Chiar dacă în România există cercetare semnificativă în domeniul tehnologiilor de fabricație aditivă și a imprimării 3D, domeniul este foarte puțin cunoscut la nivelul publicului larg. De aceea, înainte de toate voi spune câte ceva despre el. Tehnologiile de imprimare 3D sunt relativ vechi. Primul patent a fost obținut de către Ross Housholder în 1979 și el viza sinterizarea laser selectivă ca procedeu de imprimare 3D. Au urmat brevetele lui Chuck Hull (1986) privind tipărirea 3D prin fotopolimerizare și cele ale lui Carl Deckard (1989 – sinterizare laser selectivă) și Scott Crump (1989 – modelare prin depunere la cald). Ultimii trei și-au fructificat brevetele în start-up-uri tehnologice proprii, devenite azi mari producătoare de echipamente de imprimare 3D. Puteți citi depre tehnologiile de imprimare 3D și fabricația aditivă aici(http://www.custompartnet.com/wu/selective-laser-sintering) sau aici (http://wohlersassociates.com/additive-manufacturing.html?version=2)
Astăzi se pot imprima 3D obiecte de dimensiuni mici și medii, monomaterial, realizate din plastic, ceramică, sticlă, oțel, aluminiu, titan, etc. Obiectele sunt realizate cu părți mobile, gata asamblate și colorate într-o singură tipărire. Există o gamă foarte largă de 3D printere, de la cele de uz industrial (marea majoritate a automobilelor realizate în ultimii ani înglobează componente tipărite 3D) până la cele de uz casnic (peste 25.000 de familii În Statele Unite au acasă o imprimantă 3D).
Articolul complet AICI
Prezentarea sustinuta de domnul Varujan Pambuccian in cadrul Simpozionului „Tehnologii de varf pentru Industria de Aparare”
Partea I
Partea a II-a
Partea a III-a
Partea a IV-a
GeorgeGMT