A 38/Sk 38 (B3LA)
Sau cum nici suedezii nu prind vreun iepure atunci cand alearga dupa doi desi erau lansati pe directia cea buna.
Ideea unui avion care sa combine rolul de atrenament cu cel de atac la sol, cu accent pe cel de-al doilea si mai putine concesii facute primului, nu este chiar noua insa din cauza aparentei incompatibilitati a cerintelor exista putine exemple de realizari practice, cu mai mult sau mai putin succes, printre cele mai cunoscute fiind SEPECAT Jaguar si AMX.
In general, majoritatea avioanelor “multirol” de antrenament au o sarcina utila redusa, fiind deci capabile doar de atac usor.
Cu putina sansa, pe lista scurta a avioanelor de atac capabile si de antrenamentul pilotilor s-ar fi inscris si un proiect SAAB din anii ’70, B3LA, cunoscut intr-o versiune ulterioare, simplificata, ca A 38/Sk 38.
Cele doua cerinte au derivat, pe de o parte, din necesitatea inlocuirii Viggen cu o versiune avansata dedicata atacului la sol, cunoscuta ca A20 si pe de alta parte de nevoia de a se gasi un inlocuitor pentru vechile aparate de antrenament Sk 60 (SAAB 105) dar care sa aiba si capacitatea de atac usor, proiect cunoscut ca B3LA.
Proiectul A20 a fost abandonat, fiind inlocuit cu multirolul Gripen, capabil sa indeplineasca cu succes si misiunile de atac la sol desi rolul pentru care a fost optimizat este mai degraba cel de avion de vanatoare.
B3LA ar fi urmat sa fie un aparat mult mai potrivit pentru atacul la sol, subsonic, mai ieftin in intretinere si cu capacitatea aditionala de avion de antrenament. Cu o greutate de 8 tone, in versiunea de atac la sol, (6 tone ca avion de antrenament) ar fi trebuit sa aiba o sarcina utila maxima de 3 tone, o lungime de 12,5m, suprafata portanta de 22mp si sa fie propulsat fie de un GE F404 sau RB199.
Preferinta Flygvapnet mergea spre F404 in timp ce proiectantul SAAB inclina spre RB199, datorita consumului mai mic de carburant ce asigura un cost mai scazut. Asa cum se stie, Flygvapnet si-a vazut configuratia dorita pusa in practica cu Gripen.
B3LA a ajuns in stadiu de mock-up, care poate fi vazut aici.
Ar fi fost dotat cu echipamente de bord avansate, necesare indeplinirii rolului principal dar astfelpretul estimat ar fi fost relativ ridicat pentru un avion de antrenament si proiectul a fost anulat.
SAAB a mai facut o incercare, prezentand A 38/Sk 38, o versiune simplificata a B3LA, cu un pret estimat mai scazut, pastrand insa cele mai multe dintre caracteristicile B3LA, proiect abandonat si el.
Asemanarea exterioara intre B3LA si AMX nu este intamplatoare, SAAB colaborand la acel moment cu Alenia Aermacchi si existand chiar discutii pentru fuzionarea celor doua programe. Probabil ca AMX este insa mai apropiat de versiunea A 38/Sk 38, tinand cont de simplitatea aparatului italiano-brazilian.
| Tip | B3LA (A 38/Sk 38) | AMX |
| Lungime | 41ft/12,5m | 44,6ft/13,5m |
| Anvergura | 33ft/10m | 29ft/8,87m |
| Suprafata aripa | 240sq ft/22mp | 226sq ft/21mp |
| Greutate gol | 8.800lb/4.000kg | 14.638lb/6.700kg |
| Combustibil intern (litri) | 1.500 | 3.500 |
| Greutate echipat | 12.500lb/5.700kg | 23.700lb/10.750kg |
| Sarcina utila | 6.600lb/3.000kg | 8.380lb/3.800kg |
| Greutate maxima decolare | 19.000lb/8.600kg | 28.660/13.000kg |
| Incarcare alara (lb/sq ft) | 79 | 105 |
| Motor | Turbo-Union RB199 | Rolls-Royce RB168 Spey MK 807 |
| Tractiune maxima (kN) | 40 | 49 |
(Surse: FAS.org, fighter-planes.com, airforce-technology.com)
Se poate observa ca la dimensiuni similare si o sarcina utila maxima relativ apropiata, AMX este mult mai greu, ceea ce afecteaza incarcarea alara, italo-brazilianul fiind probabil mai greu manevrabil decat ar fi fost suedezul, daca totul ar fi iesit conform planului. Probabil ca pentru misiunea principala de atac la sol asta nu conteaza asa de mult insa ar fi facut diferenta in cazul rolului secundar, de antrenament.
De citit si AMTA vs AMX-ATA.
In final, suedezii s-au ales cu un avion multirol, care a unit “familiile” Draken si Viggen insa au ramas fara un aparat de atac la sol dedicat si nici nu au inlocuit de acum anticul Sk 60.
Discutia va fi reluata in momentul in care Suedia va decide in sfarsit inlocuirea Sk 60, succesul recent din Brazilia al Gripen putand insemna mentinerea apetitului pentru proiectele locale in locul importului unui avion de antrenament deja existent pe piata. Poate ca atunci va fi pusa din nou problema unui aparat de atac la sol subsonic, mai ieftin de intretinut chiar si decat Gripen.