Culisele alegerii facute de Turcia in privinta sistemului antiaerian si antiracheta cu raza lunga apar acum usor la suprafata. Astfel alegerea sistemului chinezesc FD-2000 (varianta de export a HQ-9), are atat substraturi economice, cat si unele poilitice legate de vocatia de mica-mare putere a Turciei.
Desi Ankara a avut de ales intre sisteme mult mai conscute si mai credibile, cum ar fi : Aster 30 italiano-frantuzesc, americanul Patriot PAC2/3, sau rusescul S-300/400, turcii au ales, cumva surprinzator, un sistem nu foarte credibil si fara prea mare pedigree – HQ-9. Insa otomanii au avut se pare mai multe motive, unele mai obiective, altele mai putin. Unul dintre obiectivele majore ale actualului premier turc Recep Erdogan este acela de face din industria militara turca una de top la nivel mondial, concomitent cu scaderea dependentei de furnizori straini. Lectia cu furnizorii straini a primit-o Turcia in 2010 cand excelentele relatii cu Israelul s-au deteriorat brusc in urma incidentului cu “Flotila pacii”, incident in urma caruia cativa cetateni turci au fost ucisi de fortele speciale israeliene, iar in urma complicatilor politice survenite ulterior Turcia a ramas fara programul de drone dezvoltat impreuna cu evreii.
Dar turcii si-au invata lectia si acum, profitand si de situatia economica mondiala, inceraca sa-si creeze o industrie militara cat mai omnipotenta si de ce nu sa exporte cat mai mult.
Astfel se pare, este vorba doar de zvonuri deocamdata, chinezii ar fi fost cei mai deschisi in privinta unor transferuri de tehnologie si acceptarea realizarii unor parti din viitorul sistem FD-200 in Turcia. Un alt motiv este incercarea Turciei de a arata lumii, in special cea musulmana, ca nu este dependenta politic de Washington si poate lua ce decizii doreste, fara ca nimeni sa-i poata impune nimic. Pretul, undeva la 4 miliarde de dolari, cu un miliard mai jos decat concurenta, ar putea fi un alt criteriu castigator al chinezilor.
HQ-9 cu parinti campioni: S-300 si probabil Patriot
Desi alegerea a fost mai mult politica si economica decat militara (Turcia are acces la tehnologie vestica si astfel si-ar putea up-grada serios proprile sisteme FD-2000), specialistii militari turci nefiind chiar entuziasmati de alegere, lucrurile se pare ca vor ramane asa, in ciuda criticilor si chiar amenintarilor voalate venite dinspre NATO.
Pana una alta FD-2000 a reusit in 2010 sa doboare o racheta balisitica iar acest succes nu i-a lasat indiferenti pe otomani, mai ales cu gandul la arsenalul balistic al vecinilor iranieni, insa asa cum spuneam se pare ca argumentul suprem, a fost acceptul partii chineze de a permite Turciei sa fie partener in constructia sistemelor FD-2000 destinate Ankarei si bineinteles acceptul de transfer tehnologic macar pentru anumite subsisteme. Numai ca acest transfer de tehnologie ar putea fi in acelasi timp si calcaiul lui Ahile al acestui contract.
Astfel de ceva vreme atat rusii cat si americanii sunt strans uniti in incercarea de ai prinde pe chinezi cu ocaua mica in materie de furt de tehnologie militara. Atat Moscova cat si Washingtonul acuza China mai tot timpul ca are prostul obicei sa se mai “inspire” din munca altora si cum una este una si doua sunt deja mai multe, exista macar banuiala ca HQ-9, alias FD-2000, ar incorpora tehnologii furate atat de la americani cat si de la rusi, iar odata ce o parte din aceste tehnologii vor fi fabricate in Turcia, in urma transferurilor de tehnologie, pagubitii ar putea foarte bine sa actioneze producatorul turc in instanta pentru furt intelectual.
Se stie de ceva vreme ca cetatenii chinezi cu „ochi albastri” sunt extrem de strangatori si au obiceiul sa nu plece niciodata din tara cuiva cu mana goala, astfel ca si rusii si americanii s-au trezit concurati de catre China cu sisteme de armament care contineau mai multa sau mai putina tehnologie furata de la cei doi ‘mari”. Bineinteles ca poporul Marelui Zid neaga cu indignare orice astfel de acuzatie, dar pe de alta parte chinezii au fost pana acum extrem de atenti cui au vadut tehnica de lupta susceptibila sa fie un pic…copiata si astfel au preferat sa exporte in tari in care justitia nu ar da niciodata dreptate unor companii americane, asta in cazul in care in tarile respective chiar exista asa ceva precum un tribunal, numai ca in cazul Turciei lucrurile sunt total diferite, astfel ca atat americanii cat si rusii asteapta cu nerabdare si palpairi de ura in suflet semnarea contractului iar apoi sa inceapa…procesele!
Dintre rusi si americani rusii au fost primii care au tipat ca din gura de sarpe cand sistemul HQ-9 a inceput sa fie livrat armatei si marinei chineze, spunand ca acesta nu este nimic altceva decat o copie magareasca dupa sistemul S-300 exportat de catre ei in China, sistem care nu a mai fost cumparat dupa o perioada de timp, ca mai apoi sa apara…HQ-9. Astazi peste 80% din apararea antiaeriana si antiracheta cu raza lunga chinezeasca este detinuta de catre HQ-9.
Cand in urma cu aproximativ 10 ani rusii urlau ca au fost jefuiti, americanii zambeau condoscent aducandu-si aminte ca nici ivanii nu erau chiar usa de biserica, iar in anii “70 carau cu posta diplomatica de la rachete AT furate din Vest si pana la motoare de tanc obtinute prin aceleasi mijloace infractionale ca si chinezii astazi. Dar zilele cand Varu’ Sam radea de Ivan au trecut si astazi se pare ca americanii sunt cel putin la fel de incrancenati precum rusii odinioara. Mai clar la debutul sau pe scena lumii HQ-9 era ceva mai mult decat o prastie cu raza lung, net inferior S-300-lui rusesc a carui copie era, numai ca intre timp pe tulpina ruseasco-chinezeasca a HQ-ului s-au altoit noi cuceriri ale stiintei si tehnicii, si astfel sistemul a crescut semnificativ la nivel de performata. Problema a americanilor consta insa in faptul ca aceste cuceririi ale stiintei si tehnici sunt se pare ale lor si subtilizate de catre chinezii sub titlul de cuceriri ale stiintei si tehnicii chinezesti…
Astfel ca sansa ca rusii sa-si mai recunoasca paternitatea indepartata a FD-200 este mult mai redusa decat posibilitatea ca Varu’ Sam sa-si vada propriai tehnologie sub ambalajul pe care va scrie Made in China: FD-2000 for Turkye!
Dar americanii asteapta semnarea contractului si impreuna cu amici rusi isi freca deja mainile de bucurie: poate ca au pierdut ei un contract baban, da nici Beijingul nu se va bucura prea mult de el! La judecata cu hoti de chinezi!
Bineinteles ca ceainizii nu sunt nascuti alaltaieri si cel mai probabil ca au o strategie impotriva celor doi pagubiti… Dar pana la urma bravo Turciei macar pentru idea pe care o are si stradania aratata, mai ales daca tinem cont ca in anii “90 cei de la Moreni i-au invata pe otomani cum se construieste un transportor blindat…
GeorgeGMT