Vanator de tancuri sau tanc? Tunul de asalt revine ?

10 ani ago

STRV-103C

Nu e vorba neaparat de forma care l-a consacrat in al doilea razboi mondial, incepand cu Panzerjäger I, continuand cu Sturmgeschütz III, Marder III si STG-4 Jagdpanzer, micul dar fiorosul Hetzer, Jagdpanther, autohtonul prototip « Maresal » si incheind cu monstrul JagdTiger. Dupa al 2-lea razboi mondial s-a continuat atat cu vehicule echipate cu tun antitanc, cat si purtator de rachete dar si, dupa modelul american si britanic (vezi traditia M10 Wolverine), cu vehicule blindate mai usor dar echipate cu un tun antitanc puternic in turela.

Jagdpanzer cannone 90mm

TR-85/ T-55 are un sasiu cu silueta destul de joasa, iar prin inlaturarea turelei s-ar putea obtine o platforma asemanatoare cu STRV-103, cu o masa de 43-45 de tone incluzand tunul, sistemul de autoincarcare si un blindaj aditional care sa-l faca impenetrabil la majoritatea armelor antitanc, vehiculul avand si o presiune redusa asupra solului ceea ce ii ofera capacitati de manevrare in teren superioare tancului clasic. Ca si referinta, aproximativ 2 tone de blindaj ERA adauga unui tanc de talia M 1A2 SEP Abrams echivalentul a 300mm RHA, ceea ce ar insemna ca pentru un TR-85 aproximativ 1,5 tone ar fi echivalentul, iar 3 tone de blindaj suplimentar ar asigura o protectie foarte buna. Adevarat, platforma nu este din start conceputa pentru acest rol, deci vor fi necesare modificari care implica niste costuri aditionale.

Comparatie distributie probabilitate de lovire intre tanc si senilat cu turela cu profil redus

Motorul 8VS-A2T2M de 860 CP ar fi arhisuficient in aceste conditii (desi daca s-ar putea modifica din nou pentru a furniza in jur de 900CP ar fi un mic castig de putere, destul de util), insa ar trebui operate anumite modificari pentru a introduce o transmisie automata dar si o suspensie hidropneumatica (macar in optiune) care sa-i permita o camuflare si mai buna in teren si ajustarea tragerii.

STRV103 cu blindaj suplimentar

Pornind de la experientele déjà evocate, dar adaugand si recent-aparutele solutii de turela teleoperabila cu profil redus, am putea gasi noi destinatii platformelor nefolosite de TR-85 si chiar T-55 (cu masa mai mica, mai compact si mai ieftin de prelucrat decat TR-85, dar si ceva mai slab protejat), in numar de cateva sute, dincolo de misunile auxiliare, de platforma AA sau de sprijin a infanteriei/MLI greu. Acestea ar putea opera pe termen mai lung in paralel cu restul parcului de eventuale tancuri noi dar si de TR-85 modernizate.

Organizare interna STRIDSVAGEN 103

Varianta tun de asalt/vanator de tancuri, similar cu STRV-103 (S-Tank), dar cu cateva elemente mai moderne: un tun cal. 120mm cu lungime mai mare de 50 de calibre fixat intr-un afet stabilizat (aceasta fiind o diferenta fata de STRV-103, daca nu se opteaza pentru suspensie hidropneumatica) care poate fi operat electric in ax vertical si orizontal limitat, permitand tragerea din pozitie fixa pe tinte in miscare, fara a misca vehiculul, dar si din mers. Culasa ar trebui sa permita si instalarea ulterioara a unor tunuri de calibru mai mare (cal. 140mm spre exemplu, cu adaosul aferent de aproape 1 tona la masa tunului si aproximativ 15 kg in plus per proiectil).

Interior STRV 103 – alta perspectiva

Incarcarea tunului ar trebui sa se faca automatizat si la nevoie manual in caz de defectiune, existand si un mod de foc automat pentru saturatie sau impact multiplu simultan pe traiectorie artileristica. Daca ne uitam la conceptul STRV-103, autoloaderul avea un ritm maxim de 15 lovituri pe minut (tunul nu trebuia adus in pozitie neutra, reincarcat si repozitionat pe tinta deoarece aceste manevre se faceau din suspensia tancului) si o rezerva de 50 de proiectile, selectabile prin intermediul unui buton. In cazul transformarii TR-85 si T-55, ar trebui avuta in vedere si varianta de autoloader compact a celor de la MeggitDefense, care dispune de 34 de lovituri in carusel (in functie de spatiul disponibil in sasiu, posibil a fi extinsa la 40-45 de lovituri) dar si mai important, are si un mod de lucru manual, bratul robotic permitand acest lucru.

TR-85 cu platforma gen STRV103 (photoshop)

Echipajul de 2-3 oameni ar trebui sa fie capabil sa opereze si module de arme teleoperabile (cal 7.62mm, 12,7 mm, 14,7mm 20mm sau lansator grenade calibru 40mm) pentru protectia impotriva infanteriei, vehiculelor usoare dar si antiaerian la joasa inaltime. Foarte probabil ca spatiul pentru echipaj ar necesita anumite re-amenajari in zona fostului inel al turelei si al postului soferului, insa sasiul lung al TR-85 ofera in principiu suficienta marja de manevra. La fel si in ceea ce priveste instalarea unei mici suprastructuri pentru tun, autoloader si eventual magazia, daca acestea nu pot fi gazduite in spatiul actual al sasiului. O solutie mai joasa si mai bine protejata ar fi obtinuta prin inversarea sensului de mers, motorul plasat in fata permitand instalarea echipajului si a mecanismului si accesului la tun intr-o celula in partea din spate a sasiului. Inlocuirea placii frontale de blindaj laminat cu una de blindaj compozit ar fi o optiune suplimentara de crestere a protectiei, operatiune necesara mai ales daca se amplaseaza frontal motorul, deoarece trebuie amplasata o noua placa.

Un T-55 cu structura similara (altoit pe platforma Munja)

Munitia clasica a tunului ar putea fi suplimentata si de proiectile ghidate gen Lahat/Bastion (pentru a mari raza de actiune) dar si de un lansator de rachete antitanc/multirol cu raza medie (Spike, Star-80L), lansator care ar putea fi oferit in modul interschimbabil cu turelele teleoperabile de calibru mic, astfel ca vehiculul sa se poata proteja de atacuri ale blindatelor, fara a se misca, si pe alte directii decat conul de tragere oferit de afetul operat electric al armei principale. Rachetele si tragerea pot fi ghidate de pe un sistem optic elevabil pe un catarg telescopic, astfel ca vehiculul sa poata ramane camuflat dupa obstacole. Adaugarea de module de blindaj consistente, dar si de protectie activa nu ar mai crea probleme cu masa maxima a vehiculului, asa cum e cazul modelului de tanc «clasic ».

Tot STRV, la odihna – profil fata

Un astfel de vehicul antitanc/asalt ar putea inlocui tunurile antitanc tractate calibrul 100mm, o versiune mai grea a proiectului TAA Md.1985, si lucra in tandem cu sistemele de rachete antitanc (MLI sau TBT). Costul solutiei ar implica manopera pentru variantele de re-amenajare a sasiului, blindajul suplimentar, transmisia si suspensia hidraulica, costul tunului si al sistemului de autoincarcare la care se adauga senzorii si electronica, ceea ce ar insemna probabil pana in 2 mil. euro/ exemplar.

TR-85 « Falconizat » in photshop

Tot in rolul de vanator de tancuri, varianta ceva mai scumpa ar fi renuntarea la turela actuala si trecerea la una de tip profil-redus teleoperabila, din categoria Falcon/ MGS, cu un echipaj redus la 2-3 persoane si dezavantajele pretului (probabil spre 3-4 mil.$ cu tot cu tunul cal.120mm) si al rezervei mai mici de proiectile din autoloader (maxim 16-18 proiectile). Avantajele constau in masa de 5 tone (nud) si pana la 8-9 tone a turelei + tunului cu blindaj aditional – fata de cele aproximativ 12 tone actualmente pe TR-85M1, castigand o rezerva pentru blindarea suplimentara a sasiului conform cu amenintarile actuale si din nou nu este nevoie de inlocuirea motorului actual, pastrandu-se masa de aproximativ 50 de tone a tancului.

Challenger 1 standard vs versiunea cu turela Falcon

Echipajul ar fi localizat complet in sasiu, ca si la cazul anterior al tunului autopropulsat, iar postul soferului se poate afla in acelasi compartiment cu comandantul si tragatorul daca se inverseaza pozitia motorului. Costul turelei Teledyne LPT (fisa specificatie aici), precursorul MGS-ului (cu tun calibru 105mm M68A1 si carusel de 9 proiectile) din programul vehiculului de lupta usor american (AGS) era inferior unei modernizari a tancului M-60 la nivel Sabra estimate la 1,5 mil. $, probabil depasind 2,5 mil.$ in ziua de azi.

Tabela comparativa estimari costuri modernizare M60

Revenind la modernizari ale TR-85 care sa-l pastreze in categoria tancurilor, o ultima varianta ar fi inlocuirea turelei clasice cu o noua turela cu protectie superioara celei actuale dar, in primul rand, capabila sa acomodeze un tun cal. 120mm, in articolul anterior dand exemplul modernizarii tancului M-60/120S cu turela si alte echipamente de pe M1A1 Abrams. Aceasta ar putea fi o faza intermediara de trecere la un nou tanc, urmand ca in faza a doua, peste 10 ani, inclusiv sasiul de TR-85 sa fie inlocuit cu unul nou, sau din stocuri, care poate integra turela inca moderna.

Turela GIAT T-21 pe T-72

Si un colaj TR-85 (iertati calitatea)

Turela GIAT T-21, colaborare GIAT (azi Nexter) si Konstrukta Defence, cu spatiu pentru 2 oameni cu un tun cal. 120mm si sistem de autoincarcare, similar cu T-84 Oplot sau T-55 AGM, ar fi raspunsul occidental. Aceasta este probabil cea mai scumpa solutie stop-gap, insa ar fi un salt major pentru capacitatea de lupta a TR-85, la mai putin de jumatate din pretul unui tanc nou. Turela T-21 este un derivat mai ieftin si usor inferior al turelei AMX-56 Leclerc in ceea ce priveste blindajul dar si masa, cotata la maxim 15 tone cu tot cu tunul Giat 120 mm F1 si autoloaderul aferent, ceea ce se considera ca nu ar fi crescut masa unui T-72. Ca sa ne facem o idee despre masa turelelor, turela actuala de TR-85M1 cantareste sub 13 tone, cea de M1A1 Abrams propusa ca si modernizare a M60 (intr-o varianta «usurata » de blindajul cu uraniu saracit) este probabil pe la 20-25 de tone, cea de Leopard 2A4 peste 18 tone. Tot pentru reducerea costului, autoloaderul de pe T-21 are doar 18 lovituri in carusel, fata de 22 ale Leclerc sau 28 pentru T-84 Oplot M. T-21 a fost studiata ca si varianta mai ieftina de modernizare a platformelor T-72 slovace dar si a tancurilor NATO cu tun de 105mm gen M60 si Leopard1 pentru trecerea la calibrul NATO 120mm, fiind prezentata la Eurosatory 2000. Insa conceptul a fost abandonat la scurt timp din cauza disparitiei guvernului slovac pentru modernizarea tancurilor.

Macheta turela GIAT T-21

Filozofia din spatele conceptului T-21 consta in refolosirea unor componente deja dezvoltate/existente (“off-the-shelf”), in cazul de fata reutilizare componente AMX-56 Leclerc, pentru a pastra costuri reduse si timp scurt de dezvoltare/adaptare. Turela era complet echipata cu comenzi electrice, sistem digital de control al tragerii (mod de lucru « hunter/killer»), vetronica cu arhitectura deschisa (electronica cu posibilitate ulterioara de imbunatatire, adaptare la componentele clientului si dezvoltare), magistrala de date cumulata (pentru integrarea unui sistem de management al luptei si a unui pachet de masuri defensive) si cu un pachet de blindaj aditional. Pentru a compensa reducerea protectiei in arc frontal impotriva penetratoarelor cinetice si “hollow-charge”, cu scopul reducerii masei, Giat oferea pachete de blindaj modular aditional.

Ramane insa necunoscut costul acestei turele, cu tot cu tun si electronica, insa tehnologia pe care o continea era de sfarsit al anilor ’90, deci de acum 15 ani, dar oricum superioara fata de ceea ce am instalat noi pe TR-85M1 in modernizarea din aceeasi perioada.

Blindaj suplimentar reactiv pe turela de T-90, solutie pretabila si la alte turele

O alternativa mai ieftina ar putea fi turela cu incarcare manuala a tancului AMX-40 (mentionat si aici), care adaposteste acelasi tun GIAT CN120-26/52 cu cel al Leclerc-ului, cu o rezerva de 40 de lovituri (25 in turela). De retinut la aceasta turela era faptul ca arma coaxiala era un tun M693 cal. 20mm (578 de proiectile), care la Leclerc a fost inlocuit de o mitraliera cal. 12,7mm. Masa totala a tancului era de 43-44 de tone, deci si turela era usoara (probabil la 10-11 tone), insa nu asigura decat o protectie de 450mm RHA echivalent. Cu anumite modificari ale blindajului, adaugand noi materiale, eventual cateva sute de kg de blindaj suplimentar, aceasta turela ar furniza o protectie net superioara celei de TR-85M1, la o masa similara. In plus, extensia pentru magazia de munitii ar putea fi redimensionata pentru a acomoda spre 34-36 de lovituri (cu plusul de masa aferent), reducand numarul de lovituri stocate in compartimentul de lupta, si deci si riscul de explozie. In plus, la astfel de dimensiuni este facila inzestrarea ulterioara a turelei cu un autoloader (Meggit, Nexter, T-84) fara a elimina al 4-lea om din echipaj.

TR-85 cu turela AMX40

Si originalul – AMX40

Tot la AMX-40 era interesanta motorizarea in 3 variante, care foarte probabil s-ar potrivi usor si sasiului de TR-85 si nu ar costa o avere:

Motor de 1100 CP diesel Cummins Wartsila/Poyaud V12X T5 (capacitate rezervor 1100 litri) cuplat cu o transmisie Renk LSG-3000 automata;
Motor de 1200CP diesel MTU MB 871 Ka-501 V8 cuplat cu o transmisie Renk LSG-3000 automata (configuratie testata pe sasiul prototip numarul 3);
Motor de 1300 CP (posibil de adus ulterior la 1450CP) diesel Cummins Wartsila/Poyaud V12X T6 (capacitate rezervor 1100 litri) cuplat cu o transmisie automata SESM ESM-500 (configuratie testata pe sasiul prototip numarul 4 si care a fost comparata cu prototipul Leclerc-ului ca si performante);

AMX-40

Pentru a profita la maxim de noul motor si noua transmisie, in urma testelor realizate in 1986 in Arabia Saudita, vechile senile late de 570mm ale AMX-30 au fost inlocuite cu cele de 635mm standard NATO (in paralel cu suspensia alcatuita din bare de torsiune si amortizoare rotative hidraulice Domange-Jarret), cu care AMX-40 a putu zburda cu pana la 70 km/h iar presiunea pe sol a fost redusa cu 10%.

Iar pentru a reface un calcul de crestere a protectie, aproximativ 1,2 tone de blindaj ERA Brenus (folosit si pentru AMX-30B2B) au crescut protectia in arc frontal de peste 60 de grade cu aproximativ 400mm RHA contra HEAT.

Video prezentare AMX-40:

https://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=OEcXzDSaJow

T-55 AGM – un batranel destul de vioi

Cea mai ieftina varianta pentru a pastra TR-85 ca si tanc ramane un pachet asemanator cu ucraineanul T-55 AGM. Probabil in acest moment ucrainenii ar fi dispusi sa colaboreze sau sa vanda anumite licente si solutii tehnice care ne-ar ajuta, nu doar in domeniul tancurilor ci si in cel al TAB-urilor, radarelor sau cel al rachetelor/aeronautic. Lipsa acuta de bani a statului ucrainean ar putea interveni in favoarea unui targ mai ieftin si pentru noi, mai ales daca luam in considerare datoria financiara pe care Ucraina o are deja fata de Romania (cazul combinatului Krivoi-Rog, etc.) dar si sprijinul diplomatic si nu numai pe care Romania il ofera Ucrainei de la inceputul crizei „pro-ruse”.

Sa fie aceasta ultima evolutie a TR-85 ?

Dar pentru a profita de tehnologia ucraineana este nevoie de o echipa de lucru intre Romarm/Min. Economiei si Min. de Externe, care sa poarte negocieri cu partea ucraineana si sa profite de acest moment !

Altfel, in curand vom importa tehnica militara, majoritar second-hand, in valoare de miliarde de euro iar ramasitele industriei nationale de aparare isi va da, dupa ani de agonie, ultima suflare.

Marius Zgureanu

Articole pe subiect similar:

http://www.rumaniamilitary.ro/modernizarea-tr-85-mai-este-viabila

http://www.rumaniamilitary.ro/ce-facem-cu-tancurile-noastre

http://www.rumaniamilitary.ro/de-la-tancul-tr-125-la-tr-2000-proiecte-ingropate

http://www.rumaniamilitary.ro/va-avea-romania-un-nou-tanc-si-daca-da-cum-va-arata

http://www.rumaniamilitary.ro/tr-85m2-o-certitudine-cu-multe-necunoscute-2

http://www.rumaniamilitary.ro/viitorul-tancului-produs-in-romania-tr-85-tr-85m1-si-tr-85m2

http://www.rumaniamilitary.ro/prezentarea-prototipul-tancului-turcesc-altay-de-catre-compania-otokar_un-exemplu-pentru-romania

http://www.rumaniamilitary.ro/masina-grea-de-asalt-a-infanteriei-o-noua-moda

http://www.rumaniamilitary.ro/polonia-decide-in-curand-care-va-fi-modernizarea-leopard2-pl-2

http://www.rumaniamilitary.ro/tunul-pe-roti-o-clasa-de-vehicule-necesare