Pentru că este un subiect de actualitate, m-am gândit să vă zgândăresc nițel imaginația cu un proiect de navă de luptă la care mă tot gândesc de ceva vreme, navă ce poate acționa atât cu echipaj la bord cât și fără. În romgleză i-am putea spune Optionally Unmanned Combat Surface Vehicle. Practic, vorbim de un hibrid, o navă ce poate funcționa atât cu echipaj la bord – doi mai precis, cât și în mod telecomandat, semi-autonom sau autonom.
O potențială siluetă a navei, iertați rogu-vă stângăciile desenului, atât s-a putut! Ideea este să vă faceți o impresie despre cum ar putea arăta
Demersul este motivat în special de nevoia de a găsi soluții alternative și eficiente din punct de vedere al costurilor la navele de suprafață convenționale într-un efort care poate friza ușor domeniul științifico-fantasticului. Pentru că o astfel de navă ar trebui, cel puțin în opinia mea, să fie în atenția celor de la Agenția de Cercetare pentru Tehnică și Tehnologii Militare – Centrul de Cercetare și Inovare pentru Forţele Navale și, bineînțeles, a Forțelor Navale Române. Dacă cumva este deja, atunci un sincer „Bra-vo!”
Un plan general al navei cu dispunerea zonelor principale. Zona echipajului este marcată cu roșu.
Caracteristici generale
Să începem dară cu caracteristicile generale, creionate larg, cu imprecizia unui pasionat cu oarecari cunoștințe de modelism, nu a unui proiectant naval:
Lungime (m): 18
Lățime (m): 6
Pescaj (m): 1.5
Înălțime (m): 5 (fără catarg)
Deplasament (kg): 40000
Sarcina utilă (kg): 6000
L x l x h cală armament (m): 6*4*2.5
Volum cală armament (mc): 60
Coca și suprastructura sunt construite din plastic armat cu sticlă (GRP – Glass Reinforced Plastic) sau fibră de sticlă mai pe românește, zonele sensibile (compartimentul de propulsie, cala de armament, cabina echipajului) beneficiind de blindaj ușor suplimentar. Materialul în sine este foarte util atunci când se dorește diminuarea semnăturii radar a navei și, alături de profilul redus, contribuie la măsurile pasive de mascare a navei în spectrul radio.
Nava este motorizată cu un agregat hibrid diesel-electric ce asigură atât propulsia, realizată cu ajutorul a două elice, cât și necesarul energetic al sistemelor ambarcate. Gazele de eșapament sunt evacuate sub linia de plutire pentru a contribui la diminuarea semnăturii în infraroșu a navei. Pentru a spori manevrabilitatea în spații restrânse este montat un bow-thruster.
Viteza maximă poate ajunge la aproximativ 35 Nd. Dar, în misiunile de patrulare, viteza va fi mult redusă, între 10 și 15 Nd pentru a maximiza raza de acțiune și autonomia. În ceea ce privește autonomia, aceasta variază în funcție de configurația folosită: cu sau fără echipaj la bord.
Echipajul este format din doi oameni, pilot și copilot, denumiri mai degrabă specifice domeniului aeronautic decât celui naval. Oricare dintre cei doi trebuie să fie capabil să execute și sarcinile celuilalt. Cabina aduce și ea mai mult cu una de avion decât cu una de navă. Cei doi dispun de două cușete în care se pot odihni, o baie cu WC și duș și o mică bucătărie în care au rațiile de mâncare de tipul Meal, Ready-to-Eat (MRE).
În cazul în care nava pleacă în misiune cu echipaj la bord, autonomia este limitată la maxim 5 (cinci) zile din cauza rezervelor de apă dulce (un desalinizator ar putea rezolva problema totuși), proviziilor și condițiilor „limitate” de la bord. Autonomia crește semnificativ în condițiile în care nava pleacă în misiune fără echipaj la bord.
Cabina ar putea arăta așa (Sea Shadow, anii ’80 – ’90):
Puntea revoluționarei nave, Sea Shadow. Sursa foto: wikipedia
Sau, ca să ajungem în secolul și în deceniul nostru, ar putea arăta așa (aceste imagini spectaculoase provin de pe puntea de comandă a unei nave de clasă Thaon di Revel sau PPA care vine de la „Pattugliatore Polivalente d’Altura”):
Sisteme de armament
Suita de armament este destul de cuprinzătoare pentru o navă de aceste dimensiuni și-i va permite să execute misiuni de luptă împotriva navelor de suprafață ale inamicului dar și misiuni de atac ale unor ținte terestre, profitând de profilul redus și de soluțiile de mascare pasivă în spectrul radio, infraroșu și acustic. Pentru propria apărare este dotată cu un sistem Simbad RC echipat cu rachete antiaeriene Mistral instalat în prova și cu două sisteme automatizate/telecomandate GAU-17/A instalate în pupa, unul la babord, celălalt la tribord. Aveți mai jos o listă cuprinzând sistemele de luptă cu care nava poate fi dotată:
Enumerarea sistemelor de armament care pot fi ambarcate
Astfel, de dragul clarității (cu mențiunea că am ales sistemele de armament exemplificativ, pe criteriul capacităților tehnico-tactice, nu pe cel al producătorului):
- rachetele Naval Strike Missile pot fi folosite atât împotriva navelor inamice mai grele (peste 1000 tone deplasament și o apărare antiaeriană cu rază medie – cca. 40 km) cât și împotriva țintelor terestre cu valoare ridicată precum centre de comandă, relee, radare, baterii antiaeriene sau de coastă etc aflate în raza de acțiune a rachetei. Nava (cala de armament) poate fi echipată cu 4 (patru) astfel de rachete ce pot fi lansate din containerele proprii;
- rachetele Naval Spike NLOS pot fi folosite împotriva navelor inamice mai ușoare (sub 1000 tone deplasament și o apărare antiaeriană cu rază scurtă – cca. 10 km). Nava poate fi echipată cu 16 (șaisprezece) astfel de rachete, de asemenea lansate din containerele proprii;
- munițiile autonome kamikaze Switchblade 600 pot fi folosite atât împotriva navelor inamice mai ușoare (menționate mai sus) cât și împotriva țintelor terestre de mare valoare precum centre de comandă, relee, radare, baterii antiaeriene sau de coastă etc aflate în raza de acțiune a munițiilor. Nava poate fi echipată cu până la 75 (șaptezeci și cinci) de astfel de muniții kamikaze ce pot fi lansate din tuburi verticale;
- vehiculele aeriene fără echipaj Blackwing sunt folosite în misiuni de recunoaștere pentru găsirea și identificarea unor ținte potențiale a căror proximitate a fost detectată de senzorii navei sau transmisă de alte unități navale sau aeriene, cu sau fără echipaj, Blackwing fiind totodată capabilă să furnizeze o soluție de tragere. 12 (douăsprezece) unități vor fi întotdeauna la bord în cele două sisteme de lansare proprii;
- rachetele Mistral 3 sunt folosite pentru apărarea navei împotriva amenințărilor aeriene, 2 (două) astfel de rachete fiind gata de tragere în sistemul Simbad RC iar alte 12 (douăsprezece) rachete stocate în cala de armament. În cazul în care nava funcționează cu echipaj este posibilă reîncărcarea sistemului Simbad RC. Dacă nava funcționează fără echipaj, acest lucru nu va mai fi posibil;
- cele 2 (două) sisteme automatizate/telecomandate GAU-17/A sunt folosite pentru apărarea apropiată a navei, în special atunci când funcționează fără echipaj la bord pentru a putea împiedica inamicul să urce la bord. Evident, poate fi folosit și în alte scopuri, în special împotriva ambarcațiunilor de mici dimensiuni sau a sistemelor aeriene fără pilot inamice/munițiilor autonome kamikaze. Un rol de apărare apropiată, sau cum zic anglo-saxonii – CIWS (Close-In Weapon System).
Pozele sistemelor de armament nu sunt neaparat la scara modelului
De reținut faptul că nava poate fi echipată cu o combinație a armamentului de mai sus, echipamentul standard permanent fiind constituit din sistemul Simbad RC și din cele două sisteme GAU-17/A. Astfel, poate fi echipată cu 2 (două) rachete NSM și 8 (opt) rachete Spike NLOS. Sau 2 (două) rachete NSM și 30 (treizeci) de muniții kamikaze Switchblade 600 sau 8 (opt) rachete Spike NLOS și 30 (treizeci) de muniții kamikaze Switchblade 600.
Senzori și comunicații
Ideea principală este că această navă trebuie să mențină un nivel extrem de ridicat de mascare pasivă, prin urmare se bazează pe un catarg telescopic dotat cu FLIR și telemetru laser foarte performante. Avantajul unui astfel de sistem este că nu emite în spectrul radio ceea ce-l face din start mai greu de detectat.
Totuși, pentru a nu deveni un hazard pentru navigație atunci când condițiile meteo sunt grele, nava este dotată cu un radar de navigație, dar care poate îndeplini și sarcini de supraveghere a spațiului maritim.
Pentru detecția țintelor aeriene, principalul pericol la adresa acestui tip de navă, pe lângă sistemul FLIR, există și un radar cu antene fixe de mici dimensiuni care, ideal, ar trebui să fie capabil să funcționeze și în mod pasiv. Un potențial exemplu puteți găsi aici sau aici. Acesta, împreună cu radarul de navigație sunt amplasate într-un catarg dispus pe comandă (reiese din prima poză) ce integrează și antena pentru comunicații prin satelit. Evident, nava poate comunica prin Link-16 ș.a.m.d., comunicațiile securizate de top fiind una din cerințele extrem de importante.
Mai multe sisteme de termoviziune vor fi instalate pentru a putea asigura supravegherea apropiată și completă împrejurimilor navei si pentru asigurarea navigației autonome.
Un sistem de război electronic este de asemenea indispensabil și ar trebui să includă și capcane termice și sisteme de bruiaj pasiv, eventual preluate de la aviație.
Concluzie
În primul rând, o astfel de navă de luptă prezintă în esență aceleași avantaje și dezavantaje precum o vedetă rapidă purtătoare de rachete, un subiect pe care l-am mai abordat aici pe site în cazul în care doriți să vă reîmpropătați memoria. Adaug faptul că, o astfel de navă poate fi ușor dispersată și disimulată în vegetația Deltei și poate îndeplini și misiuni specifice marinei fluviale datorită pescajului redus și munițiilor autonome kamikaze.
Principala provocare ridicată de realizarea unei astfel de nave care poate funcționa atât cu un echipaj redus cât și fără echipaj o reprezintă realizarea sistemului de navigație autonomă. Acesta va folosi informațiile furnizate de toți senzorii navei – radar de navigație, FLIR, GPS, INS pentru a naviga în siguranță, în acord cu regulile internaționale de evitare a coliziunilor pe mare. Nu vorbim de inteligență artificială aici ci de conceperea unui software capabil să calculeze un curs în funcție de coordonatele misiunii sau să execute niște manevre atunci când senzorii detectează un curs de coliziune cu o altă navă ca să dau două exemple la îndemână. Decizia lansării unui atac trebuie să aparțină întotdeauna omului.
De asemenea, trebuie instituite proceduri pentru situatiile în care legătura prin satelit cu centrul de comandă de la țărm sau de pe o altă navă este întrerupt sau inamicul încearcă să urce la bord pentru a o deturna/captura – în ipoteza în care suntem în situația unei misiuni fără echipaj.
Automatizările necesare pentru a permite operarea navei și a tuturor funcțiilor sale cu un echipaj format doar din doi oameni nu reprezintă o provocare chiar atât de mare pe cât ne-am putea imagina, cam toate subansamblele și sistemele necesare fiind deja disponibile pe piața navelor comerciale. În plus, nava în sine nu prezintă provocări deosebite în ceea ce privește proiectarea și construcția sa.
Poate că aduceți aminte de articolul despre vizibilitatea corvetei suedeze Visby pe radar (dacă nu, îl puteți reciti aici). O astfel de navă va fi chiar și mai dificil de detectat cu ajutorul radarului sau al camerelor opto-electronice ale inamicului, fie el navă, submarin sau chiar și avion. Dimensiunile și profilul redus, principalul material de construcție – fibra de sticlă, evacuarea gazelor de eșapament sub linia de plutire și sistemul hibrid care permite inclusiv navigația doar cu motorul electric în combinație cu armamentul diversificat și puternic reprezintă argumente solide în favoarea adoptării unei astfel de nave. Aceasta ar putea fi folosită preponderent cu echipaj la bord în misiunile periculoase și fără echipaj la bord în misiunile de patrulare care nu prezintă riscuri la fel de ridicate. Știu, sună ușor contraintuitiv dar, dacă vă veți gândi mai bine veți ajunge la aceeași concluzie.
Întrebarea de 100 de puncte ar fi, evident, cât ar costa o astfel de drăcie. Nava în sine n-ar trebui sa coste mai mult de 3 milioane de euro. Senzorii nu sunt nici ei exagerat de scumpi însă echipamentele militare de comunicații și armamentul care poate fi ambarcat (vezi tabelul de mai sus unde NSM este de departe cea mai scumpă muniție) va crește foarte mult prețul comparativ cu barca în sine. Și mai rămâne problema softului necesar navigației autohtone pe care cineva ar trebui să-l dezvolte… Asta dacă nu rămânem la ideea utilizării ei exclusiv cu echipaj la bord sau în regim telecomandat/semi-autonom.
Evident, nu se pot acoperi toate aspectele pe care o astfel de navă le implică, cel puțin nu într-un singur articol. Ideea este ceea ce contează aici și potențialul concept de utilizare în luptă.