Americanii insarcinati cu apararea tarii lor si eliberarea altora, au ajuns la concluzia ca numarul de proiectile de 155mm a scazut destul de dramatic dupa inceperea razboiul din Ucraina. Cantitatea ramasa prin depozitele Varului Sam este periculos de scazuta, cu totul inadecvata unui razboi la care americanii ar fi parte direct implicata, sau in cuvintele lor: “The levels are not critical, but they are not the levels at which we want to go to war.”
Intre 24 februarie si 24 august 2022, Pentagonul a trimis in Ucraina numai putin de 806000 (opt sute sase mii) de astfel de proiectile. Conform informatiilor oficiale, din 1999 pana astazi, Pentagonul ar fi cumparat 3 milioane de proiectile calibrul 155mm, dar in tot acest timp americanii au fost implicati prin tot felul de mici paruieli, din Irak si Afganistan pana in Siria, plus antrenamentul proprilor sai militari, asadar depozitele sunt cam nesanatos de goale.
Cat de goale nu spune nimeni, dar suficient pentru ca pe anumiti responsabili din Pentagon sa-i ia durerea de cap.
Asta nu inseamna ca US Army a stat cu mainile in san, ba dimpotriva si-a luat cu maximum simt de raspundere companiile din ograda de urechi, care companii au explicat ca lucreaza deja la capacitate maxima pentru a onora comenzile.
US Army nu este insa multumita de eforturile depuse de onoratele companii si le-a cerut (ordonat poate) sa deschida noi linii de productie, lucru care probabil ca se va intampla in curand pentru ca “ordinele” Pentagonului vin mereu insotite de cecuri in alb.
Adica la fel ca US Navy, care s-a trezit ca nu are suficiente santiere navale nici pentru productie si nici pentru intretinerea navelor sale de lupta, armata a gasit si ea o capacitate de productie pentru proiectile de 155mm cu totul insuficienta. Nu stim cum stau lucrurile in cazul Javelin, rachetelor HIMARS si a altor bunuri trimise de Washington in Ucraina dar credem ca si acolo se lucreaza zi-lumina si se iau in considerare noi linii de productie.
Pentru ca intotdeauna necazul unora (ucrainenii) reprezinta o oportunitate pentru altii (industria de aparare din Statele Unite si nu numai).
Si aici apare o problema. Obuziere au trimis multe natiuni: germanii, polonezii, francezii si bine-inteles americanii, dar se pare ca grosul munitiei vine de peste ocean.
In aceeasi ordine de idei, Suedia ar putea sa trimita si ea obuziere Ucrainei, Archer-ul scandinav fijnd cam singurul obuzier auto-propulsat NATO care n-a ajuns inca la Kiev.
Ministrul de externe suedez, Ann Linde, a anuntat ca tara sa ia in considerarea ajutorarea Ucrainei prin trimiterea de obuziere Archer si sisteme anti-aeriene cu raza scurta (aproape MANPADS) RBS 70. Deocamdata insa nu s-a luat o decizie in privinta acestor sisteme de arme, dar s-a luat o decizie pentru trimiterea in Ucraina de proiectile pentru artilerie in valoare de 46,7 milioane de dolari.
In acest context nu putem sa nu observam consumul enorm de proiectile de artilerie intr-un conflict (sa recunoastem destul de limitat) nu foarte intens si nu foarte intins din punctul de vedere al liniei frontului.
Evident ca aceasta cantitatea enorma necesara de proiectile de artilerie nu este deloc o surpriza pentru militarii cu experienta, in toate razboaiele artileria a sufocat efectiv caile de aprovizionare cu necesarul ei de proiectile pentru ca in razboi niciodata nu ai suficiente tunuri sau munitie pentru ele.
Cat mai multe, cu atat mai bine, iar acest razboi ne aduce aminte lectiile uitate probabil ale primului si celui de-al doilea razboi mondial, razboiului din Coreea sau Vietnam. Ca si de enorma importanta de a avea stocuri de munitie suficiente ca si capacitatea de productie nationala.
GeorgeGMT