Daca ar fi intrat in productie de serie, probabil s-ar fi numit T-95 (nume oficializat apoi pentru Obiekt 195):
Mai exact, este vorba de instalarea unui tun ghintuit cal. 152,4mm pe sasiul unui tanc T-80, fiind necesara o turela modificata, special creata pentru noul tun. La acest proiect pentru un tanc de generatia a IV-a au lucrat la sfarsitul anilor ’80 ai secolului trecut cei de la Uzina Kirov Leningrad (astazi Spetsmash) impreuna cu inginerii de la institutul Transmash, managementul proiectului fiind incredintat lui N.S. Popov.
Schema T-80U cu tun cal.152mm si turela modificata, aparent diferita si mai mare decat cea implementata
Calibrul 152,4mm era interesant si pentru ca permitea un calibru comun cu artileria de camp si cea navala, in timp ce puterea loviturii era mai mult decat dubla fata de cea existenta pe tancurile in uz la acea vreme.
Obiectul… la muzeul Kubinka
Turela CB3 sudata, modificata special pentru noul tun in uzina MX-8 Kirov, avea magazia de munitie de doar 16 lovituri dispusa in spate si a fost echipata cu panouri de eliberare a suflului exploziei, pentru a evita detonarea munitiei din carusel in compartimentul echipajului, in cazul penetrarii blindajului. Blindajul turelei a fost imbunatatit prin sudarea unor placi suplimentare. Tunul necesita o noua montura pentru prinderea in turela, crestea masa acesteia dar si forta reculului cu aproape 30% (la 120-130 tone), impreuna cu o cursa de recul de pana la 340mm.
Noul tun ghintuit cal. 152,4mm, dezvoltat de CRI „Petrel” (Nizhny Novgorod)- probabil o continuare a Obiekt 477 HKBTM (uzina Harkov, anii ’80), era estimat a avea o putere de foc superioara celui 2A46M -1 cal. 125mm de aproximativ 1,5 ori.
Prototipul a fost terminat in 1990 iar testele de tragere s-au efectuat in 1991 in poligonul Rzhevsky. Potrivit proiectului, unul era echipat cu culata cu pana cu culisare verticala iar teava trebuia sa aibe o valva de gaz dinamica suprapusa peste mansonul tevii, pentru extractia gazului. La prototip si pentru trageri a fost folosit un tun cu teava lisa PL-83 inalt cromata capabil sa dezvolte o presiune de 7000kg/cm. La teste, reculul s-a dovedit similar cu al tunului 2A46M iar turela si sasiul suportau cu succes noul gabarit si socul tragerii, desi initial a existat teama de aparitia in timp a unor fisuri in montura tunului in turela.
Detaliu montura tun
Deci instalarea cal. 152mm pe T-14 Armata nu este chiar o premiera la tancurile rusesti, desi in cazul de mai sus vorbim de un prototip care nu a ajuns in productie de serie. Cu siguranta au existat si niste motive intemeiate, in afara de prabusirea blocului sovietic, pentru care nu s-a mers mai departe dar si niste lectii invatate intre timp…
Vedere spate…
Sa nu uitam ca ideea tunului calibrul 152mm (model 2A83 cu teava lisa de asta data) a fost resuscitata in anii 1990 la proiectul „tiz” T-95, denumit Obiekt 195, proiectul fiind omorat in 2010. Conceptia turelei (automatizata, fara echipaj), pozitia compartimentului echipajului si masa estimata la 55 de tone arata ca acesta a fost un precursor foarte apropiat al T-14 Armata.
Marius Zgureanu
Surse:
http://survincity.com/2013/07/object-292-152-4-mm-caliber/
https://www.globalsecurity.org/military/world/russia/object-292.htm