In a doua saptamana a lui iulie 1999, in amiaza zilei- pe o caldura infernala cu umiditate pe masura- ieseam din padure pe marginea unui drum forestier in incinta bazei USMC de la Quantico, Virginia. In stanga mea la aproximativ 20 de metri distanta se afla un capitan, unul dintre instructorii de linie ai cursului. Cursul incepuse cu trei zile in urma, dar ma simteam destul de bine. Multi dintre colegii de curs deja sufereau de muscaturi de „chigger” (un fel de purice care are prostul obicei de a-si depozita ouale in locul unde esti muscat si care are ca rezultat mancarimi care te fac sa te scarpini pana iti da sangele; singurul mod in care poti scapa este sa te dai cu oja la locul muscaturii sau sa stai cu picioarele in apa de mare sau in apa cu clor), dar eu avand o experienta mai mare purtam ciorapi de nailon de dama ca o masura preventiva pentru asa ceva.
In rest cu picioarele nu aveam absolut nicio problema, dar umerii incepusera sa ma incerce putin. Cert este ca patru ani de educatie militara indesata in mine cat un cent la rand nu mi-a afectat prea mult „the black Cadillacs” (talpile picioarelor) care erau o mare batatura in intregime, dar umerii au avut de suferit. Ani intregi am purtat pe umeri un 240 Bravo (mitraliera de folosinta generala de origine belgiana – FN MAG) si nu de putine ori si un tub de mortier de companie de 60 mm. Am facut marea greseala de a inlatura aceste bataturi de pe umeri cu mult timp in urma, iar acum incepusem sa platesc polita. Singurul lucru incantator era faptul ca harnasamentul, rucsacul de trei zile si un M16A2, cantareau cu totul cam in jur de 35 Kg, o greutate pe care am gasit-o mai mult decat acceptabila.
Midnight Zero Hour.Uitati-va la ei parca sunt niste ciute prinse in faza mare
M-am indreptat spre capitan care m-a intrabat numele si ultimile patru cifre ale numarului meu de serie (care sunt aceleasi ca si Social Security Number, achivalentul american al CNP), si-a notat timpul venirii mele, mi-a inmanat o coala de hartie mai groasa si mi-a spus sa-mi scriu numele pe coala si sa raspund la intrebarea imprimata pe hartie in cinci minute, dupa care si-a indreptat privirea catre un alt capitan, care spre deosebire de alti ofiteri pe care ii aveam ca instructori era plin de tatuaje, un indiciu ca la fel ca si mine era un „mustang” (ofiter care inainte de a deveni ofiter a fost gradat si subofiter), si mi-a spus sa-i inmanez coala cand termin de raspuns la intrebare.
Imi las catrafusele pe jos, scot un pix ordinar cu mina neagra din buzunar, ma asez in tarana pe burta si incept sa raspund la intrebare, care era foarte elementara din punctul meu de vedere. Mi se cerea sa descriu protocolul pentru „call for fire” (suport de artilerie sau mortiere) folosind metoda „polar”; nimic mai usor pentru mine care deja aveam un MOS (military occupational speciality) secundar de 8002 (JTAC – joint terminal attack controller). Imi culeg echipamentul si ma indrept spre capitanul tatuat si ii inmanez coala de hartie. Acesta isi exprima dezgustul fata de mine pentru ca am uitat sa-mi trec numele. Mi-o da inapoi, imi scriu numele pe ea, o restitui, imi trag mucii si dau drumul la o flegma la cativa metri mai incolo sa-mi exprim si eu dezgustul fata de faptul ca sunt tratat cu acest fel de disciplina „chicken shit” de parca as fi un „butter bar” de rand (butter bar = sub locotenent /bara de unt – de la insemnul de rang, o bara aurie). Se uita la mine putin mai indelung, ma masoara din cap pana in picioare si isi da seama imediat ca tunsoarea mea nu este acel „high and tight” pe care toti sublocotenentii sunt incurajati sa o poarte, ci „Marine Corps regulation,” un fel de tunsoare similara cu cea a Tineretului Hitlerist de pe vremuri si port anumite articole de echipament care nu sunt articole standard care le primesti la inceputul cursului, iar picioarele mele sunt benficiarele ai unor bocanci Danner Fort Lewis care de asemenea nu sunt „standard issue.”
S-au smecherit. Toata lumea primeste un Quantico Special acum.
Da din cap ca o forma de aprobare ca si cum ar vrea sa spuna „OK, be that way mother fucker,” si-mi ordona sa-i arat harta laminata care mi-a fost inmanata la inceputul cursului. Nu produc aceasta coala ci imi scot din buzunarul de la bracinari o harta adevarata „Quantico Special” cu scara 1:20.000 de picioare. Omul aproba in continuare si imi arata pe o coala de hartie laminata un coordonat format din opt cifre. Acesta este locul unde va avea loc urmatorul test. Imi scot raportorul si busola de mars, gasesc distanta la noul punct si azimutul grila pe care il convertesc in azimut magnetic si sunt gata de drum. Am de navigat cam sapte mile si jumatate. In circumstante normale asta ar insemna cam doua ore de mars (cu o pauza de 10 minute inclusa), dar in timpul cursului nu ti se spune niciodata un termen in care trebuie sa termini asa ca incerc sa ma grabesc cat de cat, fara sa pierd numarul pasilor pe care ii fac.
Don’t think, just write. You’re not in the running to be a Nobel laureate
Aceasta este una din secventele din Combat Endurance Test (CET) , exercitiul cu care incepe Marine Corps Infratry Officer Course (IOC), un curs care pana recent a fost unul dintre cele mai redutabile domenii militare, strict rezervate numai pentru puscasii marini de sex masculin. Incepand din septembrie 2012, IOC a fost deschis si catre ofiteri de sex feminin pentru a masura felul in care ofiterii USMC de sex feminin pot servi in roluri de lupta mai extinse.
Colonelul Todd Desgorsseilliers, comandantul The Basic School (Scoala de Baza) care administreaza IOC, a afirmat ca femeile sublocotent, care pe baza de voluntariat vor incerca sa absolve acest curs, nu vor benficia de un tratement diferit de cel administrat sublocotenentilor de sex masculin si sunt asteptate sa fie intr-o conditie fizica care sa le permita sa treaca prin curs. Durata IOC este de 86 de zile si se organizeaza de patru ori pe an. Instructorii il denumesc cel mai extenuant curs al USMC si este menit sa verifice si sa instruiasca potentiali ofiteri de infanterie. Toti studentii sunt voluntari si sunt selectati din sublocotenenti care au absolvit Officer Cadidates School (OCS – Scoala de Ofiteri Candidati) si Basic Officer Course (Cursul de Baza Pentru Ofiteri) care instruieste toti sublocotenentii USMC sa conduca pe baza provizorie plutoane de infanterie in conduita, tactica, conditie fizica si arme.
Asamblam si dezasamblam
Acest curs este co-educational de mai bine de trei decenii. IOC este de asemenea important pentru ca determina cariera unui viitor ofiter de infanterie. Absolvirea scolii este considerata o indeplinire importanta care poate determina trecerea cu succes a unui proces care se numeste „augmentation.” Augmentation este trecerea unui ofiter cu statut de ofiter de rezerva la statut de ofiter activ. Eu personal nu am fost influentat de acest proces de „augmentation” pentru ca la vremea respectiva absolventii USNA (Academia Navala Annapolis) erau considerati ofiteri activi de la bun inceput.
Deocamdata IOC pentru sublocotenentii de sex feminin este un experiment. USMC spera sa observe 92 de femei sublocotenent, petru a obtine o proba statistica semnificativa si, cu informatii din alte studii si treceri in revista, sa faca recomandari despre extinderea rolului femeilor in asa numitele arme de lupta. USMC nu se asteapta ca o „inundatie” de femei sa-si exprime intentia de a incerca cursul. Femeile la ora actuala reprezinta 6% din rangurile USMC, iar natura scolii in general ii impiedica pe multi puscasi marini sa incerce, irespectiv de sex. IOC incepe cu CET, o sectie a cursului care a fost adaugata la inceputul anilor 1990. CET incepe la miezul noptii cu discursul unui instructor de linie, un capitan, catre cei 96 de cursanti.
Suck it up butter bar, you’re almost there.
Esti instiintat ca nu poti folosi nici un fel de material de referinta si nu poti sa-ti notezi nimic. Esti pus constant sub evaluare pe o perioada de timp nedeterminata. Cursantii care esueaza vor fi repartizati catre un MOS altul decat infanteria. Dupa ce un locotent completeaza fiecare etapa a testului, un alt intructor de linie preia candidatul si-i explica urmatoarea etapa. Toate testele se efectueaza contra-cronometru, dar candidatii nu vor stii alocatia de timp pentru nici unul din teste. Aceasta incertitudine este menita sa forteze fiecare candidat sa mearga cat de repede posibil, fara a stii cat de multa energie sau mancare si apa sa conserve.
Nici un student nu poate acorda ajutor unui alt student iar vobitul este strict interzis cu exceptia numai atunci cand studentul se adreseaza instructurilor sau cand este grav ranit. CET incepe cu o etapa de navigatie terestra pe timp de noapte pe care multi cursanti o gasesc de dreptul bulversanta. Din propria experienta imi aduc aminte de cursanti care pur si simplu si-au pierdut raportorul, astfel navigatia cu harta devine imposibila, sau pur simplu se indreptau in directia opusa de ce le spuneau calculele de pe harta, un lucru greu de corectat daca iti lipseste si cea mai mica notiune de constiinta situationala si nu iti dai seama ca azimutul indicat de busola de mars este diametral opus de ce a iesit din calculele tale.
Pierdut in spatiu ziua in amiaza mare. Asta nu este o buna prevestire.
Dea lungul cursului studentii devin adevarate animale de povara (o versiune moderna a magarului lui Marius), in medie carand in spinare cam 35 Kg etapa dupa etapa. Pentru mine personal a fost greu, dar oricum infinit mai usor decat Ranger School unde greutatile erau semnificativ mai mari iar distantele parcurse de asemenea. Idea este ca din punct de vedere fizic incepi sa fii taxat, iar unii cursanti devin dezorientati mai ales ca de multe ori nu stii ce distante ai de parcurs, iar daca stii acest lucru nu stii in cat timp sa o parcurgi. USMC este o organizatie care este „foot-mobile” si trebuie sa ai abilitatea sa cari pe propria spinare echipamentul necesar luptei, iar un ofiter trebuie sa aiba abilitatea de a gandi si de a lua decizii de lupta care vor influenta intr-un mod pozitiv sansele de a o castiga.
Dea lungul fiecarei etape a CET, care este de fapt un exercitiu de navigatie terestra cronometrat, cursantii sunt opriti si le sunt administrate teste scrise si practice care le testeaza cunostinetele despre suport indirect, navigatie terestra, armament, tactica de infanterie, comunicatii, etc. Unele teste sunt pur si simplu de conditie fizica. Intr-o anumita etapa trebuie sa inoti un numar de lungimi de bazin (25 de metri) cu tot echipamentul, dupa care trebuie sa „calci apa” pentru un anumit timp. In alte etape cursantii intimpina mormane de subansamble de la diferite arme: inchizatoare, cuie de percutie, tevi, paturi de pusca si alte componente de la arme americane si de provenienta straina. Cursantii sunt insarcinati sa reasambleze toate armele, bineinteles sub o anumita limita de timp pe care ei nu o stiu. Probabil ca etapa cea mai dificila, din punct de vedere fizic, este cursa cu obstacole care trebuie completata de mai multe ori.
Let’s get wet.
Idea este ca anumite parti ale cursei de obstacole tin de dexteritate corporala si ma putin de forta fizica bruta. Multi dintre cursanti nu realizeaza acest lucru si aici este locul unde multi dintre ei in loc sa conserve energie folosesc foarte multa si este locul unde multi parasesc cursul din cauza epuizarii fizice.
CET dureaza sase zile in care de obicei primesti cam 4 ore de repaus pe zi si o dieta care asuma cam 3.000 de calorii pe zi, in conditiile in care un cursant in circumstante „normale” arde un numar de calorii aproape dublu de cel ingerat. Pentru mine personal a fost un test de scurta durata si in mare parte am fost supus unor conditii pe care le-am indurat in 1992 pe o scara mult mai larga la Ranger School, dar care din punct de vedere fizic m-au lasat o epava; dupa 13 saptamani slabisem 20 kg ajungand la o greutate de 58 kg, avand o inaltime de 1,80 m. Urmatoarele etape ale IOC pun un mare accent pe cunoasterea tuturor armelor organice infanteriei Statelor Unite si modul in care ele sunt folosite.
Let’s hustle boot! Don’t embarass yourself in front of a Navy Corpsman.
Ultima parte a cursului este axata in special pe tactici de infanterie, in care un cursant executa diferite roluri de la simplu puscas sau servant la comandant de pluton, cu un mare accent fiind pus pe executiile cu munitie de razboi si diferite exercitii unde cursantii sunt pusi in varii impostaze de a lucra cu alte active care sunt la dispozitia unui balation de infanterie de linie USMC. Etapa culminanta este un exercitiu numit PalmFEx si care are loc la baza de la 29 Palms, California. PalmFEx pune acentul pe exercitii de manevra si foc, folosirea de suport aerian (cand este disponibil), foc indirect cat si pe MOUT (Military Operations in Urban Terrain).
Pana la sfarsitul lunii noiembrie zece femei sublocotenent USMC au incercat IOC. Toate zece au parasit cursul in in timpul CET, patru dintre ele parasind cursul in prima zi. Pe de alta parte, patru femei au absolvit cursul de puscasi al School of Infantry East (la Camp Geiger, North Carolina; Camp Geiger este o baza satelit a Camp Lejeune unde se afla diferite scoli de infanterie pentru gradati si subofiteri) si au primit un MOS 0311-puscas. Ele nu vor fi repartizate unor unitati de infanterie, ci vor reveni la unitatile mama unde isi exersau datoria sub alte MOS. Din clasa mea IOC de 96 de sublocotenenti 76 au trecut de CET, 7 au picat la cerere, 7 au fost raniti si nu au putut continua si 6 au picat/esuat cursul. Deci o rata de esec de aproximativ 21%.
Primul exrcitiu de LANDAV nocturn. Parca asistam la tacerea mieilor.
De ce eu si alti cursanti ne-am supus acestui test?! Raspusul este cat se poate de simplu. Gradatii duc greul razboiului sub forma de riscuri si privatiuni, iar ei trebuie sa beneficieze de ofiteri pe care sa-i merite pe deplin. Personal am trecut prin momente unde am avut oameni din pluton care nu aveau decat o vaga idee despre cine sunt, de unde vin, ce stiu, de ce sunt capabil, care stiau foarte bine ca in momentul respectiv eram intr-o mare incurcatura, iar eu trebuia sa iau acele decizii care sa asigure ca totul va fi bine, iar noi vom iesi relativ teferi din aceasta experienta. Ca sa fii capabil de asemenea decizii cei pe care ii conduci trebuie sa aiba incredere ca tu esti omul care poate fi pus la incercare si care le va satisface asteptarile.
Alex, Ex-capitan – US Marine Corps