Continuam….Republica Araba Siriana&al-Quwwat al-Jawwiyah al-Arabiyah as-Suriyah/Fortele Aeriene Arabe Siriene au fost primul client extern non-Pact al L-29 Delfin în 1964. Cehoslovacia, la acea vreme, era bine implementata în Siria deschizandu-si Ambasada la Damasc pe 9 martie 1955. În același an a venit și primul export militar cehoslovac în Siria, 24 de aeronave de vânătoare Mig-15Bis/Aero S-103 și 4 bilocuri Mig-15UTI, export codificat drept Operațiunea 104+45 de tancuri Panzer IV și 12 tunuri autopropulsate Panzer III (doar pentru aceste blindate germane datand din WW II reanimate de cehoslovaci, sirienii au plătit 5,10 milioane de coroane, aproximativ 255.000 lire sterline la acea vreme. În 1957 exportul cehoslovac de arme în Siria atinsese deja 208 milioane de coroane, sirienii cumparand doar în acel an 15.000 de arme de infanterie, 150 de tunuri și mitraliere AA, 50 de milioane de proiectile diverse calibre, 50 de autostatii radio și echipament individual, inclusiv uniforme). Alte 24 de Mig-15Bis/S-103 au fost livrate pana în octombrie 1956.
Povestea Delfinilor sirieni începe în 1963, aceștia făcând parte dintr-un contract baban….Siria a fost în perioada 1955-1989 unul dintre cei mai importanti clienți externi ai industriei militare cehoslovace cumparand inclusiv tehnica grea, complexa, precum T-35/55/72 (se pare ca au avut peste 2000 de exemplare de producție URSS și Cehoslovacia), Mig-15/17/21, Su-7, L-29 Delfin/20 de exemplare și L-39/55 exemplare L-39ZO+44ZA etc.
Ei bine în 1962-1963, Cehoslovacia cu acordul Moscovei a exportat în Siria mașini și documentatie tehnica pentru un depozit de muniții, o fabrica destinata repararii armamentului și tehnicii militare sovietice și cehoslovace la Homs, o fabrica destinata repararii/mentenantei materialului volant la Aleppo/Alep (inclusiv L-29/39) -in colaborare cu URSS și posibil, RDG. Cehoslovacii au construit în Siria si o grămada de obiecte civile precum o fabrica de zahar, o fabrica de rafinare a uleiului, școli, spitale etc. În fine, pe 1 noiembrie 1963 cu acordul Moscovei, Cehoslovacia încheie cu Siria contractul de livrare a 20 de trainere L-29 Delfin+piese de schimb+scolarizare pentru 120 de milioane de coroane (cele 20 de exemplare L-29 au costat 100 de milioane de coroane/5 milioane de coroane per exemplar). Acest contract mai cuprindea livrarea de piese de schimb pentru Mig-15UTI și T-34 pentru 68,50 milioane de coroane, aproximativ 3,20 milioane de lire sterline. Bani nu gluma la acea vreme, zic! Și ca sa fiu un pic rautacios, sa nu zic invidios, noi la acea vreme exportam grane în Siria ca industrie militara nu prea aveam…
Ehhh, după dezastrul numit Războiul de Șase Zile exporturile militare cehoslovace în Siria au explodat…Sirienii pierdusera din ,,vina’’ Israelului 80% din aeronavele de lupta și peste 50% din vehiculele militare blindate și neblindate drept urmare au cerut Cehoslovaciei vehicule de transport/camioane Tatra 138, statii radio și echipamente de comunicatii, artilerie antiaeriana și antitanc, muniții, tancuri T-54/55, transportoare blindate etc. Zis și făcut, intre 9-16 octombrie 1967 o delegație militara siriana s-a aflat în Cehoslovacia unde a încheiat contracte în valoare de 2,40 milioane de lire sterline, la acea vreme cel mai baban contract militar încheiat de Cehoslovacia. Singura obiectie a negociatorilor sirieni a fost….platim de 2-3 ori mai mult pe armamentul cehoslovac decât pe cel sovietic. Dar au plătit, uneori esalonat…Cehoslovacii le-au spus ca nu își permit reduceri de 33% precum sovieticii… Ca sa vezi cum făceau export militar sovieticii considerati la acea vreme printre primii exportatori globali! Totuși, Cehoslovacia, în timpul lui Assad, a făcut și donatii armatei siriene, tehnica uzata dar încă fiabila, asta după Yom Kippur, precum 103 T-54A, 12 Mig-21F13, rachete antitanc AT-1 Snapper și multe altele (ca fapt divers, Hafey al-Assad, președintele Siriei intre anii 1971-2000, a fost pilot de Meteor/antrenat în Marea Britanie și Mig-17PF/antrenat în URSS și Polonia. În 1963 acesta era șeful Forțelor Aeriene siriene. Siria a avut câteva Mig-uri 17 acestea provenind din RDG. În aprilie 1974 au venit primele Mig-uri 23 via URSS sub forma de…ajutor fratesc după dezastrul suferit de Yom Kippur. In mai 1973, cu puțin înainte de Yom Kippur, sosisera primele Mig-uri 21M/MF -astea aveau să fie peste 100 de exemplare. Ca fapt divers, în 1978 Siria era plină de consilieri sovietici, peste 4000, și o grămada de cehoslovaci. Au ajuns în Siria din 1982 aeronave Mig-23BN/MF, Mig-25 și Su-22M4.Din 1987 au venit Mig-29/24 comandate dar nelivrate în totalitate pana în 1989 și Su-24/24 comandate dar nelivrate în totalitate pana în 1989, Ehhh, sirienii n-au avut noroc cu Mig-urile…Doar in Liban, intre 6-11 iunie 1982, sirienii au suferit pierderi masive în fata IAF, peste 85 de Mig-uri, inclusiv Mig-21 și Mig-23, aeronave considerate la acea vreme de top în lumea comunista. Nu vreau sa fiu rautacios sau partinitor dar chiar erau?). Dar ce facea Delfinul sirian?
Lupta, zic! Se știe ca Fortele Aeriene Arabe Siriene le-au folosit deseori împotriva rebelilor islamisti din Fratia Musulmana/FM, precum și în Liban din 1976/15 ani de razboi civil. La fel au făcut și cu L-39 Albatros, ultima data fiind vazut în zbor în mai 2013. Se știe ca rebelii au capturat cel puțin 11 exemplare L-39, toate în stare de zbor la începutul lui 2024 dar starea Aviatiei siriene e cu siguranța praf.
Nu se știu prea multe despre L-29/39 siriene datorită haosului din țara însă în 2023, toate exemplarele de Albatrosi ramase erau bazate la principala baza de antrenament a Fortelor Aeriene Siriene de la B.A.Kuweires/Qweres, 30 km est de orasul Alep si la nord-est de satul Kuweires Sharqi. Aici se afla si Institutul de Aviatie Militara al Syrian Arab Air Force/SYAAF/Fortelor Aeriene Arabe Siriene, Institut dat in folosinta in 1972 construit de polonezi, echipat de acestia, RDG, Cehoslovacia-simulatoare de zbor si URSS, modernizat intre anii 2017-2021. Institutul a fost infiintat in 1947 la Damasc cu sprijin britanic. Sirienii au reinceput zborurile de antrenament cu L-39 ZA/Zo in aprilie 2021 dupa multi ani de absenta, ani in care pilotii sirieni au zburat in Iran cu aeronave Embraer EMB-312 Tucano apartinand Garzii Revolutionare Iraniene. In 2023 la BA Kuweires se aflau stationati rusi si iranieni, respectiv Fortele Aerospatiale Ruse/Mi-35M+Mi-8AMTSh si Garda Republicana Iraniana/EMB-312 Tucano+UAV Ababil-3. Un elev-pilot sirian zboara extrem de putin, cam 25 de ore pe L-39 desi minimul stabilit e de 100 de ore datorita situatiei incerte si haosului din tara. Nu se stie cate L-39 zboara astazi, probabil intre 15-20 de exemplare.
SIAT-233 FLAMINGO SIRIAN
Inainte de a zbura cu L-39 elevii zboara cu SIAT -233 Flamingo -trainer cu elice similar IAR-ului 823 FARO -fabricat in RFG, cu licenta in Spania si Elvetia –sirienii au avut 50 de exemplare din 1975/1977. In anii de glorie ai Academiei, la BA Kuweires se afla casa Brigazii 77 Antrenament Aviatie cu trei escadrile L-29ZA/ZO, SIAT-223K1 Flamingo si Mi-8 Hip C. Nu se stie ce a mai ramas din Brigada 77 dar in 2018 aeronave L-39 apartinand acesteia au fost vazute la B.A.Nayrab, sud-estul Siriei, aflata langa Aeroportul International Aleppo/Alep-48 km de granita cu Turcia (eeee, aici erau in vremurile bune Mig-urile 23 siriene…Pe 6 decembrie 2024 mai erau functionale 8 Mig-23+12 L-39, baza aeriana fiind capturata de catre opozitia siriana. In Razboiul din Liban, Aviatia siriana a fost macelarita de IAF pierzand 24 de Mig-uri 23 -6 Mig-23MS, 4 Mig-23MF, 14 Mig-23BN. 10 Mig-uri 23 au fost pierdute intr-o singura zi, 4 Mig-23MF+6 Mig-23MS, hacuite de F-4 si F-15 israeliene. Aceste Mig-uri 23 apartineau BA Nayrab).
Ca fapt divers, fostul presedinte al Siriei, Hafez al-Assad/1971-2000 a intrat la Academia Militara din Homs in 1950. Patru ani mai tarziu, in 1954, afland de infiintarea Colegiului Fortelor Aeriene la BA Nayrab si-a cerut transferul. Si-a inceput Zborul si cariera de pilot pe Fiat G.46/55. Fiind considerat cel mai bun din clasa sa, Assad a fost selectat in vederea trimiterii in Marea Britanie pentru a invata sa zboare cu Meteor F.Mk.9,Fortele Aeriene Siriene tocmai ce comandasera 12 exemplare. Nu a mai ajuns in Marea Britanie facand trecerea pe Meteor la Colegiul Fortelor Aeriene Egiptene de la BA Bilbeis avandu-l drept instructor pe capitanul Hosni Mubarak, viitorul presedinte al Egiptului – cursul a durat 6 luni, 1953. Assad a zburat si cu Mig-17PF scurt timp.
Al-Quwwat al-Jawwiyah al-Iraqiyyah/Fortele Aeriene Irakiene au operat 78-80 de exemplare L-29 Delfin, aeronave livrate in perioada 1968-1974.
Primul contact Cehoslovacia&URSS cu Irakul a venit dupa Revolutia din 14 iulie 1958 care a dus la sfarsitul monarhiei irakiene (la acea vreme Fortele Aeriene Regale Irakiene se mandreau cu vanatori/aeronave de atac 12 Vampire FB Mk.52+10 Vampire T.Km.55+20 Venom+6 Cessna O-1 Bird Dogs+6 Hawker Hunter F.Mk.6+36 F-86F Sabre). Noul sef al Fortelor Aeriene, Colonel Jalal Jaffar al-Awqati, comunist convins, il incurajeaza pe prim-ministru irakian Abdul -Karim Qasim Muhammad Bakr al-Fadhli al-Zubaidi, sa imbunatateasca si sa amplifice relatia militara cu URSS sfatuindu-l sa cumpere armament sovietic.
Bineinteles, sovieticii dispusi permanent la exportul comunismului in Lume au reactionat imediat, in toamna lui 1958 venind primele contracte militare cu Irakul, contracte ce au inclus Cehoslovacia ca producator si exportator al…Moscovei. Si au venit incepand din ianuarie 1959 in Irak cam din toate sovieticele&cehoslovacele: Mig-15Bis/UTI; Mig-17F/PF; Il-28; An-2; An-12; Mig-21F13/MF-din 1974/Bis+Su-7+Su-17+Su-22 Fitter C+Su-25 Frogfoot –din 1987+Mig-23BN/M/MS+Mig-27Flogger-D in perioada 1968-1978; Tu-22 Blinder; Tu-16 Badger; Mig-25 Foxbat-din 1981+24 Mig-29 in 1987 (ehhh, Irak a fost si unul dintre cei mai mari operatori straini de dassault Mirage cumparand 120 de Mirage F-1B/C din Franta incepand din 1981+rachete Magic 2+AM-39 Exocet. Da, Irakul a avut o varianta speciala a F-1 numita F-1EQ-5/EQ-200 capabila sa duca racheta antinava AM-39 Exocet si racheta aer-sol ghidata semi-activ laser AS-30L. In fine, in 1973 armata irakiana avea 100.000 de oameni, numarul militarilor in 1978 ajungand la 200.000 de oameni). In perioada 1973-1990, Irakul era unul dintre cei mai importanti clienti militari ai Cehoslovaciei, Poloniei/T-55, Romaniei, Uniunii Sovietice, Ungariei, Bulgariei si Republicii Democrate Germane… Daca in 1973 importurile militare din Est insumau 1,33 miliarde de dolari, in 1988 acestea au atins apogeul ajungand la aproximativ 14 miliarde de dolari (ca fapt divers, Irakul a importat armament est-vest in 1978 in valoare de 2,40 miliarde de dolari. Saddam Hussein avea sa sece pusculita intr-un final…In 1988 a cheltuit 4,60 miliarde de dolari pe arme insa razboiul cu Iranul a fost crunt pentru Irak, economic si militar. Ehhh, in perioada 1981-1988 doar tarile comuniste din Pact au exportat arme in Irak in valoare de 6,30 miliarde de dolari, nicicum ruble, URSS-ul a batut recordul, 21,37 miliarde de dolari, nicicum ruble!). Se stie ca din Cehoslovacia au luat sute de transportoare blindate pe roti si senile, tancuri T-55/72, 90 L-39ZA/ZO Albatros livrate in perioada 1976-1988, obuziere, armament de infanterie, munitii etc, iar din Romania munitii, armament de infanterie si artilerie, 150 de tancuri T-55 (mda, in 1988 am exportat armament de peste 800 de milioane de dolari, inclusiv in Irak). In fine, in 1988 Fortele Aeriene Irakiene aveau in inventar urmatoarele aeronave folosite la antrenament si atac la sol: 35 AS-202 Bravo, trainer cu elice biloc germano-elvetian; 88 Embraer EMB-312 Tucano; 50 L-29 Delfin; 40 L-39 Albatros; 16 Mirage F-1BQ; 50 PC-7; 30 PC-9; Su-7B; 2 Tu-22; 10 Iak-11.
Aeronavele L-29 Delfin au fost in dotarea Colegiului Fortelor Aeriene Irakiene de la BA Shaykh Mazhar, azi BA Al-Suwaira, aproximativ 46 km sud-vest de Bagdad si aproximativ 13 km vest de orasul Al-Suwaira. Colegiul are din data de 30 octombrie 2023 cinci escadrile de antrenament, Escadrila 201/202/203/204/205 Antrenament dotate cu 20 UTVA Lasta 95N/Serbia (eheee, asta e un trainer primar bun, si poate fi inarmat. Costa doar 300.000 de dolari. Un Hawker Beechcraft T-6A Texan-II costa „doar” 5 milioane de dolari. Pentru cei interesati, zic!), 12 Cessna 172S, 5 Cessna 208B, 15 T-6A Texan II, 24 KAI T-50IQ, 12 MFI-395 Super Mushsak/Egipt. Probabil au in dotare si 10 L-159A Alka+2 L-159T1 Alka/T-trainer, insa oficial acestea apar in dotarea Escadrilei 115 de Atac, BA Balad, 64 km nord de Bagdad, fosta Al-Bakr Air Base.
Despre cariera L-29 irakiene nu se stie mai nimic…Foarte probabil, dupa1979 cand Saddam Hussein a venit la putere, irakienii le-au dotat cu dispersoare de gaze de lupta. Se stie ca Irakul a avut Iperita, Sarin, VX si Tabun, arme chimice folosite din 1983 impotriva iranienilor. Se stie ca in seara zilei 16 martie 1988 aviatia irakiana a lansat timp de 5 ore arme chimice asupra satului kurd Halabdja ucigand 5000 de oameni, majoritatea femei si copii, si lasand cu sechele grave alti 10.000 de oameni –multi au decedat in anii urmatori. Nu e clar daca aeronave L-29 au lansat bombe cu incarcatura chimica asupra satului kurd Halabdja, certa fiind participarea aeronavelor Mig-23 si Mirage F-1 la atac. Martori oculari au spus ca „fum de culoare galbena s-a inaltat pana la 50 m” si „au fost 14 atacuri executate in valuri de cate 7-8 avioane, acestea fiind coordonate din elicoptere”. Aviatia irakiana a lansat, conform expertilor americani si britanici, un cockteil letal compus din Tabun, Sarin si VX. Nemernici, zic! RIP victimelor nevinovate!
EPAVA L-29 DELFIN IRAKIAN LA TIKRIT
Nu se stie clar cum si cine a ajutat Irakul la crearea arsenalului chimic…Sunt banuieli ca firme spaniole au ajutat la crearea de bombe de aviatie, la fel firme vest-germane, franceze, elvetiene si italiene –modernizarea ogivelor rachetelor operativ-tactice Scud, inclusiv pentru incarcatura chimica. La fel exista banuieli cu privire la URSS, Cehoslovacia, RDG si Bulgaria. Dar…nimic concret.
Exista informatii ca savanti irakieni ar fi lucrat la transformarea L-29 Delfin in drona capabila sa duca bombe cu incarcatura chimica, ba chiar ca ar fi realizat un prototip.
Ei bine, in 2003 CIA afirma ca Irakul lucra de peste 10 ani la crearea de UAV-uri obtinute inclusiv prin modificarea unor aeronave Mig-21 si L-29. CIA aducea dovezi ca la BA Al-Mutasim, azi BA Samarra, s-au facut teste cu L-29 UAV incepand din data de 13 aprilie 1997, aeronava prabusindu-se in iunie 1997 datorita pierderii legaturii radio cu operatorii de la sol aflat la BA Al-Mutasim (au avut loc trei teste cu L-29 UAV, doua finalizate cu succes, aeronava prabusindu-se la al treilea test). Conform putinelor date existente, majoritar CIA, aeronava nu putea fii coordonata la distante peste 70 km fata de statia de la sol, tinta preconizata minima fiind de 150 km. Se pare, conform CIA, ca la 70 km distanta de Statie, UAV-ul L-29 Delfin o lua razna invartindu-se/zburand in cerc pana la epuizarea combustibilului. Se pare ca programul Mig-21 UAV a fost abandonat in 1995 iar cel al L-29 UAV in 2001. Daca intr-adevar au existat, zic, fiindca stim cu totii „povestea frumoasa” a armelor chimice si biologice irakiene cautate de CIA&MI6 prin desert…
Totusi, din putinele date existente specialistii Fortelor Aeriene Irakiene ar fi schimbat pilotul automat de pe Mig-21 cu cel de pe Mig-23 considerat a fi mai performant iar sistemul radio-telecomandat ar fi provenit de la compania vest-germana Graupner GmbH/fondata la Stutgart in 1930, companie producatoare de sisteme de control radio preluata de sud-coreeni in 2012 –opera pe 8 canale si frecventa de 27 MHz. Nu e cert dar Mig-ul 21 UAV urma a fi dotat cu dispersoare sub aripi similare celor folosite de aeronavele care imprastie ingrasaminte/insecticide din aer, in acest caz imprastiind gaze de lupta. Alte surse sustin ca Mig-ul ar fi devenit o bomba/racheta fiind impanat cu explozibili puternici, inclusiv sub aripi si in locul rezervorului suplimentar de sub burtica.
POSIBIL L-29 UAV IRAK
La L-29 UAV ar fi folosit si sisteme luate de pe drona Mirach-100/Italia. L-29 UAV ar fi fost dotat cu 4 camere video fiind monitorizata din duba mobila utilizata de drona Mirach-100, drona operata cert de irakieni din 1996 sub numele de Marakub-100. Ulterior ar fi incercat sa schimbe o parte din sistemul de comanda si control cu cel al rachetei chinezesti antinava C-611 (copie Raduga Kh-28/AS-9 Kyle sovietica dar mai reusita) insa nu ar fi reusit adaptarea acestora pe L-29 UAV.
In fine, nu stim cand au pensionat irakienii L-29 Delfin, cert e faptul ca cel putin 40 de exemplare inca zburau in 2002.
Fortele Aeriene /NAF au fost primele forte aeriene care au utilizat L-29 Delfin in lupta. Au avut in dotare 8 L-29 Delfin, aeronave sosite in perioada1967-1970…
Ei bine, primele contacte cehoslovaco-nigeriene dateaza din perioada interbelica cand compania ceha de incaltaminte Bata deschide filiala/subsidiara Czechoslovak-Nigerian Export-Import Company/CNEICO in scopul facilitarii importului de cauciuc natural pentru incaltaminte. La acea vreme, bata era renumita in lume pentru calitatea incaltamintei produse, exportand cu deosebire in Marea Britanie, Franta, Italia si alte tari europene obtinand distinctia Guinness Book of World Records pentru cel mai mare comerciant si producator de pantofi din lume. Compania Bata era numita in anii *30/sec.XX „Henry Ford al Europei de Est” pentru incaltamintea ieftina si de calitate. In pragul WW II compania avea 100.000 de angajati vanzand pantofi cam in toata lumea, inclusiv in Africa. A infiintat chiar si fabrici in tari africane una dintre acestea gasindu-se in Lagos, Nigeria, fabrica procesand cauciuc natural. Cand Cehoslovacia a cazut totul a intrat in declin si stagnare…Dupa WW II, la jumatatea anilor *50/sec.XX, Cehoslovacia a incercat reanimarea vechilor posesiuni si creante insa nu a gasit „intelegere” la britanici, la acea vreme inca stapanii coloniali ai Nigeriei. Nici dupa obtinerea independentei fata de Regatul Unit la 1 octombrie 1960, Nigeria nu a dorit reluarea legaturilor cu Praga insa lucrurile aveau sa se schimbe curand…
Schimbarea a venit in persoana lui Festus Okotie-Eboh, ministrul de finante nigerian in perioada 1957-1966, fost contabil CNEICO in 1937. In 1947 acesta si-a luat diploma in „Contabilitate si administrarea afacerilor” la Praga fiind cunoscut in Nigeria ca avand „simpatii pro-Cehoslovacia” –asa era cunoscut in cadrul primului guvern nigerian condus de catre Abubakar Tafawa Balewa. In iunie 1961, Okotie-Eboh vine la Praga pentru „restabilirea relatiilor economice si diplomatice” si discutii in vederea gasirii unor „posibilitati de strangere a relatiei intre cele doua state”. Relatia cehoslovaco-nigeriana a fost restabilita insa datorita orientarii inca pro-britanica a conducerii nigeriene si la obiectiile Moscovei nu au fost rezultate vizibile economice, culturale si…militare. Nu inca! „Strangerea legaturilor” avea sa vina odata cu razboiul civil…
Ei bine, la momentul obtinerii independentei Nigeria numara 45 de milioane de oameni si peste 300 de grupari etnice. In 1960 se evidentiau trei mari grupari etnice concentrate in trei zone distincte ale noului stat african, Grupul Etnic Hausa-Fulani aflat in nordul Nigeriei, predominant musulman -aproximativ 65% dintre locuitori zonei, Grupul Etnic Yoruba, sud-vestul Nigeriei –aproximativ 75% dintre locuitorii zonei (ii spuneau Yorubaland si erau majoritar protestanti) si Grupul Etnic Igbo, sud-estul Nigeriei –aproximativ 65% dintre locuitorii zonei (ii spuneau Igboland si erau majoritar catolici). Primul recensamant nigerian din 1963 a relevat faptul ca populatia Nigeriei era in proportie de 47% musulmana, 35% crestina si 18% adepta a credintelor traditionale africane (zeitati locale, tribale). Ei bine, recensamantul asta a fost scanteia care a aprins focul razboiului civil aratand faptul ca cei din sud sunt 23,25 milioane iar cei din nord „doar” 22,01 milioane…Asta a determinat mai multe lovituri militare si razboi civil intre anii 1967-1970. Nu vom intra in detalii ci ne vom opri la Cehoslovacia in Nigeria.
Prima lovitura de stat militara a avut loc in ianuarie 1966 fiind executata de militari etnici Igbo aflati sub conducerea maiorului Emmanuel Arinze Ifeajuna si a locotenent-colonelului Patrick Chukwuma „Kaduna” Nzeogwu (Ifeajuna a fost primul atlet african din istorie care a reusit sa obtina o medalie de aur la jocurile olimpice, in acest caz British Empire and Commonwealth Games, Vancouver, Canada, 30 iulie-7 august 1954. In 1960 urmeaza cursurile Scolii de Cadeti din Aldershot, 50 km sud-vest de Londra, specializare Artilerie si Blindate. Nzeogwu a absolvit in 1957 celebra Academie Militara Regala Sandhurst, Arma Infanterie). Situatia nu s-a stabilizat continuand loviturile militare…In primavara-vara lui 1966 ofiteri crestini din regiunea nordica a Nigeriei condusi de catre locotenent-colonelul Yakubu Dan-Yumma „Jack” Gowon rastoarna vechea conducerea militara –„Jack” devine presedinte. Asta n-avea sa aduca liniste tensiunile etnice continuand, chiar amplificandu-se!
Spre exemplu mii de crestini Igbo care traiau in nordul Nigeriei predominant musulman au fost ucisi in vara lui 1966 fapt ce a determinat multi etnici Igbo sa fuga in Nigeria de Est. Aici au intemeiat un nou stat in mai 1967 numit Republica Biafra sub conducerea colonelului Chukwuemeka „Emeka” Odumegwu Ojukwu, viitor general, asta avand educatie britanica, Colegiul Regal Britanic din Lagos, Colegiul Epsom din Surrey, Anglia si Colegiul Militar Sandhurst, Anglia. El e cel care a infiintat Armata Biafrana compusa initial din 3000 de oameni, armata in randul careia au fost adusi si mercenari precum Rolf Steiner, german, fost parasutist in Legiunea Straina cu stagii in Vietnam, Egipt si Algeria devenit comandant al Brigazii 4 Comando in Armata Biafrana. Jan Zumbach, pilot de vanatoare polonez in RAF, as in WW II, cunoscut noua din articole anterioare, a fost si el angajat in Biafran Army. Sunt doar doua exemple…In fine, Razboiul Civil nigerian izbucneste pe 6 iulie 1967 cand armata guvernamentala ataca Republica Biafra. Avea sa dureze pana in ianuarie 1970 ducand la decesul a 1-3 milioane de oameni, numarul real nu se cunoaste nici in ziua de astazi insa atrocitati la adresa nevinovatilor au comis ambele parti. Dar ce facea Cehoslovacia ne intrebam?
Ei bine, inca din octombrie 1966 Ambasada Cehoslovaciei din Lagos raporta la Praga despre „posibilitatea ca Nigeria de Est sa se separe de guvernul federal condus de colonelul Gowon”. Pentru a se lamuri cu privire la situatia reala din teren ambasadorul cehoslovac la Lagos, Vitezslav Wagner, noiembrie 1965-august 1969, face o calatorie oficiala in toate cele 4 regiuni ale Nigeriei de la acea vreme (Wagner facea parte din Securitatea cehoslovaca, Departamentul 9 Orientul Mijlociu. Anterior activase in Irak. A „decazut” din Ministerul Afacerilor Externe pe 31 martie 1971 cand fiica sa a fugit in Vest. A ajuns inginer la Institutul de Cercetare si Inginerie Textile din Liberec…). Ajungand in Nigeria de Est, in februarie 1967, Wagner se intalneste cu generalul Odumegwu Ojukwu, cel din urma informandu-l timp de cinci ore cu privire la situatia din tara punctand faptul ca estul n-are de ales si trebuie sa se separe de guvernul federal urmand declaratia de independenta –aceasta a venit pe 30 mai 1967. Generalul Ojukwu, conform informarii trimisa la Praga de catre Wagner, a comparat secesiunea/independenta Republicii Biafra ca fiind „similara obtinerii independentei Cehoslovaciei fata de Imperiul Austro-Ungar mentionand ca Nigeria de Est ar dori sa stabileasca relatii diplomatice, economice si militare cu Cehoslovacia. Ojukwu doreste sa cumpere din Cehoslovacia o tipografie si multe arme. El spera ca conducerea Partidului Comunist Cehoslovac sa fie de acord cu tiparirea bancnotei statului biafran si deschiderea unui birou de presa la Enugu. Ojukwu spera ca Cehoslovacia sa se implice in dezvoltarea tarii prin construirea unei fabrici de procesare a trestiei de zahar, a unei fabrici de textile si a unei fabrici de textile”. Ambasadorul Wagner mentiona clar ca „Nigeria de Est independenta prezinta oportunitati economice si financiare redutabile pentru Cehoslovacia, mult superioare stagnantei Federatie” (n.a.E vorba despre guvernul federal condus de catre Gowon. Ca fapt divers, dupa cucerirea Enugu in octombrie 1967 de catre fortele guvernamentale, capitala Republicii Biafra s-a mutat de mai multe ori stabilindu-se in localitatile Aba, Umuahia si in final, Owerri). In incheiere recomanda conducerii cehoslovace sa recunoasca independenta Republicii Biafra obtinand in schimb pozitie economica, politica si militara preferentiala…Insa demersul lui Wagner nu a avut succesul scontat…
Conducerea comunista de la Praga a tratat cu retinere si prudenta problema Biafra transmitandu-i lui Wagner ca „nu ar trebui sa discute pozitia Cehoslovaciei cu privire la secesiune decat dupa o eventuala declaratie oficiala de independenta. Cehoslovacia va avea o pozitie oficiala doar dupa consultarea tovarasilor de la Moscova”.
La randul sau generalul Ojukwu era constient de faptul ca Cehoslovacia&URSS sunt principalii furnizori de arme pentru Lumea a Treia, deciziile luandu-se la Moscova nicidecum la Praga. Conform surselor independente cehe se pare ca Praga ar fi fost de acord in principiu cu livrarea de arme Biafrei/Nigeria de Est si cu construirea acelor fabrici dar nu a avut acordul Moscovei. Cert e faptul ca trei delegatii oficiale biafrane au sosit la Praga in perioada aprilie-iunie 1967 cautand recunoasterea noului stat, sprijin politic, asistenta militara si ajutor in vederea comunicarii cu lumea exterioara (telefonie, telegrafie) in vederea ocolirii retelei/infrastructurii oficiale guvernamentale. Interesul biafranilor pentru Cehoslovacia n-a scapat guvernului federal nigerian care a inceput propria sa ofensiva diplomatica. Inceputul a constat intr-o scrisoare diplomatica trimisa de catre generalul Gowon presedintelui Cehoslovaciei Antonin Josef Novotny/1957-1968, vechi Cominternist/1935, prin care il informa „guvernul meu va considera recunoasterea Biafra-ului de catre orice stat strain ca fiind neprietenoasa,un act de amestec in afacerile interne ale Nigeriei”. Aceste randuri au fost pe placul urechilor Moscovei, neamestecul in treburile interne bla-bla fiind chiar propaganda comunista! Oricum, URSS a luat partea guvernului condus de Gowon furnizandu-i inclusiv echipamente militare, Republica Biafra fiind recunoscuta doar de catre Tanzania, Zambia, Gabon, Coasta de Fildes, Rodezia de Sud, Africa de Sud si Portugalia. Interesant e faptul ca initial Nigeria a solicitat ajutor militar SUA si Marii Britanii in vederea infrangerii rebeliunii insa a fost refuzata, fapt ce a „aruncat-o” in bratele Moscovei care a acceptat rapid s-o sprijine militar (ca fapt divers, primul ambasador nigerian la Moscova a fost George Tamunoiyowuna Kurubo, fost comandant al Fortelor Aeriene/19 ianuarie 1966-5 august 1967. A indeplinit functia de ambasador la Moscova in perioada 12 august 1967-1973. In 1970 e inaintat la gradul de General de Brigada fiind promotor al Mig-ului 21 in Aviatia nigeriana –in 1975 au venit 25 Mig-21MF si 6 Mig-21UM. Primele lor reactoare au fost livrate de sovietici dupa 13 august 1967 -8 Mig-17 inmatriculate de laNAF603 la NAF610, aeronave venite din Egipt si zburate de egipteni. Au mai venit doua Mig-15UTI via Polonia, NAF601 si NAF602, urmate de 6 Il-28 zburate de egipteni si cehoslovaci. In iulie 1970, Aviatia nigeriana cu sprijin sovietic, cehoslovac si polonez numara deja 7000 de oameni, 8 Mig-17, 6 Il-28, 8 L-29 Delfin, 10 Piaggio P-149D, 6 C-47,20 Dornier Do-27/28, 8 elicoptere Westland Whirlwind si Alouette II. In perioada1984-1991 au zburat si 18 Sepecat Jaguar, 13 exemplare SN+5 exemplare BN ).
Conducerea cehoslovaca a dorit sa recunoasca Biafra insa Moscova nu…Iar faptul ca sovieticii au ales sa ajute regimul Gowon a pus batista pe tambal posibilelor ajutoare militare cehoslovace catre Republica Biafra. Dar nu si catre Nigeria Gowon-ista!
DELFINI NIGERIENI
Interesant e faptul ca primele exporturi sau facut prin intermediul unui negustor olandez de arme pe nume A.G. Animo, un personaj obscur despre care nu am gasit date, posibil agent GRU in Vest. In august 1967 acesta contacteaza guvernul cehoslovac solicitand aprobarea cumpararii de arme pentru Gowon, in speta mortiere, bazooka, rachete neghidate, munitii, armament de infanterie, bombe de aviatie si 6 aeronave L-29 Delfin+piloti instructor si mecanici cehoslovaci care sa-i instruiasca/formeze pe nigerieni. Initial conducerea cehoslovaca a manifestat retinere cu privire la cererea olandezului temandu-se ca acesta ar putea revinde armele catre Biafra fapt ce ar putea nemultumii tovarasii de la Moscova&Pact, Praga putand fi acuzata ca „sprijina in secret ambele parti subminand eforturile de pace si stingere a conflictului prin incurajarea razboiului civil in Nigeria”. Ehhh, cu acceptul Moscovei, foarte probabil impulsionati de tovarasii aducatori de „lumina de la Rasarit”, cehoslovacii accepta livrarea a 8 L-29 Delfin, 2670 de bombe de aviatie si mortier, a 2600 de rachete neghidate si a catorva sute/mii de AK-47 plus munitia aferenta. Livrarile sau facut de catre Omnipol via Olanda (Omnipol era similara Romtehnica si apartinea guvernului cehoslovac).
Primele doua L-29 Delfin au ajuns in Nigeria pe calea aerului in perioada 17-20 septembrie 1967, cel mai probabil, urmate conform CIA de doi instructori cehoslovaci, instructori care „au format un numar mic de piloti nigerieni datorita faptului ca putini au avut aptitudinile necesare”. Celelalte 6 exemplare au ajuns in Nigeria cu vaporul. Initial nigerienii intentionau sa foloseasca L-29 strict ca trainer in vederea formarii pilotilor de Mig-17 insa l-au bagat rapid in lupta profitand de faptul ca Aviatia biafreza era de stransura neavand aeronave de vanatoare jet, Cerul biafrez fiind…liber si nepericulos. L-29 au executat misiuni de bombardament si atac la sol asupra biafrezilor, initial atacand doar tinte militare. Insa n-a trecut mult si Aviatia federala a inceput atacul asupra tintelor civile fiindca…puteau. L-29 cehoslovace au atacat centre urbane din Nigeria de Est ucigand mii de civili fapt ce a atras critici din partea Lumii libere asupra Cehoslovaciei, fapt deranjant si deloc pozitiv pentru conducerea comunista de la Praga.
Iata ce ne spune un supravietuitor al acestor bombardamente:”Pietele, scolile, bisericile, spitalele, taberele de refugiati –oriunde pilotii vedeau concentrari mari de oameni –deveneau tinte pentru aeronavele militare federale”. Au avut loc manifestatii in Enugu ale civililor la care puteau fi vazute pancarte pe care scria „Tovarasi cehoslovaci, de ce vreti sa ne ucideti copiii?”. Mai mult decat atat, Radio Biafra a acuzat Cehoslovacia si URSS ca au tradat revolutia biafrana, principiile marxism-leninismului si internationalismul proletar”. Asta a deranjat cumplit Moscova…Imagini cu distrugeri si victime au aparut in presa libera Praga a trebuit sa „faca ceva”…Drept urmare ambasadorul Wagner se intalneste cu Gowon exprimandu-si ingrijorarea cu privire la modul in care guvernul federal foloseste in lupta noile L-29 Delfin. Generalul Gowon nu a fost impresionat acuzand Cehoslovacia ca a furnizat in secret arme rebelilor biafrezi, acuza transmisa la Praga de catre Wagner, acuza la acea vreme nefondata.
L-39 ALBATROS NIGERIENE
Dupa ce Novotny a fost inlocuit cu Alexander Dubcek pe 5 ianuarie 1968, Radio Praga a prins oarecum curaj chiar din a doua zi, 6 ianuarie, trambitand mesaje de sustinere pro-Biafra&Gowon aratand clar ca noua conducere cehoslovaca nu mai era dispusa la „pupat Maskva”. Printre mesajele transmise s-au regasit si cuvintele lui Gowon adresate Ambasadorului Wagner nu cu mult timp in urma, cuvinte deloc cosmetizate –„Republica Biafra lupta pentru autodeterminare si supravietuirea unei natiuni. Lupta precum lupta istorica a Cehoslovaciei impotriva dominatiei austro-ungare”. Cateva luni mai tarziu, Radio Praga a laudat Tanzania pentru recunoasterea Republicii Biafra numind asta „Cel mai mare pas progresist facut vreodata de un stat african”. Odata cu inceputul Primaverii de la Praga sustinerea Biafrei s-a amplificat la nivel declarativ…In presa acum liberalizata au aparut inclusiv articole in care vechea conducere comunista a lui Novotny era aspru criticata pentru sustinerea militara a lui Gowon. Mai mult decat atat, noul guvern reformist al Cehoslovaciei condus de Dubcek a luat atitudine anuntand in aprilie 1968 ca inceteaza sprijinul militar acordat guvernului lui Gowon, fapt ce a deranjat Moscova si conducerea Omnipol –in mai 1968 au incercat sa convinga Guvernul Dubcek sa le permita a vinde inca 4 L-29 Delfin fortelor guvernamentale nigeriene garantand ca „acestea vor fi folosite doar pentru instruire”. Omnipol dadea si solutia, livrarea aeronavelor via Egipt pentru evitarea complicatiilor internationale…Dubcek nu s-a lasat convins aproband doar ajutoare umanitare pentru guvernul Gowon-ist! Si asta au facut, au trimis in Nigeria alimente, medicamente, instrumentar medical, corturi, bucatarii de campanie, paturi si multe altele, mare parte fiind donatii aduse de catre populatie. Dubcek a spus intr-o declaratie oficiala catre presa „acest ajutor il dau tinerii nostri care au simtit ca avem o datorie de rambursat pentru politica gresita a anului trecut”…Politica gresita fiind livrarea de arme catre guvernul Gowonist…Asta, la acea vreme a deranjat cumplit Moscova, sistarea livrarii de arme catre guvernul nigerian fiind unul dintre putinele cazuri din Razboiul Rece de sfidare a ordinelor Moscovei si a „colaborarii adanci intre statele democrate socialiste”. Istorici americani, occidentali si nu numai sunt de acord cu faptul ca sfidarea Moscovei in 1968 de catre unul dintre membrii marcanti ai Pactului de la Varsovia prin diferentierea oficiala, publica si intens mediatizata extern a fost un factor determinant ce a dus la invadarea Cehoslovaciei…
Dupa ce Dubcek a fost obligat sa cedeze in aprilie 1969, politica Cehoslovaciei fata de Nigeria, inclusiv furnizarea de ajutor militar, si-a „revenit”. Noua guvern de la Praga condus de catre Gustav Husak a anulat tot ce facuse Dubcek, reluand furnizarea ajutorului militar catre Nigeria motivandu-si fapta prin propaganda –presa aservita Partidului, din nou, stipula „uciderea in masa a civililor din Biafra de catre guvernul nigerian e doar propaganda si minciuna regimului Ojukwu”.
L-39ZA LA BAZA AERIANA KANO -NAF
In fine, cert e faptul ca Cehoslovacia nu a vandut in secret sau oficial arme Republicii Biafra. Arme cehoslovace au ajuns in mana biafrezilor din capturi sau prin contrabanda, in mare parte arme provenind din perioada interbelica sau din WWII. Cert e si faptul ca in perioada 1950-1961, Cehoslovacia era clasata ca fiind pe locul 4 in topul exportatorilor mondiali de arme. In perioada 1954-1968 exportul de arme catre tari africane a adus Cehoslovaciei frumusica suma de 249 milioane de dolari –la acea vreme au exportat in lume de 465 de milioane de dolari. Ba chiar au exportat arme si in URSS, valoarea acestora ridicandu-se la peste 8,50 miliarde de dolari, o suma enorma! Experti occidentali considera ca multe dintre armele livrate Moscovei au fost redirectionate drept „ajutor fratesc” catre state africane si factiuni rebele pro-comuniste/Maskva de oriunde numite pompos „miscari de eliberare nationala”.
In fine, nu se stiu prea multe despre cariera L-29 Delfin nigerian post-Biafra…Cel mai probabil au servit NAF in cadrul 403 Flying Training School la BA Kano, fosta RAF, nordul Nigeriei, baza aeriana fiind situata langa Mallam Aminu Kano/Aeroportul International Kano (Kano este astazi al doilea oras ca marime din Nigeria). Se pare ca ultimele zboruri cu Delfinul in Nigeria au avut loc la inceputul anilor *80/sec.XX, cert e faptul ca nigerienii au donat in 1989 cateva aeronave ghanezilor la infiintarea Economic Community of West African States Monitoring Group/ECOMOG/Grupul de Monitorizare al Comunitatii Economice al Statelor din Africa de Vest, astia zburandu-le pana prin 2005-2007 cand le-au inlocuit cu L-39 Albatros.
NAF zboara astazi cu 3 L-39ZA Albatros modernizate in 2019-2020 in Cehia (in lipsa lor pilotii NAF s-au antrenat contra cost la CLV Pardubice, 150 de ore de zbor per pilot cu L-39C. Cu cele 3 L-39ZA modernizate nigerienii fac trecerea pe JF-17 Thunder, cel mai modern jet de vanatoare pe care il au astazi -3 exemplare la BA Makurdi via Pakistan). Au cumparat 24 de exemplare in perioada 1986-1987. Intentionau sa mai cumpere inca 27 de exemplare L-39 Albatros in 1990-1991 insa FMI nu a fost de acord.
Va urma.
WW
SURSE DATE SI POZE: Wikipedia-Enciclopedia Libera, Internet.
https://www.aviatiamagazin.com › Aviatie militara
https://www.airplane-pictures.net › …
https://eng.yakovlev.ru › hi…
https://www.colettiscombataircraft.com › …
http://www.aviastar.org › air
https://avacs-avia.com › ru-1…
Secret Projects Forum
https://www.aerialvisuals.ca › …
https://aero-space.eu › militar…
https://phpisn.ethz.ch › intro…
. http://www.easternorbat.com
Letecká badatelna
en.topwar.ru
https://www.muzeum-kunovice.cz › …
https://www.skytamer.com › …
https://amnr.defense.ro › Aparitii_editoriale_pdf
https://historia.ro › General
Istoria Aviatiei Romane, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1984 https://www.revistamemoria.ro › figuri-de-mari-ostasi-ro…
https://www.art-emis.ro › Istorie
https://www.facebook.com › ForteleAerieneRomane
https://www.aviatiamagazin.com › headline
Aviatia de Lupta Reactiva in Romania, Capitan-comandor Paul Sandachi, Statul Major al Fortelor Aeriene si Muzeul Aviatiei
https://dokumen.pub › hot-…
https://bibliophilia.eu › the-h...
https://en.topwar.ru › 6023…
https://communistcrimes.org › countries › bulgaria
https://www.reptar.hu › l-29-…
https://phpisn.ethz.ch › intro
https://soviet-airforce.com › …
https://kepesrepules.wordpress.com › …
http://somogyi-obsitos.hupont.hu › …
http://tudasbazis1956.hu › 1…
https://phpisn.ethz.ch › intro…
https://www.helicopter-database.de › …
https://dspace.cuni.cz › Matyas_Borovsky_51-65
https://www.jewishvirtuallibrary.org › …
https://ir.library.louisville.edu › etd › viewcontent
https://testpilot.ru › egipet_2
https://www.arab-reform.net › …
http://www.arcforums.com › …
https://www.rand.org › dam › rand › pubs › notes