Ați vrut un articol ”sticky” dedicat Ucrainei. Îl aveți…să vedem cât ne ține.
„The soviet story” este un film documentar realizat pentru prima dată de Edvīns Šnore. Filmul spune povestea regimului sovietic şi a modului în care Uniunea Sovietică a colaborat cu Germania nazistă provocând distrugerea. Filmul prezintă documente recent descoperite în arhivă care dezvăluie detalii şocante. „The soviet story” a fost filmat timp de 2 ani în Rusia, Ucraina, Letonia, Germania, Franţa, Marea Britanie şi Belgia. Materialele pentru documentar au fost colectate de către autorul Edvīns Šnore timp de 10 ani. Ca urmare, documentarul prezintă o imagine cu adevărat unică, recentă în istoria sovietică. Povestea este spusă de către oameni, foşti cetăţeni sovietici, care au cunoştinţe despre cele întâmplate.
The Soviet Story poate deschide un infinit front de dezbatere. Mă voi opri doar la o scurtă reflecţie despre istorie:
1) Nu ştim istorie. Trăim, de regulă, toată viaţa, din ce-am învăţat în liceu, ceea ce, în multe cazuri, e insuficient şi manipulatoriu. Dar să zicem că e o „vină“ scuzabilă. În definitiv, nu toată lumea trebuie să se investească în cercetarea trecutului. Mai grav e că
2) Nu ştim istoria recentă, istoria de alaltăieri şi de ieri, cea care a marcat soarta bunicilor şi a părinţilor noştri. Şi pe a noastră. Cu alte cuvinte,
3) Nu ştim istoria care ne priveşte. Nu vrem să pricepem „cauzele“, sursele, limitele existenţei proprii, alcătuirea ambianţei în care ne-am format. Încă şi mai grav e că
4) Nu vrem să ştim cum s-au petrecut, de fapt, lucrurile. Trecutul e incomod. Ne poate contrazice opţiunile conjuncturale, poate infirma idiosincrasii, teze, „principii“ care ni se par mai importante decît adevărul gol-goluţ. În sfîrşit,
5) Preferăm să ne purtăm, să gîndim şi să ne exprimăm ca şi cum am şti. Pentru a ne obloji competenţa nu avem nevoie de fapte reale, de verificare, de bună-credinţă. Dimpotrivă. Le vom evita pentru a avea, în mod apodictic, dreptate. E motivul pentru care un film ca The Soviet Story e un produs antipatic, despre care e mai bine să tăcem.
P.S. Televiziunea Română merită mulţumirile noastre pentru curajul de a difuza filmul. E cu atît mai regretabil că, dintr-o neglijenţă tehnică, numele celor care vorbesc pe parcursul documentarului au fost evacuate. Din această cauză, spectatorul neavizat nu află că, printre comentatori şi analişti, se află personalităţi prodigioase, de la istoricul oxonian Norman Davies la Vladimir Bukovski, de la Françoise Thom şi Nicolas Werth la Viktor Suvorov şi la o sumedenie de oameni politici şi parlamentari europeni, ca să nu mai vorbim de vechi cadre ale NKVD-ului. Greşeala s-ar putea repara, poate, la o difuzare ulterioară. (notă – Documentar prezentat pe TVR în septembrie 2011 și iulie 2014, greșeala fiind reparată)
*Editat
Noul link al meniului “Ucraina-2014″ este: http://www.rumaniamilitary.ro/articolul-de-seara-un-avion-civil-boeing-777-doborat-de-rusia