Dar nici fregatele clasei “Iver Huitfeldt” daneze sau F 124 germane nu sunt. Pentru ca una este sa te lauzi cu ele la tarm pe timp de pace si cu totul alta cand trebuie sa duci cu dansele la razboi…
Dar mai intai discuram despre alti europeni, pentru ca britanicii nu stau chiar cel mai rau, danezii ce sa mai zica cu fregatele lor din clasa “Iver Huitfeldt” care nu au putut sa traga in Marea Rosie impotriva dronelor Houthi?! Si nici macar acum nu sunt gata de lupta, o fregata daneza isi face rondul de nava-comandat al unei grupari NATO din Atlanticul de Nord stand cuminte legata la cheu pentru ca nici acum nu s-au rezolvat problemele cu sistemul de comanda si control al navelor.
Iar de curand germanii au incercat sa-si spele onoarea invocand motive umanitare, dar o sursa apropiata de ministerul apararii a fost mai clara: n-are radar domne cu care sa detecteze rachetele anti-nava balistice care ar putea s-o atace. N-au vrut sa aprobe bani necesari pentru modernizare si acum sta pe langa coasta Libanului si se uita cum italienii si francezii, cu FREMM, isi fac treaba, cum grecii cu o fregata merg si ei la razboi, iar Germania sta si se uita-n zare…
Problema germanilor a aparut atunci cand ar fi trebuit sa-si trimita fregata “Hamburg” in Marea Rosie la lupta cu islamistii Houthi in cadrul operatiunii EUNAVFOR Aspides. Europenii trimit si ei nave de lupta umar la umar cu americanii si in curand patru nave europene ar trebui s-a ajunga in Marea Rosie. Doua FREMM anti-aeriene – italienii cu “Andréa Doria”, francezii cu “Chevalier Paul” sau “Forbin”, grecii cu fregata “Psara” (o MEKO 200) si germanii cu “Hamburg” (F 124 – Sachsen class), tot o fregata anti-aeriana.
“Hamburg”
Doar ca pe 19 august ministrul apararii german a declarat ca fregata lor nu va ajunge in Marea Rosie cel putin deocamdata. Spune domina-sa:”Due to the current situation in the Near and Middle East, the frigate Hamburg that was to be engaged in Operation Aspides will remain for the time being in the Eastern Mediterranean, under national command.” Adica situatia tulbure din Liban unde hezbollasii si israelienii se uita urat unii la altii, iar Germania are 2900 de cetatenii prin zona. Cica fregata ar fi acolo pentru a sustine o eventuala evacuare, dar oare cati oameni poate prelua o fregata? 100, 400?! Cert este ca germanii tin gata de actiune si un avion Airbus A400M.
Doar ca cei de la NDR sustin ca de fapt germanilor le este frica sa-si trimita fregata in Marea Rosie, acolo unde houthi ataca de multe ori folosind rachete anti-nava balistice. Publicatia germana il citeaza pe Marco Thiele, presedintele asociatiei marinei din fortele armate germane, care spune ca fregatei ii lipseste un radar special dedicat depistarii rachetelor balistice care vin pe o traiectorie abrupta, in mare viteza, actualul radar nefacand fata acestui tip de racheta anti-nava. Sistemele navei nu au fost modernizate pentru ca in 2017/2018 guvernul nu vrut sa aprobe fondurile necesare.
Germanul nu crede totusi ca ar fi o mare problema, doar ca fregata germana nu poate opera singura ci are nevoie de acoperirea radar a unei nave aliate dotate corespunzator. Adica FREMMul vede racheta si anunta nava germana. Lucrurile nu sunt chiar atat de dificile, sustine domnul Thiele, o alta fregata germana din aceeasi clasa – “Hessen” a fost in Marea Rosie si s-a descurcat foarte bine. Asadar problema este binecunoscuta de marina germana.
O fi bine, o fi rau, germanii stiu cel mai bine, dar oare sa mergi la razboi bazandu-te pe radarul atuia e lucru normal?!
Revenim acum la britanci
HMS Daring, caci despre el vom discuta mai departe, a fost acceptat in flota in iulie 2009 si declarat operational un an mai tarziu, dar ghinionul s-a tinut scai de distrugatorul Majestatii Sale si din 2017 “Daring” sta cuminte tras la cheu. Siteul UK Defence Journal concluziona in august acest an ca nava de lupta a fost activa in Royal Navy sase ani, noua luni si 30 de zile, pana acum, din 14 ani batuti pe muchie de cand se afla in solda britanicilor.
Initial, Royal Navy si-a dorit 12 astfel de distrugatoare, descrise in 2006 de catre seful statului major al marinei britanice, amiralul Alan West ca fiind: “best air defence ships in the world”. Nu stim daca Type 45 sunt sau nu cele mai bune distrugatoare anti-aeriene din lume (avem insa serioase motive sa privim afirmatia cu o oarecare circumspectie), ar putea fi daca ar si functiona in parametrii tehnici.
HMS Daring
Din pacate navele au fost din start proiectate gresit si au dat de greu atunci cand s-a constatat ca produc mai putina energie electrica decat necesarul atunci cand ar fi in stare de lupta si totul ar trebui sa functioneze la capacitate. Pur si simplu instalatia care produce energie electrica nu face fata si intreaga nava ramane moarta-n apa cu luminiile stinse.
Dupa ce s-au paruit prin presa, Royal Navy si BAE Systems (proiectanta si constructoarea distrugatoarelor) au ajuns la concluzia ca mai trebuie montate cateva generatoare la bordul navelor. Pur si simplu s-a taiat coca navei si s-au montat generatoare suplimentare. Programul de imbunatatire al Type 45 pe partea de productie energetica se numeste Power Improvement Project [PIP]. Ciudat cum nimeni n-a fost dat afara, nimeni n-a platit daune, macar morale si toata lumea este fericita.
Oficial de vina nu ar fi Royal Navy sau BAE Systemes ci americanii de la Northrop Grumman care ar fi livrat niste schimbatoare de caldura care nu se inteleg prea bine cu turbinele pe gas Rolls-Royce WR-21 si duc la pierderea de putere mai ales in ape calde. Mai greu de explicat cum de s-a intamplat de distrugatoare britanice au ramas fara lumina in Atlanticul de Nord, dar trecem peste aceste intrebari incomode si aflam ca pana acum doar doua din cele sase nave au fost dotate cu generatoare noi.
Revenind la HMS Daring, acesta a fost bagat intr-un doc uscat din 2017 pana in 2020, apoi a fost tractat catre un alt santier naval pentru as primii si el generatoarele. S-a intors pe mare in 2022 doar ca sa fie din nou adus la tarm pentru intretinere si dotare cu rachete anti-nava NSM.
Acum nava asteapta sa inceapa testele pe mare pentru a fi acceptata in flota, dar dupa cum remarca “Navy Lookout” o mai fi ruginit si ea pe ici pe colo de la atat stat la cheu: „after being out of service for so long, restarting and restarting its systems will be particularly difficult.”
Ar mai fi de spus ca la lansare distrugatoarele Type 45 dispuneau de un sistem anti-aeran redutabil – PAAMS, care inseamna 48 de rachete Aster 30, dar navele nu aveau in dotare rachete anti-nava pe motiv ca Harpoonurile britanice erau expirate. Cu toate acestea, britanciii au inceput sa monteze rachete anti-nava Harpoon (luate de pe fregatele Type 23 scoase din uz) la bordul lor iar acum se face tranzitia catre rachete AN NSM incepand cu acest an. De asemenea distrugatoarele vor primii incepand cu 2026 si sistemul anti-aerian cu raza medie Sea Ceptor care are la baza racheta CAMM/ER.
Pentru niste unii care sunt la baza marinelor moderne ale lumii, pentru o marina care a dat lumii lumina si a creat HMS Dreadnought si portavionul modern este de mirare ca Type 45 le-a iesit atat de stramb, cu toate acestea Type 45 este prima nava britanica proiectata sa ofere: “gender-neutral living spaces” si “communal shower” pentru ca daca nu avea asa avasat sistem social la bord probabil ca nu plutea drept. S-au gandit englezii la toate au gresit doar – omeneste pana la urma – la adunarea consumului energetic ale diverselor acareturi de la bord, sau daca-i credem pe cei de la Amiralitate, i-au pacalit americanii de la Northrop Grumman.
Iar in lumina problemelor cu Type 45 si nu numai din Royal Navy, cu necazurile jenante ale danezilor, cu o fregata pierduta din cauza unui echipaj cu totul incompetent (norvegienii), cu navele ciudat dotate si nu foarte normale ale germanilor, nu putem sa nu observam ca italienii si francezii cu FREMMul lor tin steagul sus.
Fregatele acestei clase nu numai ca nu au avut parte de problemele intampinate de cei mai sus mentionati dar s-au construit si intr-un numar mare, au avut succes la export si intr-un final US Navy (care nu este chiar fistecine pe oceanele lumii) s-a oprit tot la o varianta de FREMM. Fregatele italiano-franceze au iesit din santier gata de lupta, cu sisteme mature si performante, nu navigheaza sui precum “germancele”, nu raman fara curent in mijlocul Atlanticului si cand apesi butonul pleaca racheta anti-aeriana, spre deosebire de fregatele daneze, iar echipajele italiene si franceze s-au ferit pana acum cu succes de petrolierele malteze, spaima fregatelor norvegiene.
GeorgeGMT