Va urma si disolutia acestui stat artificial al carui popor cu greu se poate numi ucrainean? Catastrofa economica pe buza careia Ucraina sta din 2008 se pare ca va arunca tara intr-un haos economic si social terifiant, sau poate mai rau va antama pentru totdeauna suveranitatea tari in favoarea fosteicolege de Uniune Sovietica, Rusia.
Falimentul tarii vecine este inevitabil, spun la unison politicieni si economisti, actuali sau fosti. Astfel Ucraina a ratat acordul cu FMI, iar institutia financiara i-a blocat transele de imprumut. Principalii creditorii ai tari, FMI si Rusia, si-au retras sprijinul, primul din motive de nerezolvare a problemelor macroeconomice agreate la semnarea acordului, iar Rusia din cauze mai pamantesti, si anume din dorinta de a readuce fosta colonie( gubernie, din perspectiva Moscovei) sub ascultarea metropolei, prin infometare!
La intrebarea cand va intra Ucraina in default ( incetarea de plati) fostul ministru de finante ucrainean Igor Umaski raspunde scurt: decembrie!
„Nimeni nu mai are nicio îndoială că al doilea val al crizei a venit atât în economia lumii, cât şi în cea a Ucrainei. Din luna septembrie, Banca Naţională a Ucrainei ţine disperată cursul grivnei din contul rezervelor de aur, Trezoreria statului are probleme serioase în a asigura îndeplinirea la timp a obligaţiilor, soldul negativ al balanţei de plăţi creşte rapid, depozitele în grivne se reduc, dobânzile pentru creditele overnight au sărit la 25-30% (în cazuri extreme şi la 40%) pe an. În aceste condiţii, programul cu FMI este absolut necesar pentru Ucraina”, a explicat fostul ministru de finanţe, într-un articol publicat în revista „Levâi bereg” (Malul stâng – trad.rusă).
In momentul in care o banca central sustine cursul prin vanzare de aur din rezerva strategica monetara, este ultimul semn al metastazei economice, si in general acceptat, semnul unei disperari vecine cu nebunia. Vanzarea de aur mai inseamna si distrugerea viitorului monedei nationale si amanetarea tarii catre o alta putere politica si monetara. Cum accesul Ucrainei catre UE este doar o simpla gluma, singura putere politica si financiara capabila sa sustina totusi natiunea este Rusia…
Discutile intre FMI si Ucraina, desfasurate in aceasta luna, vizau elibererea a doua transe din imprumutul agreat in valoare cumulata de 3 miliarde $, au obtinut insa fix…zero! Iar sansele ca ucraineni sa mai vada bani de la FMI, in cadrul actualului accord, sunt la fel de mari ca sansele Bucurestiului sa organizeze Olimpiada din doua mii nus’tu cat, varianta Oprescu.
„În cadrul acrordului de împrumut pe doi ani între Ucraina şi FMI toate resursele şi condiţiile au fost epuizate. Colaborarea în cadrul acestei etape poate fi considerată încheiată. Este nevoie de un nou acord cu termene şi condiţii noi”, a declarat preşedintele Centrului reformelor de piaţă din Ucraina, Vladimir Lanovoi, citat de Economiceskie novosti.
Vladimir Lanovoi continua: „Ucraina nu poate rezista fără credite, deoarece termenele de plată a împrumuturilor interne şi externe vin la fiecare două-trei luni, şi nici balanţa valutară, nici bugetul nu sunt pe excedent. Asta înseamnă că ţara nu are resurse şi că are nevoie de noi credite pentru a le stinge pe cele vechi. Şi deja nimeni nu ni le dă. Singura sursă rămâne Rusia. Ce ajutor financiar ne va acorda şi pe cât timp ne va ajunge nu se ştie deocamdată. Dacă guvernul Ucrainei va face cedările pe care le doreşte Rusia, atunci vor veni banii. Dacă guvernul nu va fi de acord cu condiţiile Federaţiei Ruse, va veni defaultul. Falimentul poate surveni chiar în decembrie”.
Fostul ministru de finante Igor Umanski este chiar mai pesimist declarand: „în ritmul actual în care se cheltuiesc rezervele de aur doar pentru menţinerea cursului de schimb (de dezvoltare, stimularea economiei etc. nici nu poate fi vorba) cele 4 miliarde de dolari care au mai rămas sunt suficienţi doar pentru o lună şi jumătate! Vom rezista până la Anul Nou! Dar ce va fi mai departe? Vom găsi o comoară? Se va încheia criza? Mai degrabă, abia va începe să-şi intre în drepturi. Pieţele de împrumut vor deveni şi mai puţin accesibile. În continuare, în primăvară vor începe primele plăţi către FMI pentru sumele accesate deja. Cu ce le vom achita? Nu avem bani să le achităm fără un nou program şi fără o nouă finanţare de la acelaşi FMI!”.
Agentia de rating Fitch avertizeaza la randul sau ca intrarea in incapacitate de plata poate fi doar o chestiune de zile! De zeci de zile mai exact!
Desi nu putem sa nu zicem “Doamne ferste si pazeste!”, un dezastru economic este urmat intotdeauna de un dezastru social. Deja capacitatea Kiev-ului de a face fata platilor interne, salarii si pensii, este serios zdruncinata, si nici macar inflatia mare nu a putut ajuta guvernul sa plateasca, macar nominal sumele datorate. Pe piata valutara, acolo unde se vede de fapt slabiciunea unei economii, dezastrul poate surveni in orice moment.
Ce si cum va afecta Romania un eventual default al Ucrainei?! Sau ce conditii va pune Rusia pentru a sprijini fosta gubernie?! In mod sigur va pirde si ultima farama de suveranitate statala si probabil ca nici macar in aparenta Ucraina nu va mai fi nimic in fata Rusiei. Cum va reactiona jumatatea vestica a tarii, cunoscute fiind simpatiile pro UE ale acestei parti a populatiei, la un mars triumfal rusesc prin intreaga Ucraina?! Va reusi Kievul sa ramana capital tuturor teritorilor asupra caruia astazi este suveran, sau anumite parti se vor dezlipi si vor urma traiectorii hiperbolice?!
Articol scris cu ajutorul extrem de important al domnului Virgiliu Culiceanu
| Deoarece problema Basarabiei nu-mi este straina si am vazut ca domnul Virgiliu Culiceanu si-a adus contributia la acest articol, as dori sa fac si eu cateva comentarii si completari pe acest subiect, dar putin dintr-o alta perspectiva.
Ucraina este un subiect sensibil, atat din punct de vedere al istoriei romanilor din est cat si din punct de vedere geostrategic. Nu cred ca ne-am dori o disolutie a Ucrainei intr-un nou imperiu rus, chiar daca ar fi o oportunitate istorica sa incercam readucerea la tara mama a ceea ce-am pierdut in 1940 si apoi din nou in 1947. Desi nu ne este bine cu Ucraina, cred ca mai rau ne-ar fi fara Ucraina, deoarece ne-am invecina direct, din nou, cu o putere care ne-a perceput intotdeauna pe noi, romanii, ca un obstacol in calea implinirii visului panslavismului nascut pe vremea lui Petru cel Mare, continuat in perioada sovietica si inca viu in mintile multor factori decizionali de la Moscova. Este adevarat, Ucraina poarta mare parte a raspunderii pentru ceea ce s-a intamplat in RASS Moldoveneasca in perioada interbelica si apoi in Basarabia, N. Maramuresului si al Bucovinei , dupa 1940 si fuge de recunoasterea acestei vinovatii ca “dracul de tamaie”. Ucraina este prinsa intre statutul de victima a perioadei interbelice in fata URSS si avantajele aduse de castigarea celui de-al 2-lea razboi mondial ca parte componenta a URSS si mai apoi maximizate in timpul lui Hrusciov, care a facut un cadou frumos dar si otravit Ucrainei. Ucraina nu este interesata de revenirea R. Moldova la Romania, asa cum a si declarat, deoarece ar putea deschide drumul catre o re-unificare a restului Basarabiei si N.Bucovinei cu Romania. Motivele de mai sus stau la originea deselor accese de isterie ale diferitelor “voci avizate” de la Kiev sau Odessa cu diferite ocazii. De asemenea, Ucraina are un cuvant greu de spus in privinta Transnistriei, asa cum a dovedit-o si in timpul razboiului de pe Nistru! Insa nu este de acord sa recunoasca Transnistria, pentru ca asta ar insemna condamnarea pactului Ribbentrop-Molotov si a consecintelor sale (printre care si rapturile teritoriale asupra Basarabiei, N.Bucovinei, Galitiei si a N.Maramuresului de la Romania, Cehoslovacia si Polonia), pe baza caruia a inceput acum 20 de ani razboiul de secesiune de pe Nistru. Si nici nu doreste sa o inglobeze, deoarece ar putea destabiliza regiunea Odessa creand un nou focar de instabilitate, care ar constitui inca un piron in cosciugul sau ca tara, alaturi de problemele cu minoritatea rusa din zona sa estica, din Crimeea sau cu rusinii din Zakarpatia (N.Maramuresului istoric) precum si cu nationalistii, mare parte catolici, din zona Lvovului. Ideal pentru ucraineni ar fi perpetuarea situatiei de acum, pe cat mai mult timp posibil. Cu privire la subiectul Transnistriei, iata parerea pe care am expus-o in mai multe randuri, comentand anumite articole din presa romaneasca:
Gasiti mai multe despre aceste lucruri, mai ales d.pd.v. istoric pe: http://www.princeradublog.ro/atitudini/marius-zgureanu-spre-aducere-aminte/ Este foarte probabil ca Ucraina sa fie prinsa intr-o miscare centrifuga, asa cum arata multe analize, printre care si a domnului Dan Dungaciu, si atunci va trebui sa faca niste alegeri, in functie de ceea ce va dori sa pastreze intre granitele sale.Rezulta 2 variante principale si derivate ale acestora: 1.) Fie incearca sa se deplaseze rapid catre UE, incercand sa salveze ce poate din regiunile estice si Crimeea si presand rezolvarea situatiei din Transnistria pentru ca Romania sa nu dea veto aderarii sale pe problema frontierelor din 1940 (lucru realizabil deoarece tratatul de frontiera cu Ucraina a fost facut pe 10 ani, dupa care se innoieste automat la fiecare 5 ani daca nici una din parti nu s-a razgandit ). In acest caz Rusia ii va crea o situatie de cosmar, atat economic cat si din punct de vedere al sigurantei interne (posibil razboi civil) si va face tot posibilul sa redobandeasca zona de influenta si s-o extinda pana la gurile Dunarii, bazandu-se tocmai pe Transnistria, Odessa si Crimeea si ridicand problema minoritatii rusesti din N. Maramuresului, care ar putea constitui o noua enclava. 2.) Se repliaza rapid intr-o colaborare stransa cu Rusia, caz in care va trebui sa faca fata unei reactii dure a UE, SUA si mai ales a Romaniei si a nationalistilor de la Lvov pana la Kiev. In acest caz risca sa piarda, alaturi de suveranitate, ceea ce a dobandit dupa 1940 in partea sa de vest. Insa castiga o perspectiva economica stabila, atat cat este posibil in noua CSI si pastreaza Crimeea, Odessa, Transnistria si provinciile estice, cu perspectiva de a reface, cu prima ocazie si sub aripa Moscovei, ceea ce a facut in 1940. Probabil ca multi romani ne dorim ca ciuntirea din 1940 sa fie reparata iar Romania re-intregita. Dar ar fi bine sa ne dorim ca si Ucraina, cu cateva mici pierderi teritoriale ce decurg din anularea pactului Ribbentrop-Molotov, sa supravietuiasca acestei incercari, ramanand independenta fata de Moscova si jucand cartea Europei.
Tot ceea ce imi doresc este ca, daca aceste previziuni se vor implini, Romania, prin conducatorii, diplomatia si armata sa, sa fie pregatita si la inaltimea momentului istoric, luptand din toate puterile, prin decizii inspirate, pentru repararea erorilor trecutului si nedreptatilor istoriei fara a repeta greselile sau a face altele noi ce pot fi fatale natiei romane! Asa sa ne ajute Dumnezeu!
Cu stima, Marius Zgureanu
|
Surse:Revista Capital