Dupa 2000 nu s-a mai discutat la nivel oficial, al MApN si al Departamentului de Inzestrare, despre o eventuala evolutie a TR-85 M1 sau despre introducerea in inzestrarea armatei romane a unui nou tip de tanc.
Si asta dup ace in anii 90 fusese “la moda” discutia despre noul tanc pe care Romania il va produce in cooperare cu Germania – TR 2000:
TR 2000
Nici macar despre numarul total de TR-85 M1 nu se stie mai nimic, datele variind intre 54 si 93 de bucati. Si, din ceea ce arata datele de pe pagina DPA, productia a fost oprita:
http://www.dpa.ro/simapa/programe/1_ob_ft.shtml
TR-85M1
Asta in timp ce Ucraina, cel mai important vecin al nostru, se da de ceasul mortii sa dea de lucru industriei sale prin modernizarea T55 in formatul AGM, a T64 Bulat si productia T80UD si a noului sau T84 Oplot/Yatagan in uzina Morozov.
http://www.morozov.com.ua/eng/body/oplot.php
T55 AGM
T84 Oplot/Yatagan
De retinuta este ca ambele concepte ucrainene sunt produse si in variante standard NATO, cu tun 120mm si au componente de origine vestica, inclusiv motoarele, Yatagan fiind o varianta propusa Turciei. De asemenea configurarea lor este extrem de flexibila, continand pachete de arme in blocuri interschimbabile, in functie de cerintele campului de lupta.
De asemenea, alte modernizari ale T55 au fost facute in Serbia si Slovenia.
T55 S sloven modernizat
Rusia, si ea, se pregateste de introducerea unui nou tip de tanc, Armata, dupa oprirea, probabil temporara, proiectului T95 Black Eagle.
Armata ?
Black Eagle
In acest context militar, Romania ar trebui sa reactioneze printr-un program complex de modernizare si pregatire a unui nou model de tanc, prin colaborare cu alte tari partenere in cadrul NATO, Turcia, Coreea, SUA, Franta si Germania fiind exemple de tari cu care avem parteneriate strategice (parteneriatul cu Germania nu este inca parafat, insa au existat colaborari in domeniu)
Potrivit datelor disponibile in Wikipedia, Romania are un parc de tancuri in urmatoarea componenta:
- 93 de TR-85M1
- 315 de TR-85
- 226 deTR-580
- 560 de T-55AM/2
Aceasta mostenire trebuie gestionata inteligent, astfel ca prin modernizare si modificare sa se asigure un numar suficient de tancuri active in inzestrare iar, pe de alta parte, prin vanzarea la export, sa se asigure macar o fractiune din banii necesari proiectelor viitoare si productiei curente, mentinand astfel un nivel satisfacator de activitate si evolutie tehnologica in industria militara romaneasca.
In acest context, vestea vanzarii de arme i n 2011 in valoare de 127 mil.$ de catre Grupul Romarm, pentru 3 contracte externe, este imbucuratoare si arata ca ceva se misca in aceasta directie:
O posibila strategie in aceasta directie ar putea fi urmatoarea:
- upgrade-uri la cele 300 de TR-85 la TR-85M1 sau eventual chiar si a celor 93 TR-85/M1 la o varianta TR-85 M2, cu un nou tun de 120 mm, preferabil Rheinmetall L55, un nou motor de minim 1200 daca nu chiar 1500 CP si protectie marita, eventual si schimbarea turelei cu una sistem GIAT, cu autoincarcare sau apelarea la o turela cu profil redus, asemanator sistemului Falcon, in studiu pentru echiparea Challenger-urilor iordaniene. Aceasta din urma ar permite reducerea greutatii tancului cu aproximativ 10 tone, greutate ce va putea fi folosita ca rezerva pentru adaugarea de blindaj suplimentar.
Turela GIAT
Turela Falcon
Turela Falcon este produsa cu componente elvetiene si britanice si incorporeaza un auto-incarcator si tun elvetian RUAG Defense Systems 120-mm / L50 smoothbore superior celui britanic L11 120-mm rifled gun. Auto-incarcatorul, in varianta Falcon1 (AB9C4), este capabil sa traga 8 proiectile/minut, iar primele 3 pot fi trase in 10 secunde si poate adaposti 17 proiectile, restul fiind stocate in corpul tancului. In acest moment exista si varianta Falcon2 a turelei, iar Falcon3 este in pregatire, cu un nou auto-incarcator si capacitate marita de stocare a proiectilelor. Mai multe date pe:
http://www.military-today.com/tanks/falcon_turret.htm
- acelasi sistem de upgrade pentru cele 200 deTR-580-uri in paralel cu propunerea lor pentru export sau pastrarea lor ca tanc de sprijin. Posibil ca aceasta modernizare nu va costa mai mult de 1 mil$ bucata!
- upgrade-uri la nivel similar T-55AGM pentru cele 560 T-55AM/2 din dotare pentru export sau folosirea unor parti a lotului respectiv pentru conversia in masini de lupta ale infanteriei sau platforme AA si artilerie de camp, la aceste upgrade-uri putand fi re-folosite motoarele 8VS-A2T2M de 860CP de pe TR-85M1, arhisuficiente pentru greutatea unui T55 cu blindaj suplimentar, cu o eventuala modificare a sasiului.
Concept de upgrade pentru T55
- Tunurile de 100mm recuperate in urma acestor upgrade-uri, pot fi folosite, prin incadrarea intr-o turela cu profil redus si autoincarcare, la echiparea unor masini de lupta ale infanteriei sau a noului TBT, dupa modelul Piranha Stryker MGS (Mobile Gun System) :
Stryker MGS
De asemenea, platforma T55 poate fi transformata intr-un transportor greu de trupe, conform variantelor existente in dotarea armatelor israeliene -Achzarit sau chiar intr-o masina de lupta a infanteriei http://www.primeportal.net/apc/andre_patschke/achzarit/ :
Achzarit
Achzarit -MLI
A existat si un concept rusesc, numit BTR-T, care era tot a modificare a T55:
BTR-T
In varianta AA, au existat de asemenea proiecte, cum este proiectul Marksman_SPAAG :
Polonia foloseste platforma T55 pentru lansator de rachete SA, SC-125 Newa :
Daca, din cele 760 de tancuri T55 si TR-580 , 500 ar fi vandute la export cu un pret aproximativ de 2 mil. $/bucata, ar fi vorba de 1 mld.$ ce vor putea acoperi costurile de upgrade, dar ar ramane bani si pentru proiecte noi sau pentru productia in vederea inzestrarii armatei romane, in locul suportarii efortului de depozitare si casare.
Abordari similare au avut canadienii, aducand upgrade-uri la nivel c2 pentru Leopard 1, precum si israelienii, care si-au modernizat vechile tancuri M60 Patton la standardul Sabra, concept folosit apoi si pentru modernizarea tancurilor M60 ale Turciei la standardul M60T Sabra III.
Leopard 1C2
M60T_Sabra3
Transformari si upgrade-uri interesante au fost facute de Irak, cu T55 Enigma, o varianta mai saracacioasa dar cu adaugare de blindaj frontal , dar mai ales de Africa de Sud cu Olifant 2, o dezvoltare aproape de nerecunoscut a tancului britanic Centurion, plecand initial de la upgrade-uri si ajungand la un nou tanc.
T55 Enigma
Olifant 2
Experienta acestui blindaj suplimentar pentru T55 poate fi folosita si in cazul TR-85M1, pentru a-i mari gradul de protectie si rezistenta la lovituri antitanc.
In ceea ce priveste producerea unui nou tanc, este importanta alegerea unei platforme adaptate conditiilor de teren din Romania, o platforma deschisa catre dezvoltari ulterioare. Aceasta platforma poate fi o dezvoltare a sasiului TR-85M1, peste care se vor putea grefa diverse solutii obtinute prin cercetare in tara, joint-venture cu companii straine sau transfer tehnologic. Noua platforma terbuie sa fie cat mai comuna pentru o gama mare de vehicule: transportor greu de trupe, deminor, lansator de rachete sol-aer, lansator rachete sol-sol (Larom) cu raza scurta si medie, artilerie autopropulsata de diferite calibre (obuzier – vezi Krab/PZH2000, mortier greu), anti-aeriana, vanator de tancuri (rachete AT, vezi BMPT), vehicul de cercetare, vehicul de ingineri, tractor de atilerie, vehicul de comanda, vehicul de lansat poduri, etc. Astfel s-ar maximiza returul pe investitia de cercetare si transfer de tehnologie, reducand si costul pe unitatea de vehicul produs
BMPT
PZH 2000
In conditiile in care Fortele terestre au nevoie sa echipeze 6-7 batalioane active si inca 2 in rezerva (rezerva care sa permita si rotatia pentru intretinere sau upgrade, pastrand un numar constant de tancuri active in cadrul batalioanelor), ar trebui produse in jur de 450 de tancuri, estimarea celor active fiind de 350.
Deci 450 de tancuri ar fi minimul necesar pentru a sustine o aparare coerenta permanenta, ca frontiera NATO si UE. In conditii de mobilizare, ca sa poti inzestra si rezervistii specializati in arma tancuri probabil ar mai fi necesare inca vreo 350-400 de tancuri pastrate in rezerva, de obicei vehicule mai vechi sau fara anumite upgrade-uri. In acelasi timp, ar fi nevoie de alte cateva sute de sasiuri pentru vehiculele derivate expuse mai sus, ceea ce ar da de lucru pentru cel putin 10 ani grupului de firme Romarm, fara a contabiliza eventuale exporturi.
Cat despre tip, este de preferat un produs indigen in genul platformei tancului Leclerc, mai usor de intretinut, cu mai putin high-tec si cu tehnologie de constructie simplificata, deci un Leclerc mai putin pretentios si cu o rata de disponibilitate operationala cat mai ridicata. In orice caz, ar fi nevoie de un vehicul mai usor, cu profil mai jos decat un M1 Abrams, Leopard 2 sau Challenger 2. Simplitatea in intretinere, pe langa modularitatea componentelor, ar trebui respectata potrivit filozofiei tancului Chieftain (daca imi amintesc bine), despre care se spunea ca cu o singura cheie cu 2 capete se putea desface orice surub de pe respectivul tanc, facandu-l foarte usor de intretinut de catre echipaj si personal cu pregatire sumara.
Leclerc – varianta propus Turciei
Suprafetele exterioare si design-ul turelei trebuie sa permita adaugari viitoare de diferite kit-uri de blindaj modular dupa sistemul folosit pe Leopard 2, masa totala ar trebui sa fie undeva la 50t, iar suspensia, calea de rulare si transmisia trebuie sa fie dimensionate sa sustina o masa cu 25% mai mare, pentru a lasa loc la evolutii in orizontul urmatorilor 20 de ani. Armele, inclusiv tunul, ar trebui instalate si ele modular si usor de inlocuit/interschimbat (exemplu T84 Oplot/T64 BM Bulat), chiar si pe teren, pentru a lasa loc la customizari si upgrade-uri precum si la intretinere facila.
T64 BM Bulat
Module de armament
Ar fi necesar un motor de 1500CP, avand in vedere ca in industria din domeniu se pregatesc de introducere si motoare de 1800CP, probabil cele mai de incredere fiind MTU-rile germane, motor care sa fie capabil sa foloseasca o gama larga de combustibili, pentru a nu fi afectat de penurie in caz de razboi. Pozitionarea motorului in partea din fata a sasiului este o optiune deloc de neglijat, deoarece ofera maximul de protectie echipajului si elibereaza accesul in spate pentru o grupa de infanterie sau pentru un sistem de autoincarcare de artilerie autopropulsata cum este cazul PZH2000 – a se vedea si sectiunea Merkava.
Tunul Rheinmetall L55 este cea mai interesanta dotare in acest moment, insa am putea oferi si varianta estica, de 125mm, inclusiv pentru export, avantajul fiind ca in caz de conflict cu tari ce detin astfel de tancuri, majoritatea celor din regiune incadrandu-se la aceasta categorie, se pot refolosi stocurile de munitie capturata. Trebuie prevazuta si studiata si optiunea de a instala ulterior tun de 140mm sau electro-termo-chimic fara modificari excesive ale turelei. Echipajul ar putea fi redus la 3 persoane daca se foloseste tun cu autoincarcare, tinand cont de reducerea efectivelor si a bazei de mobilizare a armatei romane. Se poate opta si pentru 4, in functie de rezultatele sistemului de autoincarcare ce va fi accesibil tehnologic, dar aceasta optiune va creste cu cateva tone greutatea vehiculului.
Turela cu profuil redus si autoincarcare – TTB
O alta inovatie interesanta este suspensia hidro-pneumatica, asa cum intalnim pe Rotem K2 si Type 10 japonez, insa trebuie bine puse in balanta avantajele oferite si costul adaugat la costul total/intretinerea unei astfel e suspensii.
Type 10 japonez
Subliniez ca este foarte important sa producem tancul in tara, iar pentru componente sau idei sa colaboram cu tarile cu tehnologii avansate in domeniu, si sa preluam cate ceva de la ei.Eu pledez pentru a incepe un proiect nou sau o continuare a TR2000, iar in urmatorii 3-5 ani pana la finalizarea proiectului, sa facem upgrade in continuare la TR-85M1/2. Pe masura ce productia noului model va livra tancul catre fortele terestre, TR85 pot fi retrase treptat in rezerva.
Interesanta ar fi o colaborare cu Turcia sau Coreea pentru Altay/Rotem K2 Black Panther, unul dintre cele mai moderne tancuri in acest moment iar noi ar trebui sa ne inspiram din asa ceva daca vrem ca in cativa ani sa producem un tanc nou. Mai ales ca Altay este o varianta adaptata regiunii noastre. Sa nu uitam ca Romania are parteneriat strategic, inclusiv militar, cu aceste doua tari, aplicabil si pentru transferuri de tehnologie.
K2 Black Panther
Altay
Problema asimilarii produsului complet este costul licentei: Turcia a platit doar licenta K2 Black Panther cu aproape 600mil. $, deci echivalentul a 100 de tancuri cumparate. Ca sa renteze un asemenea cost, ar fi nevoie de o productie in numar mare, pana la 1000 de tancuri.
O alta varianta pentru studiu este platforma Merkava, Romania avand relatii foarte bune cu Israel, chiar daca acest tanc nu s-a exportat. Merkava, prin pozitia motorului in fata, ofera o protectie maxima echipajului, precum si versatilitate, putand transporta infanterie sau chiar putand fi usor modificat in transportor blindat greu/MLI – Namer. De asemenea, este unul dintre cele mai protejate tancuri, atat pasiv cat si activ, sistemul Trophy fiind deja in curs de instalare, inclusiv prin acord cu General Dynamics. Dezavantajele modelului Trophy sunt incapacitatea de a proteja la 360° cu un singur sistem, ci o singura directie, si lipsa auto-incarcarii, lucruri asigurate de Quick Kill, dar care are o eficacitate mai redusa . Conflictele frecvente reprezinta lectii dure si rapid invatate de catre inginerii israelieni.
Merkava
Namer
Folosirea unei turele cu profil redus ar reduce masa totala a tancului sub 60 de tone ceea ce l-ar apropia de cerintele fortelor terestre romane.
Iata mai jos si un design similar, derivat din Merkava, cu ceea ce s-ar obtine daca s-ar merge in aceasta directie:
Am putea obtine un tanc modificat, mai putin sofisticat si mai usor decat originalul si deci mai ieftin dar totodata adaptat specificului terenului si conditiilor de exploatare de la noi din tara si regiune.
Ar trebui luata in considerarea si colaborarea cu Germania, in special Krauss-Maffei si Rheinmetall, pentru un posibil urmas al TR2000 bazat pe Leopard2. O colaborare a fost semnata la sfarsitul anilor ’90 insa se pare ca a fost “inghetata” in anii urmatori.
Concept TR-2000 derivat din STRV122 Leopard 2
Desi Leopard 2 este un design al anilor ’70, derivat din conceptual comun americano-german MBT-70 – un stramos comun al Leopard2 si al M1 Abrams, evolutiile si upgrade-urile permanente fac din el o platforma matura si inca capabila sa asigure performante si protectie similare tancurilor mai nou aparute.
MBT-70
Personal, consider ca pentru Romania ar fi optim un sasiu de talia Leopard1, sau o dezvoltare cu imbunatatirile Leopard 2 aplicate la acest sasiu, care are un tonaj mai redus.
De asemenea, merita mentionat ca Leopard2 a avut si un studiu pentru folosirea unei turele cu profil redus, asemanatoare cu turela Giat a tancului Leclerc despre care am pomenit mai sus:
Concept Leopard 2 cu turela cu profil redus
Nu putem sa ne permitem nici sa dam cu piciorul la oportunitatea unei donatii de cateva sute de tancuri M1 Abrams din stocurile US Army, dupa modelul Greciei, sau a unor Leopard2, asimiland tehnologia si incercand apoi sa facem upgrade la vehiculele existente pana ce vom reusi sa producem un proiect nou. Aceasta est doar o varianta de tranzit, de luat in considerare doar pentru donatii in numere suficient de mari sau pentru achizitii la pret extrem de redus, cum au fost cazuri rarisime in istorie. Atat Leopard 2 cat si Abrams vor avea in curand noi variante evolutive, atat Germania cat si SUA lucrand actualmente in aceasta directie – Leopard 2A7/NG si Abrams M1A3.
M1 A2 Abrams
Leopard 2A4 Revolution
Avantajul Leopard 2 si mai ales M1 Abrams este existenta unui numar mare de tancuri produse si a unor stocuri de piese echivalente. In caz de necesitate de inlocuire a unor pierderi in urma unui conflict sau de cresterea rapida, in cateva luni, a numarului de tancuri disponibile in caz de mobilizare a armatei romane, miile de tancuri M1 Abrams in conservare pot constitui o adevarata mana cereasca. Industria militara romaneasca nu ar putea livra in acest interval mai mult de cateva zeci de tancuri, chiar si in regim de razboi!
Ma opresc aici, cu speranta ca decidentii la nivelului Statului si Armatei Romane vor sti sa ia decizia cea mai potrivita pentru Romania, atat din perspectiva nevoilor de inzestrare cat si din cea a industriei noastre de aparare. Exista zvonuri legate de o posibila continuare a programelor TR2000/ TR-85M2, insa deocamdata nu exista nici o confirmare oficiala.
Reiau poza dintr-un articol mai vechi RomaniaMilitary – posibil proiect romanesc?
Sper ca in viitorul apropiat sa auzim numai de bine si dinspre aceasta industrie militara autohtona si sa avem parte de cel putin o surpriza frumoasa!
Marius Zgureanu
Citeste si:
„Perspectivele artileriei autopropulsate romanesti,fata in fata cu proiecte similare straine”