Sau despre tancurile rusesti, asa cum se vad prin aparatele de ochire tip Vest.
Se vorbeste foarte mult despre grosimea blindajului, calibrul tunului si puterea motorului. Cateodata chiar si despre protectia activa. Mult mai putina atentie este acordata unul sistem critic pentru orice tanc modern: cel de conducere a focului. Nu e vorba doar de calculatorul balistic ci si de sub-sistemele de observare multispectrala stabilizate, multitudinea de senzori (vant, temperatura, presiune, etc) si stabilizare a tunului. Fara FCS, tancul nu-si poate indeplini principala sa misiune, de a incadra si distruge tinte in orice conditii meteo si de miscare relativa.
Un videoclip filmat in Septembrie 2014, in timpul luptelor din Ucraina a reaprins o discutie, in mod ciudat, inconfortabila pentru toata lumea. Chiar si povestea obtinerii filmului e interesanta, tancul respectiv fiind prezentat de rebelii pro-rusi drept o captura de la fortele guvernamentale ucrainiene.
Ca in cele mai bune bancuri cu Bula, tancul s-a dovedit a fi un T-72B3, versiune ce se afla doar in dotarea Rusiei, nefiind exportat. Tancul a fost capturat initial de ucrainieni si apoi re-capturat de rebeli, care l-au prezentat fara sa inteleaga implicatiile. Valoarea imediata a filmului in care este surprins postul de lupta al tunarului T-72B3 a fost confirmarea implicarii Rusiei in conflictul ucrainian, singura tara care dispune de acea versiune de T-72. Cel mai evident element de identificare a fost panoul de comanda al canalului de vedere prin termoviziune Catherine, componenta de baza a FCS-ului SOSNA-U.
Sursa: interpretermag.com
Dincolo de confirmarea implicarii Rusiei in conflict, prezenta Catherine in cea mai noua versiune operationala a T-72 din dotarea Rusiei a reamintit faptul stanjenitor ca aceasta depinde de tehnologie straina pentru cele mai sensibile componente ale tancurilor sale. In cazul de fata, de francezii de la Thales.
Si nu e vorba doar de T-72 ci si de mandria fortelor ruse, T-90A care inglobeaza aceleasi componente franceze ale Thales. Aparatele de ochire sovietice, TPD-K1 ale T-72 si, respectiv 1G46, ale T-90 s-au dovedit depasite si incapacitatea industriei ruse de a furniza niste aparate de ochire cu vedere pe timp de noapte de o rezolutie multumitoare a fortat varianta importului. De fapt si rusii au recunoscut public intarzierea de 20-30 de ani in domeniu si faptul ca e mai ieftin sa fie cumparata tehnologie straina decat sa se incerce dezvoltarea ei in Rusia.
A fost semnat mai intai un contract de achizitie cu Thales si apoi, in 2010, unul pentru productia sub licenta a Catherine FC . In 2012 rusii obtineau licenta si pentru Catherine XP, o camera mai avansata, bazata pe tehnologia QWIP.
Camerele Catherine sint apoi integrate alaturi de un marcator laser si o camera de vedere pe timp de zi in sistemele de ochire furnizate de o companie bielorusa, PELENG, care fabrica sistemul de stabilizare. Initial PELENG a furnizat sistemele de ochire ESSA pentru T-90A si SOSNA-U pentru T-72B2/3 (precum cel capturat in Ucraina), SOSNA-U facandu-si aparitia si pe cea mai moderna versiune T-90SM (sau MS), neintrata inca in dotarea Rusiei (se speculeaza ca indicativul in seviciul Rusiei va fi AM).
In dreapta vechiul TPD-K1, in stanga SOSNA-U si abia vizibile panoul de comanda si afisajul tip CRT schimbat apoi cu un LCD – Sursa: army-guide.com
Detaliu SOSNA-U (canalul de zi) cu panoul de comanda al Catherine si noul LCD al canalului de termoviziune – Sursa:militarium.net
E de notat ergonomia deficitara a postului de lupta al ultimelor versiuni de T-72, tunarul fiind nevoit sa foloseasca comenzile de pe TPD-K1 dar sa urmareasca SOSNA si LCD-ul Catherine plasate mult in stanga. Cam cum ai conduce o masina uitandu-te pe geamul lateral. E stiut faptul ca rusii nu dau prioritate ergonomiei in proiectarea tancurilor dar exista o limita de la care eficienta echipajului este afectata serios.
Teoretic rusii ar fi trebuit sa fie in sfarsit independenti in productia aparatelor de ochire insa se pare ca in practica lucrurile nu stau chiar asa. Dupa unele surse, livrarea camerelor Thales ar fi putut fi afectata de sanctiunile impuse Rusiei, ceea ce sugereaza ca licenta nu ar fi inclus toate componentele.
Interesanta mentiunea referitoare la contractul cu o alta firma franceza, Sagem, pentru livrarea de camere Matis, un model din aceeasi gama fiind instalat si pe TR-85M1. Asta doar ca o reconfirmare a faptului ca atunci cand apelezi la importuri nu ai exclusivitate asupra produsului. Si ca pe langa Thales, mai sint si alte firme franceze care au vandut sisteme de vedere pe timp de noapte Rusiei, cum ar fi deja mentionata Sagem sau Ulis.
Daca Sagem este cunoscuta ca implicata in multe proiecte de modernizare ale tancurilor tip Est, inclusiv cel al TR-85M1, Ulis furnizeaza echipament pentru infanterie. Odata cu intrarea in vigoare a sanctiunilor, Ulis ar fi intrerupt colaborarea directa cu firmele rusesti ceea ce ar fi dus,conform unor emailuri furnizate de hackeri pro-ucrainieni, la demararea de catre rusi a unui program “gri” de achizitie de echipament, prin firme inregistrate in alte state.
Departe de a fi doar niste “simple” camere de observare, Catherine sint conectate la sistemul de conducere al focului si asigura capacitatea de urmarire automata a unei tinte desemnate. Urmarirea se face pe baza contrastului imaginii termice, de unde si rolul central al produselor franceze in ansamblul celui mai nou FCS rusesc, Kalina (T-90SM). In cazul asta, comparatia explicita cu Leclerc nu mai e asa surprinzatoare.
T-90SM, SOSNA-U si LCD-ul Catherine instalate la postul tunarului (stanga) si un al doilea LCD la postul comandantului (dreapta) – Sursa: survincity.com
Daca toate tancurile rusesti de ultima generatie, operationale sau inca la nivel de prototip, utilizeaza tehnologie straina, atunci care e situatia T-14 Armata? In mod clar rusii au ales licenta in loc de dezvoltarea locala si incercarile de ocolire a embargoului sugereaza ca nu au alternativa.
Mai interesanta e intrebarea daca embargoul poate avea efect asupra programului T-14, chiar si prin intarzierea intrarii in serviciu operational insa pentru ca asta sa aiba minime sanse de succes trebuie ca firmele furnizoare sa fie tinute sub observatie atenta.
PS Acum daca stam stramb si gandim drept, cui sa-i mai fie frica de T 14 Armata, daca rusii sunt sub embargou?! 🙂 😉 Pentru ca, se pare, TR 85M, are un FCS macar la fel de bun precum cele mai bune tancuri rusesti si atunci nu cred ca mai trebuie sa ne miram ca americanii nu vad nici o necesitate in a demara un program pentru un nou tanc.
De altfel tanurile rusesti sunt deja cunoscute pentru imprecizia tirului la distante medii. Multi dadeau vina pe tunuri dar poate ca FCS-ul este „cuiul lui Pepelea”.
Si sa nu uitam ca si pe T-84 Oplot BM ucrainean este integrata aceasta tehnologie, fiind instalat un vizor termic Buran-Catherine-E, in pozitia ochitorului…
Despre TR-85M1, se poate spune ca (vezi comentariul de aici):
1. Are stabilizatorul si motorizarea electrica a turelei si tunului de la LECLERC dar pastreaza si actionarile manuale.
2. Are rulmentul turelei modificat de RKS-SKF (producator mondial recunoscut) si transformat in rulment fara jocuri (cu role in loc de bile)
3. Are generatorul electri fabricat de KOLLMORGEN-ARTUS, cu ungere si filtru de ulei dedicat, cu comanda specifica la pornire care sa asigure o ungere corespunzatoare.
4. Periscopul comandantului este produs de SFIM (companie preluata de SAGEM) si este acelasi ca la LECLERC.
5.Stabilizatorul lucreaza la 270 volti (are un convertizor), tensiune care asigura cu rapiditate energie necesara in faza de raliere pe tinta, si mai are un acumulator capacitiv care asigura o cantitate de energie suplimentara inmagazinata in perioadele de franare ale tunului si turelei (este sistemul KERS de la masinile de FORMULA 1). Acestea conduc la un castig de cateva secunde pentru fiecare tragere.
SCF CICLOP-M, nu are in comun cu primul SCT CICLOP care echipeaza TR-85 standard, decat numele. Luneta de zi este LISCA (fabricata de IOR), nu mai este TS-2B-, cu telemetru laser incorporat. Se pastreaza numai pupitrul ochitor (modificat)care este asociat tunului cal.100. Senzorii meteo sunt altii, pendulul de ruliu este in tehnologie actualizata, pupitrul de comanda si calculatorul balistic coopereaza cu calculatorul stabilizatorului (schimba semnale pentru corectii si comenzi reciproce pentru aliniere pe tinta). E adevarat ca nu are comenzile pentru „hunter-killer” ale tancului LECLERC (adica coordonarea achizitiei si deciziei de tragere asupra tintei din partea comandantului cu tragerea efectiva din partea ochitorului).
6.Agregatul energetic (fabricat in Romania, dupa un model/proiect al unui motor varianta industriala a motorului de pe LEOPARD 1) a fost modernizat/fiabilizat, crescandu-i puterea la 860 HP (si fiabilitatea).
7.Are una dintre cele mai moderne instalatii de stins incendiu, standard NATO, cu 2 tipuri de senzori (infrarosu si ultraviolet) care actioneaza in 2 faze buteliile cu HOLON (agent de stingere neletal dar restrictioinat la utilizare tri deoarece afecteaza stratul de ozon)