Conform unor inalti oficiali americani, ucrainenii au hotarat sa retraga tancurile Abrams din linia frontului si in prezent niciunul dintre Abramsurile ucrainene nu mai sunt in prima linie.
Hotararea a venit in urma pierderii a cinci tancuri (in ultimele doua luni, plus inca trei avariate) in urma atacurilor rusesti cu drone “sinucigase”. Practic ucrainenii foloseau tancurile mai mult pe post de artilerie mobila si puncte de rezistenta, adica foloseau o tactica destul de statica, lucru care permitea rusilor sa identifice tancurile si mai apoi sa le atace cu drone.
Aceasta situatie nu ar trebui sa ne mire absolut deloc, din mai multe puncte de vedere:
- Abramsul – si nu numai el – este un tanc proiectat sa lupte cu alte tancuri, a fost dezvoltat in urma cu peste 30 de ani (cand dronele nu erau luate in considerare) si are o foarte buna protectie laterala si frontala nu si pe partea de sus a turelei. Astfel incat orice atac venit de sus (si pe RoMilitary am discutat des despre aceasta problema) face ca tancul american sa fie vulnerabil;
- Modul static de folosire. Cand spunem static nu ne referim la faptul ca tancul era mentinut fix in aceeasi pozitie zile la rand, dimpotriva dupa cateva salve, pozitia era schimbata, dar odata ce rusii detectau prezenta tancurilor intr-un anumit raion nu era greu ca mai apoi sa le si gaseasca;
- Lipsa protectiei de tip C RAM. In principiu, tancurile ar fi trebuit sa fie insotite de sisteme artileristice AA dar este mult mai usor sa spui cum ar fi trebuit sa arate situatia pe front decat s-o si pui in practica.
Evident ca o parte a presei (la nivel mondial) a titrat ca Abramsul este vulnerabil. Pai normal ca este vulnerabil, orice masinarie militara este vulnerabila, nimic creat de om nu este invincibil. Asta pe de o parte, pe de alta parte, toate tancurile din lume sunt mai mult sau mai putin vulnerabile in fata atacurilor venite de sus, de jos, din lateral sau din fata. Problema nu este Abrams ci modul cum aceste tancuri, majoritatea proiectate pe vremea Razboiul Rece, fac fata amenintarilor din secolul XXI si a modului cum sunt folosite.
Intre timp, ucrainenii au negat ca ar fi retras tancurile de pe front ci afirma doar ca le-au dus ceva mai in spate, acolo unde se afla intr-o reorganizare si ar fi ceva mai protejate in fata dronelor FPV. Sau poate ca tancurile nu aveau ce cauta de la bun inceput prea in fata, prea la vedere, cu dronele zumzaind pe deasupra lor.
Deschidem o paranteza si trebuie spus ca americanii, dar si restul constructorilor de tancuri membri NATO – Germania si Franta, nu au luat in considerare dronele atunci cand si-au proiectat tancurile si in acelasi timp au presupus ca spatiul aerian va fi dominat de avioanele Aliantei, care vor tine la distanta atat elicopterele de atac sovietice cat si avioanele de atac la sol. Inchidem paranteza.
Cert este ca frontul din Ucraina nu a fost si nu este unul in care tancurile sa se infrunte in lupta directa, pierderile rusesti (enorme) sunt o dovada in acest sens. Tancul lasat singur in fata atacurilor aeriene nu poate face mare lucru si este o lectie bine invatata din Normandia, in vara anului 1944.
Romania va detine cel putin un batalion de Abrams M1A2, dar si aici vom avea fix aceeasi problema (nu ca Leopard 2 sau Leclerc ar fi mai breze) in fata unui potential inamic dotat cu o buna capacitate de cercetare aeriana si mai apoi de lovire.
Ucrainenii au testat si ei ideea rusilor de a monta custi de metal peste turele si s-a ajuns chiar la nebunie, existand imagini cu un T 72B3 care arata de parca plecase la lupta cu tot cu garaj. Din pacate pentru toata lumea acest tip de improvizatie nu a dat rezultatele scontate macar si pentru ca un tanc poate fi lovit usor cu mai multe drone si slava Domnului ca rusii nu detin rachete AT care sa poata ataca de sus.
Revenind la noi si la arma tancuri, cele 300 de tancuri noi – (cifra vehiculata de MApN) nu este clar daca discutam despre 300 de tancuri cu tot cu cele 54 de Abramsuri sau 300 de tancuri plus cele 54 de tancuri americane – reprezinta un numar foarte mare, nu fata de necesitatile noastre ci fata de costurile implicate..
Oricum ar fi, optimismul nostru ar trebui sa tina cont de cateva lucruri. Chiar daca batem palma cu sud-coreenii pentru K2 Black Panther (un tanc sa spunem mai ieftin decat Abrams sau Leopard 2A8) tot spre un milliard de euro per batalion ar fi sa fie. Ori daca luam in calcul cinci batalioane + batalionul de Abrams, rezulta ca am plati, doar pentru tancuri peste 6 miliarde de euro, asta fara sa punem la socoteala si cheltuielile pe care le vom face in tara cu pregatirea unitatilor, a logisticii, personalul etc.
O suma monstruoasa, dar lucrurile devin si mai crancene daca tinem cont de restul programelor de dotare anuntate ca fiind gata de lansare sau in procedura de negociere.
Si facem aici referire la sistemul de aparare anti-aeriana SHORAD/VSHORAD – exceptional de important mai ales in lumina invatamintelor din Ucraina, programul de dotare cu o noua MLI, continuarea programului Piranha 5, achizitia de obuziere auto-propulsate.
Dar din Coreea de Sud, ministrul apararii – Angel Talvar – ne-a spus ca in 2024 vom avea vesti bune in privinta F 35A – 32 de aparate, ca negocierile sunt in curs. Ori 32 de F 35A, plus pachetul de suport si munitia, se pot duce lejer spre 5-6 miliarde de euro, poate mai mult, si daca adaugam si faptul ca Romania mai are de cumparat inca trei sisteme Patriot si destul de platit din programul HIMARS, putem sa ne gandim ca sumele implicate sunt cam prea mari chiar daca alocarea de 2,5% din PIB pentru aparare ar fi una serioasa si fondurile chiar ar fi cheltuite de catre MApN pentru dotare.
Revenind la Ucraina si tancurile sale, putem observa ca lucrurile nu s-au prea schimbat de pe vremea luptelor din Normadia unde aviatia aliata a fost responsabila de majoritatea pierderilor in tancuri ale germanilor. Astazi avem rachetele AT care pot ataca din orice unghi si bineinteles ca aparitia dronelor a schimbat fata razboiului, mai ales din perspectiva folosirii tancurilor.
Fara o protectie adecvata de tip C RAM, fara o mobilitate tactica semnificativa, tancurile, indiferent de model, sunt tinte de luat in considerare si vedem ca lucrurile nu stau foarte bine. Bombe de aviatie ghidate, sub-munitii, proiectile de artilerie ghidate sau dotate cu sub-munitii AT, rachete AT, drone si abia spre final tancurile inamice, sunt tot atatea motive de ingrijorare cand te hotaresti sa-ti trimiti unitatile de tancuri in linia intai.
Asta nu inseamna ca tancul este perimat ci doar ca nu trebuie sub nici o forma trimis la lupta singur, fara sa fie inconjurat de propria infanterie, sisteme AA si anti-drona, sisteme de razboi electronic.
Lucrurile au devenit mai complicate si mult mai scumpe.
Asa cum s-a vazut chiar in conflictul ucrainean, rusii si-au inceput ofensiva folosind tancurile ca principal mijloc de lovire si de spargere a frontului. Ca le-au folosit defectuos, ca logistica s-a dovedit un dezastru, calitatea tancurilor, a echipajelor si mai ales a ofiterilor a fost una jenanta, este o alta discutie, dar logica initiala a fost corecta: tancul in fata.
Ucrainenii, la randul lor, au declansat ofensiva abia cand au avut un numar rezonabil de tancuri. Ca pana la urma s-a dovedit o ofensiva nu prea reusita este o alta discutie si principala problema a ucrainenilor a fost timpul mult prea lung pe care l-au pus la dispozitie rusilor pentru pregatirea defensivei, mai apoi lipsa sprijinului aerian si nu in ultimul rand calitatea factorului de conducere.
Dar daca tragem linie putem remarca ca fara tancuri orice operatiune ofensiva este ratata inca inainte sa fie declansata si aici nu ma refer doar la ofensive mari ci si la contra-atacurile locale din timpul ofensivei inamice. Fara tancuri iti lipseste capacitatea de a acumula o mare putere de foc intr-un sector mic al frontului, iti lipseste posibilitatea de a depasi o aparare in adancime, sustinuta de artilerie, nu poti concentra suficienta forta pentru a sparge linia inamica.
Iar cine isi inchipuie ca tancul poate fi inlocuit de MLI, fie ea si grea, se inseala intr-un mod foarte tragic, macar si pentru ca cel mai amarat tanc – T 55 sa spunem – poate distruge orice MLI de la cativa km dintr-un singur foc, in timp ce o MLI poate angaja un tanc la mare distanta doar cu ajutorul rachetei AT. Un singur T 55 poate angaja in succesiune rapida mai multe MLI si la un cost foarte redus, in timp ce MLI-urile sunt obligate sa foloseasca racheta AT, iar rachetele pot fi interceptate, pot rata, tancul poate fi bine camuflat si pana sa-ti dai seama de unde vin proiectilele, un intreg pluton de MLIuri a luat deja foc.
Astfel incat nu tancul este perimat ci, de cele mai multe ori, el este folosit intr-un mod cu totul neadecvat pentru realitatea frontului, fara a tine seama de capacitatea de lovire a inamicului. Nu poti trimite tancurile la lupta precum in WW1, asa cum au facut rusii la inceputul conflictului si nici nu poti sustine tancurile in linia frontului fara sa-ti pese de faptul ca inamicul are o capacitate dezvoltata de cercetare si mai apoi de lovire.
PS Pe de alta parte, cele 31 de Abrams M1A1 ucrainene formeaza un batalion, iar sa inregistrezi cinci pierderi definitive si trei tancuri avariate in doua luni, nu este chiar asa un rezultat slab. Doua luni de lupte, sunt 60 de zile de front, iar daca cineva se astepta ca Abramsurile sa nu inregistreze pierderi da dovada de o naivitate simpatica dar cu totul nerealista.
GeorgeGMT