Alegerea Turciei de as dezvolta un sistem AA cu raza lunga alaturi de chinezii de la China Precision Machinery Import-Export Corp. (CPMIEC) a rusit sa-i puna Ankarei in cap cam intregul NATO, cu americanii in prim plan. Astfel in competitia pentru dotarea armatei turce cu sisteme antiaeriene si anti-racheta cu raza lunga, chinezii au castigat in fata europenilor care ofereau sistemul Aster 30, a rusiilor cu S-300/S400 si a americanilor cu Patriot.
Dar problema este mult mai profunda decat pare, astfel ambasadorul american la Ankara, Francis J. Ricciardone, a exprimat in mod oficial ingrijorarea Washingtonului cu privire la o posibila colaboare intre Turcia si China pe taramul armelor nucleare! Excelenta sa a declarat ca Statele Unite sunt profund ingrijorate de rolul pe care compania chineza CPMIEC il joaca, sau l-ar putea juca, in proliferarea armelor nucleare, fara insa a face vreo legatura directa intre contractul pentru sisteme AA si o eventulala colaborare pentru tehnologie nuclear.
Daca Ankara are in plan dezvoltarea de arme nucleare nu se stie, insa americanii stiu ei ce stiu…
Bineinteles ca membrii NATO sustin in continuare ca sistemele antiaeriene chinezesti nu sunt si nici nu vor fi vreodata compatibile cu tehnica militara a Aliantei, in timp ce oficialii turci sustin ca dimpotriva, companiile turcesti care vor face parte din program vor avea ca sarcina interoperabilitatea noilor sisteme AA cu cele ale aliatilor. In linii mari, nu cred ca Turcia va cumpara la cheie sisteme HQ-9, ci dimpotriva va avea loc un oarecare transfer tehnologic, dinspre China catre Turcia, in urma caruia companiile turcesti vor putea sa-si construiasca singure sisteme de rachete AA cu raza lunga, integrand componente si tehnologii occidentale, in rachetele si radarele chinezesti.
Suma ceruta de compania chineza este de 3,44 miliarde de dolari, iar negocierile sunt abia la inceput, iar turcii dau asigurari ca partea chineza nu va avea acces la tehnologii si informatii considerate sensibile in tipul constructiei iar mai apoi al operarii sistemelor.
Ministrul turc al apararii a declarat ca alegerea chinezilor a avut la baza motive financiare, dar si de transfer de tehnologie, constructie locala a sistemelor si finantare a programului, oferta fiind din aceste puncte de vedere cea mai solida si promitatoare pentru dezvoltarea acestui program pe pamant turcesc.
Cum vor decurge negocierile intre turcii si chinezii si care este de fapt miza acestui contract vom vedea, deocamdata se poate remarca incercarea Turciei de as construi cat mai independent un sistem AA cu forte proprii si cel mai probabil acesta este aspectul principal: acceptarea din partea chineza a unui transfer tehnologic suficient de consistent pentru ca pe viitor turcii sa-si poata realiza si dezvolta singuri acest tip de tehnologie militara.