Dronele sunt la mare cautare nu doar pentru misiuni aeriene, ci si ca nave de lupta. Astfel Israelul a lansat de curand o noua varianta de nava controlata de la distanta (USV), numita Protector.
In fapt, o vedeta rapida dotata cu un tun cu apa si rachete Spike, ceva mai fioroase decat tunul cu apa. Acest model de Protector are 11 metri lungime, o mai buna stabilitate decat modelul precedent si o autonomie de 12 ore.
Modelul initial al Protectorului este ceva mai mic, doar 9 metri, putea dezvolta o viteza maxima de 72 km/h si avea o autonomie mai mica, de doar opt ore. Armamentul era compus dintr-o mitraliera calibrul 12.6 montata intr-o turela automata, sistem de vedere pe timp de noapte si telemetrul laser. Ambele versiuni au in dotare GPS, radar si camere de luat vederi performante.
Acest tip ne nave-robot sunt folosite pentru controlul coastei sau a zonelor portuare si pana acum au fost desfasurate in zona de coasta a Israelului, in Singapore sau Golful Persic. USV-ul poate fi controlat de pe tarm sau de pe o alta nava, iar raza de actiune, din punctul de vedere al controlului, este de cel putin 20 de kilometri. Israelul foloseste acest tip de nave si pentru controlul Fasiei Gaza dispre mare, dar USV-urile au fost folosite si vazute si in largul tarmurilor libaneze in 2009 si 2012, in timpul confruntarilor dintre Hamas si Israel.
Americanii au dezvoltat si ei un astfel de robot, numit Spartan Scout USV. Ceva mai mic decat suratele isareliene, cu o lungime de doar 7 metri si o masa de doua tone, “americanul” are la bord o mitraliera calibrul 50 si o gama larga de senzori, in principal camera de luat vederi zi/noapte. Ca mod de folosire, tinand cont si de faptul ca nu este prea mare, se preteaza patrularilor in radele portuare sau pentru apele interioare.
Spartan Scout USV
Ambele tipuri de USV, Spartan Scout si Protector, pot fi controlate de un singur operator, dar americanul are o autonomie ceva mai mare, de pana la 48 de ore, in functie bineinteles de viteza de croaziera din timpul misiunilor. In caz de sprint Spartanul americanilor poate atinge 80 km/h, dar numai in conditii de apa calma.
De asemenea USV-urile mai in dotare si un sistem de comunicatii si un megafon, cu ajutorul carora operatorul poate comunica cu echipajele vaselor intalnite, iar acest lucru s-a dovedit extrem de folositor in timpul razboiului din Golf, editia 2003, atunci cand traficul civil cu barci mici, foarte dens de altfel, a arata cat de util poate fi un astfel de vehicul, mai ales daca tinem cont de faptul ca majoritatea ambarcatiunuilor erau arabe, iar operatorul evident nu prea vorbea araba, dar datorita tehnologiei nici nu era nevoie, pentru ca se putea folosi fara probleme un vorbitor de limba araba aflat poate la mii de kilometri departare.
Spartan Scout USV a fost gandit initial sa fie folosit de cele doua noi modele LCS (Littoral Combat Ship) americane, avand capacitatea sa fie dotat cu o mare varietate de senzori in functie de misiune atribuita. Astfel poate indeplini misiuni de patrulare pentru siguranta navei sau a unei zone desemnate, culegere de informatii, detectare de mine, misiuni anti-terorism sau anti-submarin.
In mod clar Spartanul si-a facut bine treaba, astfel inca US Navy dezvolta acum o varianta mai mare de USV, varianta care sa fie folosita, cel putin la inceput, de noile sale nave de lupta in apele litorale (LCS). Astfel noul USV numit Anti-Submarine Warfare Unmanned Surface Vehicle (ASWUSV), va fi un vehicul specializat strict pe lupta anti-submarin, o obsesie clara a americanilor in ultimii ani, odata cu proliferarea submarinelor diesel-electrice cu sistem AIP, care sunt si ieftine si usor de operat si, au remarcat americanii dupa ani de teste, destul de greu de detectat.
ASW USV
ASWUSV-ul are o lungime de 12.5 metri, poate incarca pana la 2.5 tone de senzori si alte echipamente, are o viteza maxima de 63 km/h si o autonomie de 24 de ore, insa in majoritatea timpului, intr-o misiune reala, nava va inainta foarte lent folosindu-si pleiada de senzori pentru a scana cat mai bine apele de sub ea. De asemenea USV-ul va fi destul de autonom, avand la bord un sistem automat de navigatie care isi poate vedea singur de zona repartizata, fara interventia operatorului uman, folsind sonarul de la bord.
Un LCS poate transporta la bord doua astfel de nave si ca o curiozitate, traiectul de cautare al unui eventul submarin inamic/suspect, va fi hotarat de calculatorul de la bordul USV-ului pe baza unor algoritmi matematici, algoritmi care la randul lor au la baza experienta US Navy din WW2 si Razboiul Rece, experienta care este acum folosita pentru a incerca sa inteleaga ce poate face un submarin intr-o anumita situatie.
Sursa: strategypage
GeorgeGMT