Arjun Mk I
Un proiect la fel de…timpuriu (sa spunem) inceput (chiar mai de demult) precum LCA Tejas, este programul de dezvoltare si producere a unui tanc indian, de catre indieni. Inceput inca din 1975 Arjunul ar fi trebuit sa fie printre cele mai bune si moderne tancuri din lume, setandu-se ca data pentru definitivarea programului si intrarea in productia de serie anul 1985.
Realitatea a fost insa, din nou, cruda pentru indieni, dezvoltarea foarte sinuoasa si cu multe depasiri de buget s-a incheiat (oficial) cu dupa 26 de ani de la data prognozata initial, iar rezultatul a fost o mizerie de tanc pe care armata indiana nu-l vrea, sub nici o forma, in dotare (la fel ca si Tejasul). Bine, aici am putea aduce in apararea Arjunului ? ca armata hindusa nu prea vrea in dotare nici Tejasul, nici elicoptere produse in India, rachete si in general n-ar vrea nimic local daca ar fi de capul ei, dar nu e…
Revenind in timp, dupa razboiul indo-pakistanez din 1971, in 1972, s-a luat hotararea ca India sa-si dezvolte propriul tanc si astfel Defence Research and Development Organisation (DRDO) – o organizatie destul de similara ca rezultate cu Circul Globus (face adica lumea sa rada cu pofta) a primit insarcinarea sa dezvolte un tanc in jurul a 40 de tone (indienii vor tancuri mai usoare pe motiv de mobilitate in zone greu accesibile, poduri, etc, de unde si predilectia lor pentru tancurile rusesti din familia T 90, India fiind in acest moment singurul client pentru T 90MS “Tagil” si un tun de 105mm.
T 90 MS „Tagil”
Si… dezvoltarea a inceput promt. In primul rand s-a hotarat ca tancul sa fie proiectat de catre indieni (pentru indieni ? ) si cu acest criteriu (merituos pana la urma!) in minte, o subsidiara a DRDO – Combat Vehicles Research and Development Establishment – s-a apucat voiniceste sa proiecteze si sa dezvolte urmatoarele „obecte”: carcasa, turela, blindajul si trenul de rulare, urmand ca tunul si motorul sa fie importate.
Ce au reusit indienii sa faca, fata de ce si-au propus initial?! Pai avem astazi Arjunl Mk 1, un tanc de 62 de tone!! (fata de 40 initial), tun de 120mm, blindaj compozit avansat, sistem de conducere a focului avansat. Motor de 1400cp, dar…
In 2009 cand a fost declarat gata de productia de serie – in ciuda opozitiei armatei – dupa mai bine de 36 de ani de la inceperea programului, armata a fost obligata sa comande 124 de bucati (la fel cum fortele aeriene au fost obligate sa comande Tejas MkI, un avion care efectiv nu poate indeplini misiuni de lupta), adica un numar care ar acoperi cam doua regimente de tancuri (in India un regiment de tancuri are +60 de masini de lupta) doar pentru ca fabrica de tancuri sa aiba de lucru.
In 2015, la doi ani dupa ce tancurile au fost livrate, 75% dintre ele sunt efectiv trase pe dreapta in urma nenumaratelor si gravelor probleme tehnice aparute in exploatare. Problemele sunt chiar mai mari si desi nu au fost clar dezvaluite acestea ar fi localizate preponderent pe zona transmisiei, sistemului de achizitie a tintei sau a sistemului termal de vedere. Una peste alta cam 90 de probleme tehnice, inlcusiv privind calitatea unor componente din import, calitate strans legata (se pare) de unele probleme de coruptie locale. Asadar numai…probleme.
Astfel in proiectul original se specifica ca tancul sa aiba un motor de 1400cp si o masa de 40 de tone, rezultand de aici o putere per tona foarte mare (35cp/to), fiind astfel folosibil in zonele muntoase cu inclinatii mari. Arjunul in schimb si-a pastrat motorul MTU de 1400cp, dar i-a crecut masa la 62 de tone, rezultand astfel ca tancul dispune doar de 22,5cp/to, fiind astfel in imposibilitatea sa lupte acolo unde ar fi trebuit sa lupte, de exemplu in regiunea Punjab ca si in desertul Nordic, acolo de unde India ar putea ataca Pakistanul.
Tancul nu poate efectiv sa urce pantele, sau daca o face totusi o face extrem de incet. In privinta “Made in India”, peste 55% din componentele tancului au fost pana la urma importate datorita lipsei cronice a calitatii componentelor indiene.
Acum, ce credeti voi ca au facut hindusii?! Pai s-au apucat de Arjun MkII…
Asadar, la fel ca si in cazul LCA Tejas, DRDO s-a apucat sa dezvolte practic un nou tanc – Arjun MkII, desi este foarte neclar cum au de gand inginerii indieni sa „aplece” noul Arjun spre cerintele operative ale armatei indiene si a terenului unde tancul ar putea intr-o zi sa lupte.
Doar ca sa aduca raportul puterii motorului/masa spre 35:1 (asa cum era initial gandit) ar trebui ca MkII sa aiba un motor de 2170cp, sau sa fie drastic „dezbracat” de 25-20 de tone!!! Ar mai fi de remediat si lipsa cronica de fiabilitate a subsistemelor care doteaza tancul si a tancului ca intreg. De costuri n-are rost sa mai discutam, dar asa cum LCA Tejas MkII va fi practic un avion nou, dramatic reproiectat (daca va fi, cand va fi), tot asa si Arjun Mk II va fi un cu totul alt tanc sau va fi o aceeasi ciorba searbada de sute de milioane de dolari, ca si prima incercare.
Si aici intervine bafta chioara a ivanilor…
Armata intre timp nu mai vrea sa auda de Arjun, si nici de urmasul urmasilor sai in vecilor vecilor, ci s-a reorientat spre tancurile rusesti din familia T 90 (Tagilul), interesandu-se si de noul T 14 Armata.
Spre sfarsit nu pot sa nu ma gandesc la toata degringolada din societatea indiana, la caste, la mentalitatea de colonie, stim cu totii ca indienii si-au pierdut de mult aura de mari IT-isti, fiind intre timp considerati mai mult companii de mana a doua, dar este totusi imposibil de inteles cum guvernul nu le mai taie capul din cand in cand la cativa ingineri si birocrati (pe model sovietic) sa-i mai motiveze un pic pe aia ramasi in viata…
Arjunul Mk II
Cu toate acestea exista speranta! Arjun Mk II ar fi cica mult superior, ar avea o masa de doar 50 tone si peste 93 de imbunatatiri fata de Arjun Mk I. Ba ca lucrurile sa musteasca de optimism, indienii chiar au declarat ca noul Arjun Mk II s-ar vedea superior tancului T 90 rusesc, tanc cu care a fost comparat si testat de armata, lucru de care noi ne cam indoim foarte sincer (nu de partea cu testatu’ ci de partea cu superioru’)…
Teoretic Arjun-ce-Mk-vreti-voi ar trebui candva sa inlocuiasca cele 1600 de T 72 rusesti, tot asa cum LCA Tejas ar fi trebuit deja sa inceapa sa ia locul aparatelor MiG 21 si MiG 27. Deocamdata si MiG-urile si T 72urile stau bine-merci in dotare fara vreo frica iminenta de lasare la vatra. Iar cand va fi cu pensionarea sansa este ca tot tancuri rusesti si avioane occidentale sa le ia locul, hindusii asteptand cuminti – si bineinteles foarte optimisti – LCA Tejas MK III si Arjun MkIII, undeva spre 2040, cel tarziu 2050…
Ivanii, pe de alta parte, au ras de i-a durut stomacul la auzul vestii cu Arjunul vs T 90, la ca si noi de altfel, la fel si tanchistii indieni (bine tanchistii saracii n-au ras cu prea mare pofta poate si pentru ca in caz de scandal ei vor trebui sa moara eroic – sau mai putin eroic – in tarabele pe senile intitulate pompos tancuri – Arjun-ce-MK-vreti-voi).
Deocamadata a fost lansata deja o comanda de 118 Arjun Mk II, cel mai probabil tot la presiunea guvernului si nu – de buna voie si nesilita de nimeni – de armata.
GeorgeGMT