MARESAL, nu era un tanc, ci era vanator de care, fiind o importanta contributie romaneasca la dezvoltarea vehiculelor blindate pe senile. Avea o conceptie revolutionara, devenind intr-un final modelul experimental pentru vehiculul german HETZER.
Proiectul a debutat la cererea Maresalului Ion Antonescu, in decembrie 1942. Acesta credea –si chiar asa era, ceea ce dovedeste inaltul sau profesionalism- ca slaba aparare AT a trupelor romanesti, poate fi radical imbunatatita prin dezvoltarea unui vanator de tancuri usor, foarte mobil, cu o mare putere de foc, care sa poata fi construit de industria locala.
Initial vehicolul a fost realizat adaptand un sasiu de tanc sovietic usor T-60(de captura), la uzinele Malaxa. Acesta a fost modificat pentru a putea suporta un tun Putilov-Obuhov M 1904-1930, de 122mm L-12(tot sovietic si tot de captura), la care se adauga o mitraliera coaxiala de 7,92mm ZB HMG. Partea superioara era protejata prin 4 placi blindate, vanatorul neavand turela –o solutie absolut ingenioasa.
Primul prototip a fost testat in 1943, numindu-se M-00, rezultatele fiind satisfacatoare, incurajand dezvoltarea proiectului. Au urmat imediat prototipurile imbunatatite M-01/02/03, cel din urma avand sasiul mai lung cu 43,2cm si mai lat cu 13,4cm, decat cel original M-00; cutia blindata fiind sudata de aceasta data, iar structura interioara era intarita prin compartimentare, vehiculul fiind foarte robust. Tunul folosea o lovitura de tip cumulativ, ce a fost creata special pentru el, de tipul Hohllandung.
Pe timpul dezvoltarii vehicolului, industria a creat un tun AT foarte reusit, RESITA M1943, de 75mm, ce depasea in performante tunul rusesc initial. S-a luat hotararea ca acesta sa fie montat pe MARESAL, iar in noiembrie *43, au inceput pregatirile pentru inceperea productiei de serie(s-au achizitionat masini unelte, SDV-uri, motoare, etc.), comandandu-se in Franta 1000 de motoare Hotchkiss(comanda la care se va renunta ulterior, in favoarea unui motor Diesel german de 220cp –cel francez avea 120cp). Trebuie sa mentionez ca, germanii au fost foarte interesati de proiect, pe care l-au urmarit indeaproape, contribuind cu piese si subansamble care nu puteau fi facute in tara. Ei au fost impresionati de mobilitatea acestuia si de viabilitatea proiectului absolut original, dar si de inteligenta si ingeniozitatea proiectantilor si inginerilor romani, care au facut tot ceea ce le-a stat in putinta, pentru a nu depinde de furnizori straini (o pilda pentru cei de astazi, poate or invata ceva!!!). Ultimul model experimental, M-05, utiliza componente de fabricatie romaneasca, abandonand total modelul T-60 initial. La acesta, singurele componente din import –in mare parte aduse din Germania- erau: motorul si cutia de transmisie, senilele CKD, aparatul radio si o mare parte din dispozitivul optic de ochire(acesta urma a fi asimilat in fabricatie la IOR).
Intr-un final s-au comandat 1000 de care MARESAL, incepand antrenamentul echipajelor. Vanatorul de care urma sa intre in dotarea Regimentului 2 Care de Lupta(32 de batalioane AT, fiecare cu cate 30 de bucati). Inedit la noi, nu si in armata germana, la aceste care urma a se folosi cimentul antimagnetic si schema de camuflaj multicolor.
A venit insa 23 august 1944 si totul s-a sfarsit! Sovieticii au confiscat tot ceea ce tinea de MARESAL: planuri, utilaje, SDV-uri, prototipuri, inclusiv seria O, care urma sa intre in dotare in noiembrie 1944 si aflata pe linia de fabricatie.
Asa s-a sfarsit un proiect de exceptie si au fost trimisi in anonimat o echipa de ingineri si proiectanti de elita. Germanii insa au dezvoltat proiectul, numindu-l HETZER…
WW