Premise
(1936) Este adoptată Convenţia de la Montreaux care reglementează traficul naval prin Bosfor. În vigoare şi astăzi, convenţia limitează prezenţa navelor militare care nu aparţin ţărilor riverane Mării Negre.
(2003) În baza unui tratat bilateral încheiat între cele două ţări în 2003, Marea Azov şi Strâmtoarea Kerci au statut de ape teritoriale ale Rusiei şi Ucrainei. De remarcat că, la acel moment, cele două ţări erau „prietene”.
(2004) România devine membru NATO.
(2007) România devine membru al UE.
(2014) Maidanul „democratizează” Ucraina. Rusia reacţionează rapid şi neconvenţional astfel încât, de facto, Crimeea devine parte a Rusiei. De jure, rămâne a Ucrainei, niciun actor internaţional nerecunoscând „alegerile libere” din Crimeea.
Podul rusesc de peste stramtoarea Kerci Sursa: Defense News
(2016) Iniţiativa României de a crea o „flotă NATO” la Marea Neagră eşuează deopotrivă spectaculos şi penibil pentru autorităţile române, înalţi reprezentanţi bulgari pronunţându-se public împotrivă. În acelaşi an, guvernul tehnocrat atribuie direct lui Damen contractul în valoare de 1,6 miliarde euro pentru construcţia a 4 corvete multirol. Procedura este anulată de noul guvern PSD – ALDE în 2017. Procedura este reluată în 2018.
Articolul care poate fi citit integral pe rnhs.info continuă cu descrierea evenimentelor până la incidentul din Strâmtoarea Kerci, puţină legislaţie a mărilor şi cu o modestă concluzie care, în esenţă, mulţumeşte Creatorului pentru apartenenţa noastră la NATO. Părerea mea e că merită să aruncaţi un ochi… 🙂
Nicolae Hariuc
