La mijloc de august, MApN a deschis licitatia pentru achizitia «Sistem avion fara pilot (UAV) de nivel tactic » suma asteptata urcand la 250 mil. lei fara TVA (55 mil. euro) pentru 6 sisteme (9 mil. euro/sistem) ce urmeaza a fi livrate in maxim 38 de luni de la atribuirea contractului. Procedura a fost lansata prin intermediul « Anunt de participare numarul 169155/18.08.2016 » al Companiei Nationale Romtehnica. Potrivit Romtehnica, dronele au destinatie: „misiuni de supraveghere, recunoastere, identificare tinte si sprijin al conducerii tragerilor, evaluare distrugeri de lupta, cautare-salvare si protectia fortei”.
Cerintele sunt destul de clare, fiind foarte apropiate de ale sistemului deja existent in operarea Fortelor Terestre Romane, si anume Scan Eagle (de fapt un UAS) al Insitu Boeing: „Dizpozitivele UAV vor trebuie sa aiba o constructie modulara, sa poata fi lansate si recuperate atat manual, cat si automat, cu sau fara rulaj, atat pe pista amenajata, cat si pe suprafete dure, plane, orizontale, amenajate sumar. Raza de actiune, data de distanta sigura a legaturii de date/radio, trebuie sa fie de minim 80 km, sa aiba plafonul minim de zbor la 4.500 m, greutatea maxima la decolare sa fie de 37 kg si sa aiba o autonomie de zbor de 12 ore.” Ora de zbor nu ar trebui sa depaseasca 150 de euro. Alaturi de drone, contractul include si elementele de logistica necesare operarii: statii de lucru terestre, incinte climatizate mobile, terminale terestre de date, containere mobile de transport, simulator pentru antrenament, formarea personalului ce va opera dronele.
Un sistem Scan Eagle, inclusiv versiunea II, este compus dintr-o statie terestra, terminal video distant, sistem de lansare pneumatic Super-Wedge, sistem de recuperare Skyhook (ancorare cu carlig pe funie si coarda elastica montate pe un stalp cu receptor NavtechGPS, ca si drona) si 4 drone, costul acestuia fiind de 3,2 mil.$ in 2006.
ScanEagle este echipat cu o turela stabilizata inertial pe care este montat un sistem electro-optic stabilizat (cu varianta IR), avand garantata o distanta maxima de comunicare de peste 100km si o autonomie de zbor de peste 22 de ore, viteza de croaziera fiind de 89km/h iar plafonul maxim de 5,9km. UAS-ul este propulsat de un motor de doar 1,5CP, cu consum redus, sarcina utila fiind de 3,4kg iar masa totala incarcat de 22kg.
Barca de patrulare SOC MK5 echipata cu lansator UAS Scan Eagle
In 2008 a fost testata integrarea pe ScanEagle a unui radar cu aperture sintetica (SAR) ImSAR’s NanoSAR A, cantarind 1,6kg si cu un volum de 1,6 litri, destinat imaginilor video de inalta calitate pe orice conditii de vizibilitate la sol.
ScanEagle 2 a aparut oficial in octombrie 2014, fiind echipat cu un motor cu ardere interna mai fiabil, care reduce insa autonomia la doar 16 ore, cu un sistem electro-optic dual TV/IR in botul mai voluminos al aparatului si cu o sarcina utila crescuta, pastrand dimensiunile primei variante. Alte imbunatatiri sunt: sistem video complet digital, sistem de navigare bazat pe gps imbunatatit, arhitectura bazata pe Ethernet, interferente electro-magnetice reduse (EMI) si o noua statie la sol, pastrand catapulta si recuperatorul. Din 2015 aceasta varianta este disponibila la cumparare, producatorul Insitu oferind si modernizarea sistemelor in uz.
Tot din 2014 s-a dezvoltat un nou sistem de lansare-recuperare FLARES (Flying Launch and Recovery System) bazat pe o drona quadri-rotor care se ridica pentru a lansa/recupera UAS-ul, eliminand la nevoie vechiul ansamblu catapulta-stalp de recuperare, util pentru operarea din spatii limitate.FLARES ar trebui sa fie disponibil ca optiune incepand din acest an. In cazul marinei fluviale, quadrirotorul de lansare al UAS-ului Scan Eagle ar putea fi folosit si ca si sistem de observatie la distanta mica in jurul navei, putand lua ca si sarcina utila un modul electro-optic cu legatura de date cu nava de lansare (suplimentand catargul telescopic pentru aparatura de detectie). Asta cu conditia ca respectivul modul sa fie dezvoltat si integrat.
Ca si ultima noutate legata de acest sistem, la sfarsitul lui 2015 marina australiana a testat pe ScanEagle sistemul de detectie optica Kestrel Maritime ViDAR al Sentient Vision, capabil sa fotografieze si filmeze obiecte detectate si urmarite in mod autonom, cu un unghi panoramic de 180°. Adaugandu-se ca doua bucati de fuselaj incastrabile inaintea si in spatele incastrarii aripii fara a afecta performantele UAS-ului, sistemul de supraveghere maritima ViDAR poate acoperi 45000km² intr-o misiune de 12 ore, detectand obiecte aeriene, de suprafata sau chiar scufundate.
Video operare Scan Eagle:
https://www.youtube.com/watch?v=6wSQSDi__-Q
Scan Eagle poate fi ulterior complementat de RQ-21 Blackjack, ruda sa mai mare care a atins capacitatea operationala cu USMC anul acesta, cu autonomie de 16 ore si masa totala de 61kg, acesta putand fi operat cu aceleasi sisteme de lansare/recuperare ca si Scan Eagle. Pretul oferit este de 5,5 mil. $/ sistem (incluzand 5 drone), la o comanda de 104 sisteme.
Operare RQ-21 video:
https://www.youtube.com/watch?v=lK3ztj8itEs
Producatorul romanesc de UAV-uri, Teamnet, are din pacate preponderent proiecte cu autonomie redusa: Soim (motor ardere interna, masa 25kg si plafon 3000m cu 1h autonomie), Soim2 (motor cu piston, dar masa de 140kg si autonomie de doar 6 ore) si Hirrus, un UAS, e minuscula, de doar 7kg si motor electric, cu o autonomie de doar 3 ore. La o categorie apropiata, musca, ar intra si SACT Boreal 5/5E, in uz in fortele terestre romane. A nu se confunda cu UAV-ul Boreal al francezilor de la AJS, care desi are deocamdata destinatie civila, are caracteristici interesante, beneficiind de o autonomie de 1000km, un plafon de 4,5km si o anduranta de 10 ore, impreuna cu un spatiu generos in fuselaj pentru sarcina utila de pana la 5kg.
RQ-7 Shadow 600 sunt si ele in uz de ani buni, MApN cumparand initial 11 exemplare, lotul nostru suferind de atritie (cateva drone fiind doborate/pierdute in TO). Insa drona atinge 170kg, jucand in alta liga fata de ceea ce se doreste a achizitiona prin prezenta cerere.
Incepand cu 2010, la solicitarea armatei, pe Shadow a fost testata lansarea de munitii aer-sol: bombe de aruncator cal.81mm General Dynamics (masa 4,5kg), Small Tactical Munition, the “Shadow Hawk glide weapon” al Lockheed Martin, “Fury precision weapon” a Textron, precum si kit-uri medicale lansabile. Programul Armed Shadow a fost insa inghetat in 2015 din cauza lipsei de finantare.
Pornind de la Shadow 200 a aparut in 2011 si versiunea Shadow M2, mai puternica, cu masa crescuta cu 54kg (la 330kg, necesitand modificarea lansatorului) si anvergura extinsa, rezistenta la inaintare redusa si un motor Lycoming in 3 cilindri si 60cp. Autonomia de zbor este de pana la 16 ore, plafonul de 5,5-6km, fiind un echivalent mai ieftin al MQ-1 Predator din acest punct de vedere, dar folosind aproape 85% dintre componentele Shadow V2. Sarcina utila creste cu 45kg, permitand echiparea cu radar cu apertura sintetica (SAR), sisteme de supraveghere pe suprafata mare, pachete de navigatie, spionaj si bruiaj electronic. In plus, UAV-ul este capabil de control dincolo de linia vizuala directa, prin legatura SATCOM. Cel mai nou standard de modernizare a Shadow 200 este varianta V2.
Operare RQ-7 Shadow – video:
https://www.youtube.com/watch?v=EW17yog3BL4
Alaturi de solutiile de propulsie clasice ale UAV, cum sunt motoarele cu combustie interna si cele electrice, isi face loc incet-incet tehnologia « fuel-cell », mai ieftin, mai usor, mai simplu de operat si cu semnatura termica mai mica decat un motor cu ardere interna si cu o autonomia de cateva ori mai mare decat a acumulatorilor si motorului electric de masa echivalenta. Prototipul pilei de combustibil a celor de la Protonex a fost instalata pe un Scan Eagle si este in curs de testare.
Iar daca tot ne uitam la economie vs performante, cred ca trebuie mentionat UAS-ul « Aerosonde », detinatorul mai multor recorduri de anduranta (primul zbor transatlantic pentru un UAV, de 3270 km in 1998). A demonstrat o anduranta de 26 de ore si 45 de minute, datorata unui motor pe benzina de Enya R120 care a consumat 5,7 1itri de benzina in acest timp.
Pentru acesta, producatorul AAI a primit in 2012 de la SOCOM (U.S. Special Operations Command) o comanda de dezvoltare la standard militar Aerosonde-G in cadrul programului « Mid-Endurance UAS II ». Aerosonde G, sub denumirea MQ-19 data de SOCOM/ U.S. Naval Air Systems Command are o masa de decolare pe catapulta intre 18 si 25kg in functie de motor (putand fi echipat si cu motor multi-combustibil Lycoming El-005), cu autonomie de zbor de peste 10 ore si un plafon de 4500m. Sarcina utila poate consta in senzori electro-optici/IR si eventual marcator LASER. Sistemul este compus din 4 aeronave, 2 statii de sol, video-terminale pentru utilizatori individuali, pentru vizualizarea imaginilor si datelor senzorilor si pentru setarea traseului de zbor, utilizand dispozitive tableta ‘rugged’.
Sistemul UAS ar putea fi util si pentru recunoasterea tintelor de catre bateriile LAROM cu raza extinsa, inclusiv viitorul «Sistem lansator multiplu de rachete cu bătaie mare (150 km)/MLRS», conform RFI-ului publicat de ACTTM. In cazul in care sisteme de arme cu bataie cuprinsa intre 20-150km (rachete antitanc Spike-NLOS sau LAROM cu raza extinsa) ar fi integrate pe monitoare si vedete fluviale, un astfel de UAS ar fi necesar pentru recunoastere si ghidarea precisa a tragerii.
Tot prin intermediul CN Romtehnica, MApN a emis o cerere de oferta (anunt de participare numarul 169149/18.08.2016), pentru achizitionarea unui numar de 2 pana la 20 sisteme de observare si recunoastere a tintelor pentru nave fluviale pentru un pret estimat de aproximativ 12,4 milioane RON fara TVA (2,7 mil. euro), cu un termen de livrare de 38 luni. Acestea se adauga licitatiei de modernizare a motoarelor vedetelor fluviale.
Misiunea sistemului de camere zi/termala si telemetru LASER este de a observa campul tactic la distante de pana la 10km, cu detectia distantelor. Optronica trebuie integrata pe o platforma «Pan&Tilt » cu grade de libertate 360° orizontal si 60° vertical.
Sistemul Mobil Integrat de Supraveghere – Sursa:marketingromania.ro
La acest capitol (vezi «E pur si muove, episodul 7 » ) ar putea exista cel putin un furnizor autohton, si anume Electro-optic care a realizat in perioada 2012-2015 Sistemul Mobil Integrat de Supraveghere (SIMS), sistem compus dintr-un modul autonom containerizat de procesare si urmarire pentru 2 operatori si un sistem cu capacitate de detectie la o distanta de 8km: 2 camere CCD de inalta rezolutie, o camera de termoviziune, un telemetru LASER si un radar de putere mica si rezolutie ridicata Blighter B202 Mk 2 (PESA terestru cu raza scurta in banda Ku). Toti senzorii enumerati mai sus erau montati pe un catarg fix in versiunea prezentata.
Ansamblul senzorilor pe catarg (Sursa:marketingromania.ro)
E interesanta optiunea adaugarii radarului pe catarg, alaturi de restul senzorilor, ceea ce poate fi o optiune interesanta pentru nave de lupta fluviale dar si pentru vehicule de cercetare sau sisteme AA cu raza foarte scurta, cu anumite adaptari, bineinteles.
Sper sa vedem in curand si care vor fi castigatorii acestor achizitii si cu ce echipamente…
PS Pe ultima suta de metri aflam ca Romania a demarat deja procedurile pentru achizitia echipamentului necesar sistemului de transfer de date Link 16 (ne referim aici la echipamentul de la sol in programul de dotare cu F 16).
Marius Zgureanu
Surse: