Cel mai probabil ca Saab si-a cam incheiat cariera de constructor aproape independent de avioane de lupta, odata cu seria Gripen E/F, dar directorul general al Saab este inca optimist. Astfel, Micael Johansson, spune ca Gripen E/F, citam:“The E-series redefines airpower for the 21st century by extending operational capabilities.”
Hai bre chiar asa, chiar poate E/Ful sa “redefines airpower for the 21st century”?
O declaratie, sa recunoastem, un pic cam prea pompoasa mai ales daca tinem cont de vanzarile Gripen C/D (destul de slabute, aparate achizitionate – cate o escadrila odata – de natiuni nu prea renumite pentru fortele lor aeriene in cantitati farmaceutice), dar mai ales de viitorul Gripen E/F care, in afara Braziliei (36 de aparate) si Suediei, nu prea a impresionat pe nimeni suficient de mult incat sa-l cumpere.
Iar in cazul Braziliei nu stiu cat de mult a contat performanta aparatului in sine si cat disponibilitatea Saab de a face un transfer de tehnologie nemaivazut in istoria aviatiei moderne, practic Gripen F va fi fabricat numai in Brazilia.
Pe de alta parte, Fortele Aeriene Braziliene nu sunt chiar un reper de urmat in lume, macar si pentru ca cea mai mare si mai bogata tara sud-americana nu are practic dusmani naturali in habitatul sau, astfel inca accesul la tehnologie a contat probabil mult mai mult decat performantele aparatului in sine.
Insa trebuie sa remarcam ca Saabul chiar stie sa faca avioane, este una dintre cele mai serioase astfel de companii, iar GripenA/B sau C/D nu si-au facut deloc de rusine proiectantii, doar ca oferta pe piata este mare, iar cand cumperi tehnica de lupta de o asemenea complexitate si importanta, conteaza foarte mult si de la cine o cumperi.
Din pacate pentru Saab, Gripen E/F este probabil ultimul avion de lupta cu acest nume, Suedia fiind partener in programul Tempest, acolo unde lideri sunt britanicii.
Revenind la Gripen si directorul sau general, acesta din urma se arata neplacut surprins ca n-a castigat in Finlanda: “I am disappointed when it comes to the selection by Finland to go the US way. We had a great offer to Finland in all aspects. I don’t see how we could have done it better.”
Iar pe mai departe devine un pic obraznic: “Everything comes to politics sometimes – this is not only about having a great product,” dar si optimist in acelasi timp: “We have several opportunities going forward on the Gripen side.”
Cu alte cuvinte, Gripen E/F ar superior F 35A, dar n-a avut noroc de o “politica” de achizitie nepartinitoare. Ok, pana la urma fiecare isi apara produsul care-i plateste salariul, dar o astfel de remarca venita din partea unui suedez catre Finlanda poate genera la Helsinki un pic de nervozitate. Este macar neeleganta…
Pentru ca domnului Micael Johansson sa-i mai treaca supararea, sa ii aducem aminte ca in 1940, cand URSS a atacat miseleste, ca de obicei, Finlanda, iar Franta a dorit sa trimita 50 de mii de soldati in ajutorul finlandezilor, suedezii nu au fost de acord cu tranzitul trupelor franceze pe teritoriul sau. Finlandezii i-au implorat de vecinii de peninsula dar degeaba, Suedia si-a vazut de interesul ei. Pai si atunci despre ce dezamagire vorbeste domnul Johansson?! Finlandezii n-or fi fost si ei dezamagiti in 1940 cand rusii le bombardau orasele?! Daca situatia s-ar repeta?!
In competitia finlandeza au mai fost si alti, ca de exemplu Eurofighter sau Rafale. N-au fost selectionati, au plecat linistiti acasa, dezamagiti bineinteles, dar asta-i viata. Pe de alta parte, intr-o astfel de achizitie factorul politic INTOTDEAUNA conteaza si intotdeauna a contat. Ori ca vrei sa ai o legatura mai apropiata cu tara furnizoare, ori ca tocmai, nu vrei sa ai legaturi prea stranse din punct de vedere militar cu Statele Unite sau Franta si atunci (precum Africa de Sud, Ungaria sau Cehia) cumperi cateva Gripen C/D de la o tara neutral. Ori ca da, ori ca nu, factorul politic a fost intotdeauna unul determinant in afacerile cu armament, mai ales cand discutam despre avioane.
Finlanda ca tara neutra la granita Rusiei pe cine ar fi trebuit sa parieze, pe ajutorul Suediei sau pe cel american? Cine ar fi indraznit sa-i furnizeze piese de schimb in caz de necazuri cu rusi, Suedia sau americanii? Francezii, pe de alta parte, au aratat in 1940 ca sunt gata sa puna umarul, britanicii – oferta Eurofighter a venit pe filiera BAE Systems– sunt cunoscuti ca aprigi in fara URSS/Rusiei, dar suedezii?!
Sau poate se supara americanii si nu le mai dau motoare F 414, construite de suedezi sub licenta, dar anumite componente cheie ale acestuia tot americane sunt…
Dar asa cum scriam, domnia-sa directorul general de la Saab este optimist si se uita spre Canada, acolo unde supusii Majestatii Sale Canadiene au de gand sa cumpere 88 de aparate multirol noi si spera domnul Johansson: “We have a clear answer from the Canadians that we have passed certain requirements for affordability, capability and security when it comes to having our system working inter-operably within the Two Eyes, Five Eyes and NORAD context.”
Cu alte cuvinte, Canada, al 51lea stat american, macar dpdv al apararii, s-ar putea dota, in nastrusnicia sa, cu Gripen E/F. Este posibila o astfel de minune?! Domnul Micael Johansson crede ca da…
Ca si cum armata americana ar merge la razboi in Mercedes G fabricate in Europa.
Dar trecem peste Canada si ne uitam de jur-imprejur dupa alti clienti potentiali ai Gripen E, pentru ca CEO de la Saab ne-a spus ca: “We have several opportunities going forward on the Gripen side.”
Adica ar mai fi si altii interesati. Cam cine?! Pai poate Ungaria sa mai achizitioneze inca o escadrila (pana in prezent ungurii sunt singurii care discuta o astfel de posibilitate), poate Cehia, poate Thailanda? Poate, oricum Gripen E este ultimul Gripen si lasand la o parte optimismul directorului general, este pacat ca o companie care a facut istorie in industria aeronautica, care a conceput si construit avioane de foarte buna calitate sa dispara incet-incet, precum au disparut si altele: MiG aproape ca nu mai exista, Antonov in moarte clinica, Fokker, companiile aeronautice germane, Boeing sta intr-un singur picior pe partea militara (F 15) etc.
Cercul se strange la nivel mondial, doar cele mai puternice natiuni isi mai permit inca sa construiasca avioane de lupta si chiar si acelea doar in cooperare.
PS Lipsa clientilor face ca si soarta Saab Gripen E/F sa fie una similara cu cea a F/A-18 Super Hornet Block III, in sensul in care nimeni nu prea mai ia in calcul achizitia acestor avioane tocmai datorita numarului foarte redus de comenzi si deci de aparate operationale. Acest lucru se va reflecta direct in viitoarele pachete de modernizare, mai exact in pretul lor, cu cat sunt mai putini operatori (si mai putine aparate) cu atat costurile modernizarii sunt mai ridicate. O alta piatra da gatul celor doua avioane.
GeorgeGMT