Acest articol face parte din platforma politica-program economic a domnului Varujan Pambuccian, reprezentantul etniei armene din Romania in Parlament.
Este adevarat ca acest program este integrat campaniei dusa de domnul Pambuccian pentru un nou mandat de deputat si este asadar campanie electorala, insa…
Ne-am hotarat sa-l publicam din mai multe motive:
1. Domnul Pambuccian nu face parte dintr-un partid politic clasic
2. Campania dusa de domnia Sa este cu totul neobisnuita, in peisajul politicii romanesti, prin simplul fapt ca este concreta, inteigenta si are ideei, spre deosebire de grosul politrucilor, care nu fac altceva dacat sa minta si sa recite niste texte, pe care nici macar nu le inteleg.
3. Genul acesta de campanie, cu scopuri clare, inteligibile si mai ales cu solutii economice serioase, este un model care ar trebui generalizat. Pana la urma o platforma politico-economica, pe baza careie un candidat reuseste sa fie ales, ar trebui tratata precum un contract comercial: te-am ales ca sa faci ce ai spus sa faci, nu reusesti…da-ti demisia.
Este, daca vreti, un exemplu de cum inteleg eu o campanie electorala si mai ales, ideile si solutiile propuse mi se par foarte posibil de aplicat in economia romaneasca, cu bani putini si multa minte. Adica exact situatia noastra de acum: avem oameni cu idei bune, nu avem insa bani.
Si acum articolul!
Chiar dacă în România există cercetare semnificativă în domeniul tehnologiilor de fabricație aditivă și a imprimării 3D, domeniul este foarte puțin cunoscut la nivelul publicului larg. De aceea, înainte de toate voi spune câte ceva despre el. Tehnologiile de imprimare 3D sunt relativ vechi. Primul patent a fost obținut de către Ross Housholder în 1979 și el viza sinterizarea laser selectivă ca procedeu de imprimare 3D. Au urmat brevetele lui Chuck Hull (1986) privind tipărirea 3D prin fotopolimerizare și cele ale lui Carl Deckard (1989 – sinterizare laser selectivă) și Scott Crump (1989 – modelare prin depunere la cald). Ultimii trei și-au fructificat brevetele în start-up-uri tehnologice proprii, devenite azi mari producătoare de echipamente de imprimare 3D. Puteți citi depre tehnologiile de imprimare 3D și fabricația aditivă aici (http://www.custompartnet.com/wu/selective-laser-sintering) sau aici (http://wohlersassociates.com/additive-manufacturing.html?version=2)
Astăzi se pot imprima 3D obiecte de dimensiuni mici și medii, monomaterial, realizate din plastic, ceramică, sticlă, oțel, aluminiu, titan, etc. Obiectele sunt realizate cu părți mobile, gata asamblate și colorate într-o singură tipărire. Există o gamă foarte largă de 3D printere, de la cele de uz industrial (marea majoritate a automobilelor realizate în ultimii ani înglobează componente tipărite 3D) până la cele de uz casnic (peste 25.000 de familii În Statele Unite au acasă o imprimantă 3D).
Au apărut aplicații în domenii diferite de cele ale fabricației curm ar fi medicina, unde se tipăresc componente ale sistemului osos personalizate și chiar și organe. În 2001 a fost tipărită și transplantată prima vezică, iar de curând s-a tipărit primul rinichi și a apărut o tehnologie nouă care permite repararea leziunilor prin tipărire 3D direct pe pacient. Pentru mai multe informații, vezi filmul de aici (http://www.ted.com/talks/anthony_atala_printing_a_human_kidney.html?version=2). Se pot tipări cu un procedeu diferit case de beton, ciocolată, sandwich-uri. Domeniul este în plină expansiune și abordările de azi sunt în domeniul creșterii rezoluției (astăzi ea este de la 50 de nanometri la 500 de microni), ieftinirea tehnologiilor (un 3D printer costă între 500$ și 1 milion de $, gama medie fiind undeva la 15000$), trecerea la printarea multimaterial și ieftinirea materiei prime.
Acest nou mod de fabricație va deveni modul de fabricație dominant în 10 ani. Meseriile se vor schimba rapid în anii următori iar modelele de business vor suferi schimbări dramatice. Fabricația va deveni pentru o foarte mare parte a bunurilor, o parte a retail-ului. Nu totul va fi în zona marii fabricații. Un exemplu interesant de nou model de business la îndemâna unui start-up este cel de aici (http://www.economist.com/blogs/babbage/2012/04/third-industrial-revolution-begins). Un copil care este azi în clasa a 5-a va termina studiile universitare în acea lume. Nu sunt doar estimările mele. The Economist, de exemplu, vorbește deja deschis despre a treia revoluție industrială (http://www.economist.com/node/21552901). Locurile de muncă se vor întoarce din Asia în lumea euro-atlantică în următorii ani, generând probleme sociale uriașe în țări precum China. Este poate cel mai important moment pentru România, moment de care vreau să profităm din plin. Proiectul meu este, de fapt, proiectul reindustrializării României. O altfel de reindustrializare. Una în care nu mai luăm fabrici și tehnologii de care alții vor să scape, ci producem tehnologii și fabricăm lucruri de care are nevoie lumea în care trăim.
De ce un program național pentru fabricația aditivă?
Pentru că ni se potrivește. Dacă îl abordăm din punctul de vedere al creării obiectelor virtuale care urmează a fi tipărite, este IT pur. Dacă îl abordăm ca tehnologie de printare este fizica și tehnologia laserilor, unde stăm bine de tot. Dacă îl privim din punctul de vedere al materialelor plastice utilizate este chimia și fizica polimerilor unde iar stăm bine de tot. Avem adică bazele pentru cercetare și producție bine așezate, avem mulți cercetători cu brevete în domeniu, avem școli solide în domeniu.
Pentru că nu necesită resurse financiare mari. Atât cercetarea cât și start-up-urile ce pot fi create, nu necesită investiții mari.
Pentru că are o mare valoare adăugată. Practic, ce se va vinde nu va fi, de exemplu, un pahar, ci proiectul pe care imprimanta îl va tipări pentru a crea un pahar. Valoarea adăugată mare este nu în fabricația însăși ci în creația obiectului ce urmează a fi tipărit. Dacă mergem în zona cercetării, ceea ce are valoare adăugată mare este brevetul. La fel și în zona materialelor. Iar când deții și brevetul și capacitatea de producție, ai deja o valoare strategică clară.
În ce constă programul pe care îl propun?
Pregătirea elevilor și studenților pentru meseriile care apar în următorii ani. Este vorba despre elevii de liceu și studenți. În primul rând mă refer la adaptarea curriculei. Este nevoie de cursuri care să asigure cunoștințe în domeniul proiectării asistate de calculator, în domeniul creativității (până la un punct și asta se poate învăța), a designului industrial.
Este vorba de masterate în domeniul utilizării tehnologiilor optice în domeniul fabricației, în domeniul fotopolimerilor, a chimiei și fizicii materialelor noi, a designului industrial bazat pe aceste tehnologii, a modelelor de business noi, a dreptului proprietății intelectuale.
Pentru aceasta e nevoie de modificări ale curriculei, specializarea profesorilor și dotarea corespunzătoare a instituțiilor de învățământ.
Susținerea cercetării în domeniu. Prin același program pe care îl propun și pentru cercetarea în IT&C. Institutul național de fizica laserilor, plasmei și radiațiilor de la Măgurele, Institutul național pentru cercetare-dezvoltare în microtehnologii din București, Institutul de chimie macromoleculară Petru Poni din Iași și alte centre de cercetare similare vor fi susținute financiar și sprijinite să își fructifice rezultatele cercetărilor.
Susținerea start-up-urilor tehnologice și industriale. Prin același program de susținere pe care îl propun pentru start-up-urile tehnologice din IT&C.
Susținerea transferului tehnologic către producători. Acolo unde vorbim de tehnologii românești și de producători din România, susținerea se va face prin coparticiparea statului în achiziționarea tehnologiei, dacă producătorul acceptă statul ca acționar în limita participării. Acest domeniu, în special cel al producerii materialelor noi, este un domeniu strategic.
Un program amplu de conștientizare a schimbărilor profunde produse de fabricația aditivă în viața de zi cu zi.
În prima jumătate a anului viitor, intenționez să definitivez acest program împreună cu cei care știu mult mai mult decât mine în domeniu și să îl prezentăm public.
Pentru a realiza acest program voi avea nevoie de sprijinul celor care înțeleg că aceasta este direcția în care se îndreaptă lumea. Cred că împreună cu tehnologia informației și comunicațiilor, România poate deveni în 10 ani o țară cu o economie solidă și de invidiat. Avem două domenii care ni se potrivesc. În primul, IT&C am reușit un start sustenabil foarte bun. Dezvoltându-l pe primul și adăugând acum acest al doilea domeniu, putem foarte repede deveni o putere economică în regiune. Ceea ce înseamnă un trai mai bun pentru toți cetățenii României și o Românie puternică.
Sursa si mai multe informatii aici (http://pambuccian.ro/)