La sfarsitul anului trecut Turcia a anuntat ca a lansat in premiera de pe drona de conceptie proprie Bayraktar TB2 UAV, in cadrul testelor, munitie, intrand practic intr-o categorie selecta de producatori cu astfel de capabilitati.
Imagine din inregistrarea testului de lansare de pe Bayraktar TB2 UAV (sursa: Baykar Technologies)
In cadrul testului de trageri efectuat in data de 17 decembrie, drona turceasca a lansat o munitie ghidata, tot de conceptie turceasca: Roketsan Smart Micro Munition (SMM) (MAM – Mini Akilli Mühimmat). SMM este o munitie planata ghidata LASER, un hibrid intre racheta antitanc ghidata Mizrak (UMTAS Roketsan) si racheta ghidata laser Cirit (similara STAR-80L romanesc, dar cu raza extinsa la 12km si cal. 70mm), de la ultima preluand senzorul de ghidaj LASER.
UAV-ul Bayraktar TB2 – rulaj pe pista inaintea testului
Testul a fost efectuat la altitudinea de aproape 4900m, munitia colorata in portocaliu si lansata de pe aripa stanga in cadrul testului lovind tinta aflata la 8km distanta intr-un careu cu latura de 1m, in interiorul unei tinte cu dimensiunile de 3x3m. Pentru realismul testului, drona a purtat o macheta a unei munitii similare pe aripa dreapta, fara a o lansa.
Filmare din timpul testelor de tragere:
Drona turceasca (UAV) Bayraktar TB2, cunoscut si ca si Bayraktar Block 2, conceputa de compania Baykar Technologies, este o drona tactica de altitudine medie si anduranta mare (MALE), destinata fortelor terestre turce si bazata pe modelul anterior de drona tactica, Bayraktar, mai mic. Noua drona este cu o treime mai mare fata de predecesor, cu o anvergura a aripilor de 12m si o lungime de 6,5m, o raza de actiune in jurul a 150km (dependenta de legatura de date), un plafon de zbor testat de peste 8200m si o anduranta demonstrata de 24 de ore si 34 de minute.
Fuselajul monococa este construit din fibra de carbon, Kevlar si materiale compozite hibride, jonctiunile intre elemente fiind realizate din piese de aluminiu prelucrate cu CNC-uri (masini de prelucrare numerice, ghidate computerizat).
Elicea propulsoare din doua pale cu pas variabil, amplasata in spatele fuselajului si in fata derivelor in V inversat, este actionata de un motor de 100CP cu combustie interna, de tip Rotax 912. Masa maxima a dronei este de 630kg iar masa utila maxima este de 55kg. Sistemul de avionica este triplu redundant si contine: microcontroller, sistem de control al motorului, gestiunea puterii servomotorului de control al suprafetelor, procesarea de semnal a motorului, interfata I/O si receptor GPS. Alti senzori sunt : cel static al tubului Pitot, altimetrul LASER, module de senzori alfa-beta, senzori de viteza, temperatura si nivel de combustibil.
In sarcina utila standard a dronei sunt incluse: modulul electro-optic al camerei de luat vederi, modulul camerei de luat vederi in infrarosu (IR), un marcator LASER, un telemetru LASER (LRF) si un indicator LASER.
UAV-ul poate rula, decola, naviga, ateriza si parca in mod complet autonom, bazat doar pe senzorii ambarcati intr-o arhitectura fuzionata. De asemenea este disponibil si modul semi-auto, care permite interventia umana pe durata misiunilor.
Drona cu cele 2 rachete pentru test
Armata turca a comandat deocamdata 18 UAV-uri de tip Bayraktar TB2, impartite la 3 sisteme de comanda si control a aeronavelor de zbor fara pilot (UAS). Prima livrare de UAS pentru Turcia era planificata pentru noiembrie 2014 iar pozele de la testele de trageri publicate de catre Baykar Makina arata 6 aeronave TB2 si statii containerizate de control la sol, apartinand unui astfel de UAS al fortelor turce (TB2 este déjà operationala).
Controlul la sol al dronelor este realizat de un ansamblu de 2 statii de control (GCS, bazat pe standardul NATO de statie mobila ACE-III, incluzand consolele pentru pilot, operatorul de echipamente si analiza de imagini intr-un spatiu cu aer conditionat si filtru NBC), 3 terminale de date (GDT), 2 terminale video distante (RVT) si echipament de intretinere la sol
Video – arata aproape toate etapele de constructie a dronei:
https://www.youtube.com/watch?v=X6dr1T6bNE8
Si acum, ca ne-am facut o idee despre ceea ce inseamna dezvoltarea si operarea unui UAV din aceasta clasa, sa aterizam si pe plaiurile mioritice. Astfel de drone, din categoria TUAV (sub 500kg) si MALE (medium altitude, long endurance) utile ar fi fost interesant de fabricat in serie, de ani buni, la Craiova sau Aerostar… Acum vreo 2-3 ani turcii au prospectat capacitatile de productie romanesti, inclusiv Avioane Craiova (ce a mai ramas din ea) in vederea producerii unor drone… insa cum era de asteptat, concretizarea a fost egala cu zero, mai ales ca niciuna dintre firmele romanesti nu avea déjà in portofoliu productia unor astfel de aeronave.
Cat despre Signus si Teamnet, acestia au anuntat in toamna trecuta o colaborare cu Airbus Defence & Space, acestia din urma avand calitatea de: « furnizor pentru crearea soluţiei sistemului de comunicaţii de date de bandă largă şi a calculatorului de bord, pentru o nouă aeronavă fără pilot denumită Signus », in timp ce « Teamnet dezvoltă și integrează calculatorul de bord, sistemul de senzori necesar pentru colectarea datelor, sistemul computerizat de navigație și platforma aeriană ».
Tot Signus
Signus, cu o viteza maxima de 250 km/h, o raza de actiune de 200km (dependenta de legatura de date, bineinteles), un plafon de 3000m si o sarcina utila de 100kg, este fratele mai mare al Hirrus, cu a carui statie de comanda si control este compatibil.
Vom vedea daca aceasta colaborare se va transpune si intr-o productie de serie cat de cat semnificativa, macar sa luam si noi o mica felie din piata acestei clase de aeronave…
Marius Zgureanu
Surse:
http://www.defensenews.com/story/defense-news/2015/12/21/turkey-tests-armed-drone/77691070/
http://www.army-technology.com/projects/bayraktar-tb2-tactical-uav/
Citeste si:
http://www.rumaniamilitary.ro/viitorul-dronelor-in-romania
http://www.rumaniamilitary.ro/sistemele-de-avioane-fara-pilot-in-romania