Dacă ai simțit vreodată fiorul care urmat momentului în care ai realizat că un mail în care scriai de rău un coleg a fost trimis și la alți colegi, atunci ai avut aceeași experiență pe care au avut-o o mulțime de oficiali ai guvernului americani.
Richard Bilton încearcă să descopere secretele unui scandal care a săpat la rădăcina diplomaţiei americane şi încearcă să răspundă la întrebări de genul: cum a fost posibil ca mii de e-mailuri strict confidenţiale, care conţineau informaţii clasificate, să fie publicate de un site precum wikileaks.
Filmul detaliază tensiunile „morale” din interiorul diplomaţiei americane şi prezintă modul în care diplomaţii americani din Cairo au ignorat semnalele de avertisment privind faptul că urma o revoluţie în Egipt.
Pentru a crea WikiLeaks, Julian Assange s-a baricadat în 2006 într-o casă de lângă Universitatea din Melbourne, spunea el în „New Yorker”. A umplut pereţii cu scheme, a apelat la ajutorul celor care stăteau temporar la el. Avea nevoie de un site cu siguranţă maximă.
Informaţia curge către WikiLeaks pe „tuneluri virtuale” extrem de bine codate. Adevăratele documente sunt strecurate printre alte sute de mii false. Există şi vulnerabilităţi, recunoaşte Assange, însă sistemul rămâne mult mai sigur decât al oricărei bănci.
Banii care hrănesc acest „monstru” vin din donaţii: numai după publicarea filmuleţului din Irak au venit către WikiLeaks câteva sute de mii de dolari.
[youtube http://www.youtube.com/watch?v=nu98q1WmP_M&w=560&h=315]