F 35 cu steagul Tuciei pe fuzelaj in calitate de tara-partenera…
Problema celor trei corpuri…
Lucrurile par simple, dar in realitate sunt mult mai complexe si mai putin susceptibile sa se termine cu bine pentru turci, dar sa ne reamintim cum a inceput totul.
Mai intai si mai intai, Turcia a reusit ca din senin sa rupa relatiile foarte bune pe care le avea cu Israelul. Cand spunem din senin, apai chiar asa s-a intamplat si pe nepusa masa israelienii s-au trezit cu o nava sub pavilion turcesc ca forteaza intrarea in Fasia Gaza (Marmara Mavi pe 31 mai 2010). Israelienii au tot incercat cu vorba buna, dar domnul Erdogan n-a tinut cont.
Intr-un final nava a fost abordata si stopata de marina isareliana, a izbucnit scandalul, au murit noua activisti pro-palestinieni, relatiile foarte bune de atunci, inclusiv pe zona militara, dintre cele doua tari au ajuns astazi la cutite. Ce a obtinut Ankara din acest lucru? Blocarea la accesul catre tehnologia israeliana plus racirea relatiilor cu restul Occidentului.
Mai apoi din tara-partenera industriala in programul F 35A, cu 100 de aparate aflate pe lista de cumparaturi, cu o participare industriala semnificativa in program, turcii au facut stanga spre Moscova, au cumparat S 400 si Donald Trump i-a azvarlit pe usa afara din programul F 35A: le-a taiat si participarea industriala si nici avioane nu le mai vinde. Biden a confirmat si uite-asa turcii au ramas si fara avioane de generatia a V-a, si fara industrie de inalta tehnologie si s-au pricopsit pe cap cu S 400.
Dar ar trebui sa ne aducem aminte ca francezii aveau doua oferte pentru sisteme anti-aeriene cu raza lunga: prima era vanzarea SAMP/T – Mamba si cu ceva transfer de tehnologie catre industria turca, cea de-a doua varianta era ca Franta sa sustina dezvoltarea unui sistem cu raza lunga turcesc. Turcii veneau cu bani, europenii cu tehnologia si vedeau ei ce urma sa iasa, probabil un SAMP/T turcizat, cu destule componente fabricate local.
Americanii la randul lor ofertau cu Patriot la modul cel mai simplu: turcii vin cu bani si se intorc cu Patriotul, dar domnul Erdogan o tinea una si buna: participarea industriala trebuie sa fie masiva si transferul de tehnologie substantial.
Chinezii au venit cu o oferta de nerefuzat – HQ 9, clona lor dupa S 300. Beijingul parea darnic si promitea un transfer de tehnologie zdravan dar daca te uitai cu atentie oferta avea in vedere o tehnologie chinezeasca copiata dupa una ruseasca din anii “80 si atunci Turcia s-a dus spre Moscova dar s-a ales fix cu praful dupa toba.
Rusii le-au luat bani, le-au dat S 400 si fix cam atat, nimic despre fabricarea in Turcia a sistemelor, radarelor, rachetelor, nici macar camioanele nu sunt turcesti. Ba ca lucrurile sa fie “rusesti” pana la capat, cu nu foarte mult timp in urma turcii inca asteptau rachetele cu raza lunga, componente ale S 400 si nu stim daca intre timp le-au primit sau inca mai spera.
S-au ales turcii cu S 400, dar in schimb si-au cam rupt legaturile cu Vestul, au ajuns paria in NATO, si-au taiat orice craca de sub picioare cu privirea unei eventuale aderari la UE si una peste alta, cu o economie slaba si o inflatie monstruoasa, intr-un sfarsit, americanii au fost de acord sa le vanda 40 de F 16 Block 70/72 si 79 de kit-uri de modernizare pentru F 16 mai vechi la standardul “Viper”, pentru “doar” 23 de miliarde de dolari.
Insa si aici turcii s-au rugat de americani o buna bucata de timp pana cand au obtinut acordul, iar acum, la foarte putin timp dupa au primit ce au cerut, s-au razgandit.
Epopeea modernizarii fortelor aeriene turce incepe odata ce grecii – foarte bine vazuti si de americani si de europeni, mai ales de francezi – au demarat modernizarea fortelor lor aeriene si au demarat exceptional de bine.
Mai intai au semnat cu Lockheed Martin modernizarea a 84 de F 16 la standardul Block 70 (20 de aparate au fost deja livrate, restul pana in 2027), apoi au semnat pentru 20 de F 35A (cu o optiune pentru inca 20) si ca sa fie treaba oabla au cumparat si de la francezi 24 de Rafale (12xF3-R si 12 F 4).
Turcii se uita si nu le iese socoteala pentru ca Grecia va dispune de o forta aeriana foarte moderna si bine inchegata in timp ce Ankara ramane cu vechile F 16 de caruta.
Intre timp americanii si-au dat acordul dar acum turcii murmura din buze si nu le convine afacerea asa ca ar pofti la cel putin 40 de aparate Eurofighter Tranche 4.
Si aici povestea se schimba in functie de povestitor (sursa). Unii sustin (asa cum scriam si noi cu ceva timp in urma) ca Turcia ar dori sa cumpere in continuare cele 40 de F 16 Block 70/72 dar sa mai reduca din numarul de kituri de modernizare, alte surse insa indica exact invers si anume ca turcii nu ar mai fi interesati de F 16 noi ci poftesc la Eurofighter T4, dar sa modernizeze totusi 79 de F 16 la standardul Block 70/72.
Afacerea Eurofighter T4 este si ea un pic ciudata. Cand in 2022 Ankara a adus pentru prima data vorba de o posibila achizitie a 40 de avioane europene, britanicii au fost de acord, dar restul celor trei membrii ai consortiului au privit propunerea Turciei ca fiind una neserioasa si au presupus ca de fapt turcii incercau doar sa puna presiune pe americani sa le vanda F 16 Viper si ca de fapt Erdogan nu avea intentia sa cumpere nimic din Europa.
Asa ca europenii s-au simtit luati un pic la vale de turci. Intre timp insa presa turca sustine ca de fapt Eurofighter T4 ar fi superior F 16V si ca ar trebui marsat pe achizitia de avioane europene si ca dupa F 35A, Eurofighter ar fi a doua cea mai buna varianta de luat in calcul.
Ceremonia prezentarii oficiale a primului F 35A turcesc
In aceste conditii turcii au facut o intoarecere de 180* si anul trecut chiar au dorit sa cumpere 40 de aparate Tranche 4 dar de aceasta data s-au lovit de refuzul solid al Germaniei (si nici Italia nu este foarte entuziasta, Roma avand unele neintelegeri cu turcii prin Marea Egee), iar Madridul sustine pozitia Germaniei.
Si a venit summitul NATO de la Washington, iar presedintele turc a facut tot ce i-a stat in putinta ca prin intalniri personale sa-l convinga pe cancelarul german si premierul spaniol sa-i vanda 40 de ET T4 care ar urma sa fie asamblate in Germania si Italia. Nici vorba de ceva transfer de tehnologie sau alte asemenea, doar, doar vor avea pe ce contract sa semneze.
In acelasi timp turcii ar trebui sa renegocieze cu americanii in sensul in care si-ar dori sa abandoneze achizitia celor 40 de aparate noi, dar sa pastreze modernizarea celor 79 de F 16 mai vechi, doar ca acum nu va mai fi vorba de achizitia de kit-uri si modernizarea lor in Turcia ci de trimiterea avioanelor in Statele Unite si modernizarea lor de catre Lockheed Martin. Ori intr-o astfel de situatie industria aeronautica turca nu numai ca va pierde o caruta de bani dar isi va lua adio si de la orice eventual transfer de tehnologie, oricat de mic ar fi fost el sa fie.
Intr-un final Turcia a fost bine prinsa cu gatul in lat, nu mai stie dupa ce sa se uite si ce sa faca. Si-a dorit F 35A, era membra in program dar a fost data brutal afara, si-a dorit macar F 16V, apoi s-a uitat la Eurofighter ca sa primeasca F 16V, iar acum cand chiar ar dori sa cumpere Eurofighter T4 si are aprobare pentru F 16V, nu stie inca cu ce se va alege atat timp cat Germania nu si-a ridicat obiectiunile in privinta exportului de ET T4, iar aparatul are destule comenzi acum incat sa nu mai fie in pericol sa-si inchida liniile de productie.
In acest context, mai intelege cineva ce se intampla la Ankara? Mai au turcii oameni care gandesc cu luciditate? Inainte erau, astazi nu prea mai par a fi…
PS O intrebare ramane totusi in aer: merita sa cumperi S 400 si sa pierzi accesul la F 35A? 100 de aparate de generatia a V-a a pierdut Turcia, plus parteneriatul industrial care ar fi adus mari beneficii, atat financiare cat si tehnologice, lasand la o parte flota enorma de F 16 pe care tot cu Lockheed trebuie s-o modernizeze. Din partener care ar fi produs subansamble si pentru alte natiuni, Turcia a ajuns sa stea cu mana intinsa catre europeni si americani si sa primeasca ceea ce acestia se indura sa-i ofere, cand se indura sa-i ofere ceva.
La momentul excluderii Ankarei din program, sase F 35A turcesti erau gata fabricate si urmau sa fie predate Turciei.
GeorgeGMT