivoi-Oziero), Dubasari (capitala –Dubasari), Rabnita (capitala –Rabnita), Balta (capitala –Balta), Jugastru (capitala –Iampol), Tulciu (capitala –Tulciu), Moghilau (capitala –Moghilau).
Intreaga Transnistrie a fost pusa sub conducerea unui guvernator civil, ce-si avea resedinta laOdessa.
Odessa, isi datoreaza intemeierea si dezvoltarea, in principal emigrantului francez,Richelieu, si tarinei Ecaterina a II-a, a Rusiei, ce dorea dezvoltarea zonei. Acest emigrant francez, a contribuit in mare masura la intemeierea si ridicarea orasului, in anul 1793. Ecaterina a II-a, tarina Rusiei, l-a ajutat si sprijinit puternic in ridicarea orasului, care cu timpul, a devenit cel mai insemnat port la Marea Neagra.
La construirea Odessei, romanii, care erau autohtoni, au jucat un rol important. Arhitectul Manole a fost cel dupa ale carui planuri s-a cladit orasul. Iar portarul Gaius a fost cel care a transportat, din padurile Moldovei, materialul lemons pentru constructii.
Un numar insemnat de parcele de pamant a fost distribuit boierilor si negustorilor romani, astefel ca odata cu trecerea timpului, populatia romaneasca, devine din ce in ce mai numeroasa. Un cercetator strain chiar marturiseste ca moldovenii, in afara de centru Odessei, mai ocupa in oras doua mahalale, dintre care una numita Moldoveanca, era cu mult mai veche decat fondarea orasului!
Interesant este ca Odessaa avut ca ajutor de primar, un descendent din familia Milescu Spatarul (probabil pe la sfarsitul secolului al XVIII –lea), iar un Buzescu a fost cel din urma roman care a predat “Istoria Universala” la Universitatea din Odessa. Tot aici este mentionat si Ilia Ilici Mecinikov –microbiolog, imunolog, anatomist si zoolog, de provenienta rusa dar avand radacini moldovenesti. Pentru mai multe detalii, aici: ro.wikipedia.org/wiki/Ilia_Ilici_Mecinikov.
De altfel, in Odessa, a existat o statuie de marmura ce-l reprezenta pe Richelieu, emigrantul francez, cu bratul intins spre mare si dominand portul, pe care bolsevicii au distrus-o prin explozie, in vederea inlaturarii oricaror marturii “capitaliste, exploatatoare” din oras.
Situatia economica a Transnistriei in 1941, era relativ buna. Desi nu exista industrie grea, provincia dintre Nistru si Bug, fiind lipsita de bogatii miniere, era bogata din punct de vedere al productiei agricole. Avand suprafete intinse cu cernoziom de cea mai buna calitate, Transnistria avea o productie agricola insemnata din punct de vedere cantitativ, dar si calitativ.
Se cultiva in mare parte sfecla de zahar, cu care fusesera aprovizionate si fabricile de zahar din Ucraina; asa-zisa Republica Moldoveneasca, pe timpul cat “a apartinut” de Ucraina, ocupa primul loc in productia de sfecla de zahar.
Alte culturi agricole des intalnite in aceasta provincie erau: floarea-soarelui, inul, canepa, soia, graul, orzul si porumbul. Mare parte dintre plantele industriale, precum inul si canepa, se valorificau in cadrul fabricilor locale. De asemenea, pe acest teritoriu se gaseau peste 46000 de hectare de pomi fructiferi si vita de vie (vitis vinifera).
Sericicultura si pescuitul, constituiau in Transnistria, una din ramurile principale ale economiei. Produsele sericicole moldovenesti ajungeau inclusiv la Moscova, iar laOdessa, pestele era conservat, acolo aflandu-se majoritatea fabricilor de conserve.
Industria se baza in principal numai pe ramura alimentara: mori, fabrici de spirt si conserve, iar laOdessase mai gaseau fabrici de produse chimice si santiere navale.
Infrastructura rutiera si feroviara, se baza pe un numar mic de sosele (acestea, in 1941, erau impracticabile, datorita dezinteresului si a jafului sovietic), iar calea ferata era rara. Reteaua feroviara se compunea in principal, dintr-o axa cu directia N.V-S.E, care strabatea intreaga Transnistrie, paralel cu Nistrul, pana laOdessa, avand de o parte si de alta, ca niste trepte, legaturi cu Basarabia (mai importanta era Tighina-Tiraspol) si cu Ucraina.
Navigatia fluviala se facea pe Nistru si Bug, iar cea maritima prin principalele porturi, Odessasi Oceacov –cele doua porturi de la Marea Neagra.
In incheiere, cuvintele lui Miron Costin, mare logofat al Moldovei, despre hotarele vechii Dacii, sunt, zicem noi, extrem de elocvente, ele neavand nevoie de niciun comentariu: “despre Rasarit este Nistru, apa, la istoricii cei vechi Tiros, iar despre amiaza-zi Marea Neagra si Dunarea; despre Apus Panonia, adeca teara Ungureasca, iar despre amiaza-noapte Moravia si Podolia, in Craiea Leseasca, unde este si vestita cetate Camenita. Sunt o seama de istorici, care dau si Podelia si Campul peste Nistru, pana la apa Buhului, si peste Dunarea Misiile amandoua, carora le zicem acum Dobroge, si o parte de Iliria, se fi fost deDacia”.
WW