T 84 Oplot la sosirea in Thailanda
Conform bugetului aprobat in 2016, armata ucraineana va beneficia de un buget in suma de aproximativ 4 miliarde de dolari. Cu acest bani se au in vedere achizitii pe zona sistemelor anti-aeriene si de supraveghere a spatiului aerian, astfel Kievul are de gand sa cumpere un nou sistem avansat de supraveghere aerian (radare noi), drone si rachete AA aer-sol.
Astea-s intentiile, sau ca sa ne exprimim mai plastic, ucrainenii si gura lor mare, ex-sovietica.
Pai prima obiectiune ar fi ca domnia mea nu crede nici ciupit cu patentul ca astia au de unde sa puna jos 4 miliarde de dolari, cand ei n-au avut 3 miliarde sa-si rascumpere niste obligatiuni din Rusia via FMI.
A doua obiectiune ar fi una…industriala! Astfel industria nationala de aparare nu este chiar crema in acest caz si exista opinii ca pe anumite sectoare ar trebui sa se recurga la importuri. Problema ucrainenilor este ca industria o este veche, prost administrata si destul de corupta.
Trecand acum de industrie si ajungand la necesitatile stringente ale Ucrainei, ei cred ca zona cea mai sensibila este apararea anti-aeriana si supravegherea spatiului aerian. Eu nu cred ca acolo este urgenta-urgentelor in cazul lor, dar sa-i lasam sa ne povesteasca ce vor face ei in 2016.
„During 2014, the Ukrainian army was being systematically destroyed. Air defenses were affected the most; anti-aircraft missiles and radar stations which were popular abroad were removed from military use and sold. Air defence capabilities are the biggest problem in reviving the army’s capability . This is why the revival of air defence systems is a priority for the National Security and Defence Council in 2016.”
„All enterprises that produced anti-aircraft missile systems, radar stations, they are located in Russia. In reality, we have zero capacity to building factories and create the manufacturing capacity to equip our army”, a declarat (cu lacrimi in ochi 🙂 ) domnu’ Oleksandr Turchynov, seful Consiliului National pentru Securitate si apararae.
Cu alte cuvinte ce-au avut s-a dus si de venit n-a venit nimic in loc.
Dar sunt optimisti. Astfel pe 29 decembrie, anul trecut, domnul mai sus citat a fost in vizita la compania “Aerotechnica” cu care ocazia i-au fost prezentate radare de generatie nou, super-bune, super-jmechere.
Realitatea este insa foarte diferita si denota ca ucrainenii degeaba au pierdut practic un razboi cu rusii ca tot n-au invatat nimic si isi pastereza acelasi discurs trimufalist “made of URSS”, atat timp cat oficialii locali pun baza pe noile radare, care de fapt sunt tot alea vechi up-datate un pic, in conditiile in care Ucraina nu dispune nici macar de un singur sistem AA nou si ne-sovietic, nu are in dotare un sistem AA cu raza lunga (S 300PS/PMU sau V cu care se lauda nu cred ca functioneza), apararea tarii bazandu-se si astazi pe SA 8 Geko, Strela-10, tunuri AA calibrul 23/57mm si ceva Buk-uri ramase prin tara.
Trecand acum peste apararea anti-aeriana, nu cea mai importanta in cazul Ucrainei, nu se vad semne serioase prin care sa intelegem ca armata ucraineana s-ar fi reformat in 2015, nu se vad schimbari serioase, programe de reinarmare, iar pe de alta parte suma de 4 miliarde de dolari pare foarte mare in conditiile in care Kievul este de facto in incapacitate de plata, FMI-ul nu-i da bani, UE nu-i da bani, americanii nici atat, iar rusii – in buna lor traditie milienara – ii cer bani, asadar cei patru miliarde de dolari vor fi doar pe hartie, fara sa mai discutam ca deocamdata industria lor de armament s-a dovedit destul de ineficienta in a furniza armatei o tehnologie care sa faca fata cat de cat rusilor…
Iar pe de alta parte insasi capacitatea industriei locale – de a produce chiar si tehnica mai putin sofisticata – este discutabila, atat timp cat Ucraina nu este in stare sa onoreze o comanda nu foarte dificila pentru Thailanda in cazul tancurilor T 84 Oplot. Thailandezii sunt atat de descurajati, ca partenerul ucrainean va putea candva sa-si onoreze contractual, incat deja au luat in discutie achizitia de tancuri T 90 rusesti sau VT-4 chinezesti in locul Oploturilor ucrainene.
In acest scop o delegatie thailandeza a vizitata uzina Uralvagonzavod, in decembrie.
Acum un pic de istorie.
In 2011 Thailanda si Ucraina au semnat un contract pentru livrarea catre tara asiatica a 49 de tancuri T 84 Oplot. In februarie 2014 primul Oplot a ajuns in regatul asiatic, urmat pana acum de alte noua MBT-uri si cam atat. Acesta intarziere a generat ingrijorare printre ofiterii thailandezi, desi ucrainenii sustin ca inca cinci tancuri sunt gata de livrare in primul trimestru din 2016, insa pana acum Thailanda ar fi trebuit sa fie in posesia a 20 de care de lupta…
Cum Thailanda are de gand sa cumpere in total cam 200 de tancuri noi in urmatorii ani, competitia dintre rusi, chinezi si ucraineni este acerba. In aceasta situatie Kievul s-a angajat ca anul acesta sa produca nu mai putin de 120 de tancuri si sa mentina acest ritm de productie in urmatorii ani, doar ca nimeni nu mai are incredere in capacitatea de productie a ucrainenilor, care nu au fost in stare pana acum sa produca nici macar 10 tancuri pe an, daraminte 120.
Iar rusii au prins oportunitatea si au scos la inaintarea cel mai nou T 90 al lor – MS Tagil, in timp ce chinezii pluseaza cu noul lor MBT 3000 (VT-4).
Sigur ca ucrainenii pot invoca razboiul din est cu separatistii sustinuti de Moscova, ca motiv pentru intarzierea livrarilor, dar in anul 2015 industria ucraineana nu prea a produs multa tehnica pe roti sau senile noua ci s-a ocupat mai mult de revitalizarea vehiculelor aflate deja in inventor dar nefuctionale si nici aici n-au avut rezultate spectaculoase, astfel ca intentia lor de a produce 120 de tancuri noi pe an pare mai mult doar o…intentie, nesustinuta de realitate.
Iar daca ne amintim de contractul cvasi-ratat cu Irakul, pentru 400 de transportoare, ne putem face o idee despre imaginea pe care industria din tara vecina o are pe piata internationala.
Subsumand randurile de mai sus, este foarte greu de crezut ca Ucraina isi poate asigura de una singura o aparare aeriana credibila sau macar dotarea fortelor terestre, ce sa mai vorbim si de exporturi. In cei doi ani de razboi Ucraina nu a dat semene ca reuseste sa se mobilizeze in fata Rusiei, ci dimpotriva societatea ucraineana pare din ce in ce mai dezbintata intre est si vest, slabita de coruptie si de sentimentele pro-ruse – atat din armata cat si din societatea civila – astfel ca este mai mult decat probabil ca Kievul sa piarda si contractul cu Thailanda si “pariul” pentru modernizarea/realizarea unui sistem antiaerian care sa faca fata Rusiei.
Eu cel putin nu mai cred de mult in statalitatea ucarineana (n-am crezut niciodata) ci o vad mai mult ca pe o cometa, adica un amalgam de bulgari de praf si gheata tinuti laolalta de o foarte slaba forta gravitationala (interesele marilor puteri), dar gata oricand sa se rupa in mai multe componente.
A nu se intelege de aici ca eu privesc de sus industria lor militara! Sunt mult peste noi, dar nu la nivelul la care ei cred ca se afla…
GeorgeGMT