Cele doua tari au cazut de acord pentru dezvoltarea in comun a unui sistem de rachete cu raza scurta lansate de la sol. Proiectul are o valoare de 6 miliarde de dolari si se numeste Maitri.
Numai ca Maitri nu este un proiect cu totul nou, ci o continuare, intr-un anumit sens, al unui program mai vechi esuat, pentru un sistem de rachete Trishul, program pe care India a incercat sa-l pun ape picioare singura. Dupa ce au vazut ca nu reusesc, s-au hotarat sa gaseasca un partener.
Trishul
Abandonarea programului Trishul a avut insa o opozitie foarte puternica, nu din partea militarilor, asa cum am putea crede, ci din partea birocratiei indiene, grupate in DRDO (Defense Research and Development Organization). Acestia simtind ca le scapa ciolanul din mana, nu au abandonat proiectul, desi in 2003 armata a hotarat ca nu are ce face cu jaful de rachete. Si cum la ei coruptia si incompetenta atinge culmi nebnuite de nimeni, pentru a avea si baietii de acolo un ban de buzunar, Trishul a fost in continuare finantat pentru “scop de cercetare”, in realitate doar o modalitate de a stoarce bani de la buget.
Testele efectuate cu racheta indiana au arat grave deficiente la sistemul de ghidare si nu numai, asa ca dupa 20 de ani de incercari si depasiri de costuri, in anul 2003 programul a fost doar partial abandonat, dar pastrat, asa cum spuneam, pentru „scopuri de cercetare”, care scopuri erau intradevar marete.
Amici politici ai Trishul doreau sa obtina un produs care sa fie superior rachetelor Barak israeliene, rachete pe care India le-a cumparat din Israel. Bineinteles ca o astfel de performanta este cu totul imposibila coruptei industrii indiene, dar una peste alta, in cei 20 de ani de…cetrcetare s-au cheltuit 200 de milioane de dolari si s-a obtinut…nimic. Nu cred ca mai trebuie sa va aduc aminte de imensul tambalau creat pe margine afacerii Barak: acuzatii de corutie, anchete, etc, etc
Barak
Intr-un final, prin 2008 s-a reusit in sfarsit blocarea pentru totdeauna a programului Trishul, numai ca imediat birocratii din DRDO au cautat o alta sursa de venit si s-au gandit sa incerce cu firmele francze, ca doar si banii francezilor au serie, nu?! 🙂
Scopul este practic acelasi: obtinerea unei rachete AA cu raza de 9 kilometri si dotata cu radar AESA, plus ceva banuti de buzunar si bineinteles un scop in viata pentru birocratia DRDO. Industria franceza, una dintre cele mai performante din lume, poate oferri un ajutor extrem de valoros Indiei, dar sa nu uitam ca totusi DRDO inca traieste, iar daca indienii vor dori sa “adapteze” tehnologia franceza pe ideile lor, sansa ca un sistem domestic AA sa ajunga sa fie cat de cat performant, este doar teoretica.
Sursa: strategypage
GeorgeGMT