Se prefigurează deja un scandal politic intern?
România trebuie să primească două mii de refugiaţi. Ponta: „Nu putem să-i lăsăm să moară pe mare”. Vezi suma alocată fiecărui refugiat
În aprilie 2015, 750 de imigranţi ilegali au murit după ce vasul la bordul căruia se aflau a naufragiat în largul coastelor Libiei. Cu o saptamana inainte, intr-un accident similar au pierit, alti 450 de imigranţi din nordul Africii. Doar săptămâna trecută au ajuns în insula Kos, din Grecia, 1.200 de refugiați din Siria și Afganistan.
Aşadar, în acest context internaţional de criză, Comisia Europeană a elaborat un mecanism provizoriu prin care țările Uniunii Uuropene vor fi obligate să preia 20.000 de refugiați. CE a propus astfel, o repartizare „pe cote” pentru fiecare ţară în parte. Procesul se va extinde pe durata a doi ani, timp în care imigranţii care solicită azil trebuie distribuiţi „corect şi echilibrat” între toate statele membre.
României îi revine, în urma deciziei CE, o cotă de 2.000 de refugiaţi. Pentru fiecare refugiat primit de România, Comisia Europeană va aloca 6.000 de euro per persoană. De altfel, suma totală pe care UE a pregătit-o pentru valul de refugiaţi este de 50 de milioane de euro.
În legătură cu această decizie a Comisiei Europene, poziţia României, exprimată de premierul Victor Ponta într-o intervenţie televizată la postul de televiziune Al-Jazeera, 2 Mai 2015 a fost de totală susţinere.
„Este absolut inacceptabil să-i respingem și să-i lăsăm să moară pe mare…Nu putem să construim un zid împotriva oamenilor care vor să ajungă în Europa”, a precizat Ponta, subliniind că „mii și mii de oameni lipsiți de speranță încearcă să ajungă zilnic în Europa”.
Un deputat PNL ia atitudine împotriva „cotelor” de imigranți stabilite de UE pentru România: Principiul solidarității nu se aplică și în cazul Schengen
Deputatul PNL, Daniel Gheorghe, a luat poziție împotriva cotelor de imigranți pe care țările Uniunii Europene ar trebui să le primească pe teritoriul propriu.
Parlamentarul se întreabă de ce România beneficiază de același statut ca și celelalte țări când vine vorba despre primirea refugiaților, dar nu și când este cazul spațiului Schengen.
„Se vorbește de principiul solidarității în cadrul U.E. Bun, nimic rău în principiu, dar România atât timp cât nu este parte a spațiului Schengen și face, doar alături de Bulgaria, subiectul unui mecanism de control și verificare încă din anul 2007, de la aderare, este ea oare o țară membră cu drepturi depline a U.E.?”, s-a întrebat deputatul.
Daniel Gheorghe consideră că repartizarea de „cote” face parte dintr-un sistem birocratic pe care românii îl credeau, definitiv, apus, în 1989.
„Mi se pare total eronat ca acordarea dreptului de ședere într-o țară să se facă pe astfel de principii colectiviste care țin mai curând de centralismul birocratic pe care noi esticii l-am cunoscut înainte de 1989. Azilul se acordă individual și în baza unei analize temeinice, dreptul de azil nu are caracter cantitativ și nu face obiectul niciunei ”întreceri socialiste””, spune el.
Acesta se întreabă cum va reuși România să integreze peste 2.000 de persoane, având în vedere că aceștia provin din spații de cultură și civilizație diferite de cel românesc.
„Este sistemul social public de la noi din țară capabil să facă față unui val de imigranți care au nevoie de casă, hrană, asigurări sociale și nu în ultimul rând de integrare comunitară? Cu ce bani se va asigura întreținerea și cazarea acestor oameni?
Cât de pregătită este lumea românească să integreze un grup eterogen de imigranți proveniți din spații de civilizație și cultură total nefamiliare mediului românesc?”, se întreabă deputatul PNL.
Daniel Gheorghe consideră că acum ar fi o bună ocazie ca România să acorde o mână de ajutor pentru creștinii din Orient, așa cum a făcut-o de-a lungul istoriei.
„Consider că ar fi o bună ocazie pentru statul român să acorde o mână de ajutor reală fraților noștrii creștini din Africa și Orient care astăzi sunt victime ale atacurilor criminale din Nigeria și Kenya până în Iraq. România, în buna sa tradiție istorică multiseculară, poate juca un rol de protector al creștinilor din Orient și poate fi un punct de sprijin real pentru comunități tratate cu multă indiferență de către înalții responsabili ai comunității europene, și mă gândesc aici la copții din Egipt, la arabii creștini din Siria ori la multimilenarii asirieni din Iraq!”, a încheiat el, nu înainte să se întrebe: „De ce este Europa atât de nepăsătoare la soarta comunităților creștine din Africa și Orient?”.