In lipsa unor rachete tactice cu raza extinsa (+100km) pentru platforma LAROM, reutilizarea prin conversie a batranelor P-15 Termit si P-22 Rubezh ar putea umple acest gol cu o abordare putin diferita, si mai ales cu un buget auster.
Electromecanica Ploiesti si alte firme ar putea fi asociate in acest program, cum sunt: Tohan (pentru munitii), Fagaras (pentru pulberi), Automecanica Moreni si UMB pentru platforma auto, Aerostar (pentru integrare sistem in platforma LAROM) si COMOTI / Turbomecanica pentru motor turbojet. Programul ar putea construi in prima faza un demonstrator tehnologic, care apoi sa fie refolosit in conversia unor carcase de P-15/22 si ulterior in dezvoltarea unor noi sisteme de rachete de croaziera sau rachete tactice. Pentru a evolua programul intr-un nou produs antinava, ar fi probabil nevoie de un partener extern, dar diferenta de performante in comparatie cu produse noi exitstente ar putea sa nu justifice investitia..
Pentru ca racheta Termit sa merite a fi modernizata si refolosita este nevoie de urmatoarele elemente:
– suficiente carcase de rachete refolosibile, necorodate (de ordinul sutelor);
– mai multe instalatii de lansare mobile terestre (capacitatea de a fabrica noi platforme 6×6 si 8×8).
– inlocuirea sistemului de ghidaj radar-IR cu unul GPS/giroscopic (si IR), eventual cu link de date pentru actualizare si recunoasterea IR a tintelor.
– abandonarea radarului de pe camionul lansator si inlocuirea cu un UAV capabil sa zboare si sa vada tinte la mai mult de 200km si datalink, disponibil la nivel de baterie.
– inlocuirea motorului racheta cu unul turboreactor, suficient de ieftin si economic ca sa merite efortul de a moderniza carcasa si sa creasca semnificativ raza de actiune.
– suprafete mobile de control ale rachetei pentru capacitatea de a face manevre evazive in sectiunea terminala a traiectoriei;
– inlocuirea posibila a capului de lupta standard (penetrant-incendiar) in unele variante cu submunitii sau termobaric.
– cerere/interes din partea MApN
P-15 Termit anti-ship missile Styx SS-N-2 Rubezh
Studiul ar putea fi o continuare peste timp a programelor NN-86 (Aerostar) eventual MM-241 (INCAS), cu un obiectiv mai putin indraznet, atacul tintelor terestre la distante medii de peste 200km, folosind o solutie mai conventionala si mai ieftina. Chinezii au incercat in timp si au produs mai multe solutii de evolutie a P-15, chiar mai sofisticate, pastrand capacitatea de atac antinava, in cadrul programului Silkworm.
Variante rusesti ale rachetei P-15 – tabela caracteristici tehnice:
| SS-N-2a | SS-N-2b | SS-N-2c | SS-N-2d (P-22) | |
| Viteza | Mach 0.9 | Mach 0.9 | Mach 0.9 | Mach 0.9 |
| Masa f. booster | 2300 kg | 2300 kg | 2500 kg | 2600 kg |
| Raza | 3-24nm | 3-43nm | 3-46nm | 3-54nm |
| 5.5-45 km | 5.5-80 km | 5.5-85 km | 5.5-100 km | |
| Lungime | 5,8m | |||
| Diametru | 0,76m | |||
| Anvergura | 2,4m | |||
| Ghidare | Autopilot cu radar activ (cu IR complementar la unele) | |||
P 21 Styx
In versiunea chinezeasca, cea mai performanta varianta a P-15 pare sa fi fost C-201W (HY-4 / C-SS-N-7 Sadpack), care cu dimensiuni similare HY-1/HY-2 si motor turbojet putea lovi la 150km cu o precizie de 8m, avand o masa de doar 2 tone, o capacitate de zbor la doar 70m altitudine si un cap de lupta de 300-500kg. Ulterior a fost obtinut un derivat XW-41 care era o racheta de atac la sol cu raza de actiune de 400km. Se cred ca versiunea HY-4 (derivat al HY-2), cu motor turbojet si o masa de doar 1740kg, putea atinge tinte aflate la distante intre 300-500km, putand cobora la o altitudine de croaziera de doar 8m, fiind inzestrata cu altimetru radar. Racheta avea si o versiune lansabila din aer, denumita C-401.
Folosind motoare turbojet in locul celor racheta, s-ar putea ocoli momentan incapacitatea industriei romanesti de a furniza pulberi compozite si s-ar inlatura si unul dintre cele mai mari neajunsuri ale rachetelor P15/P22: amestecul de combustibil coroziv si instabil, greu de operat si periculos pentru personalul de deservire. Motorul turbojet permite folosirea unor combustibili conventionali si ieftini, care pot fi pompati rapid si fara riscuri in rezervorul rachetei, ceea ce ar permite si conservarea stocului majoritar de rachete in conditii sigure si relativ usor de indeplinit.
Un motor tubojet ieftin, cu durata de viata scurta, ar putea fi integrat de Electromecanica iar pentru prototipare se pot avea in vedere variante ale unor turbojeturi straine.
Ca si optiuni de turbojet cumparabil de pe raft, la o tractiune de pana in 12kN (maximul tractiunii motorului racheta Isayev al P-15: Nitric acid/Amine de 11.895-5.43 kN.) cele mai cunoscute ar fi:
- Microturbo (echipeaza Storm Shadow / SCALP EG/ RBS-15 ) in variantele TRI-40 sau TRI-60, cu preturi variind intre 50.000$ si 100.000$ si tractiuni intre 3,5kN si 5,7kN. In versiunea TRI-60-30, capabila sa atinga 5,7kN, acesta are dimensiunile L851mm/D348mm si cantareste 61kg, vand un consum specific de combustibil de 1.1 kg/daN/hr (2.43 lb/hr/lb st).
- Teledyne CAE J402 (echipeaza JASSM), care poate furniza incepand de la 3kN tractiune, avand in versiunea J402-CA-400 dimensiunile L740mm/D320m si o masa de 46kg, alaturi de un consum de combustibil de 1.2 lb/lbf-hr. Parintele mai mare al acestui motor este Teledyne CAE J69, cu versiunea de 12kN J100-CA-100.
- Ramane si optiunea unui derivat al Rolls-Royce Viper, si anume Viper ASV12, de 12kN, cu urmatoarele caracteristici:
Length: 64.0 in (1,625 mm)
Diameter: 24.55 in (624 mm)
Dry weight: 549 lb (249 kg)
Compressor: Seven stage axial
Combustors: Annular, 24 burners
Turbine: Single stage
Fuel type: AVTUR, AVTAG
Oil system: scavenge, metered
Maximum thrust: 2,700 lb (12 kN) at 13,800 rpm
Overall pressure ratio: 4.3:1
Air mass flow: 44 lb/sec (20 kg/s)
Specific fuel consumption: 1.09 lb/hr/lb
oil consumption=1.25 pints/hr (0.7l/h)
Thrust-to-weight ratio: 4.9:1
Capul de lupta inalt exploziv cumulativ (HEAT), destul de generos, se afla in spatele rezervorului de combustibil, astfel ca la impact, daca tinta este atinsa inainte de golirea rezervorului, combustibilul ramas actioneaza ca si incarcatura incendiara.
Daca la varianta P-22 Rubezh ghidajul este facut pe sectiunea finala a traiectoriei dintr-un ansamblu radar cu raza scurta (pana la 30km) si un cap de cautare in infrarosu, intr-o versiune sol-sol cel putin unul dintre elemente ar putea fi inlocuit de un sistem GPS + ghidaj giroscopic. Radarul ar putea fi folosit pentru recunoasterea terenului si pastrarea unei altitudini cat mai joase, insa un senzor infrarosu ar putea fi mai util in identificarea tintei.
Putin probabil ca o astfel de racheta, datorita masei de peste 2,5 tone, sa poata fi integrata pe o platforma 6×6 de tip LAROM, fiind nevoie cel mai probabil de o platforma dedicata 8×8 capabila insa sa lanseze 2 astfel de rachete.
Incarcarea unui Termit – a se vedea raportul cu dimensiunea camionului 6×6
Deoarece P-15 (raza maxima de actiune 43km) a fost retrasa din uz, o prima selectie a carcaselor poate fi déjà realizata pentru reutilizare, eliminand pe cele cu coroziune pronuntata, care nu mai pot fi restaurate si reutilizate. Pentru programul pilot s-ar putea gasi rapid un lot de carcase pretabile la modificari. Odata cu demararea modernizarii fregatelor, a aparari ide coasta si inlocuirea corvetelor, P-22 (raza actiune 82km) vor iesi si ele incet-incet din uz, posibil fregata Marasesti ramanand ultima capabila sa foloseasca acest tip de racheta.
Video P-15 Termit:
https://www.youtube.com/watch?v=QNePt5okbVg
https://www.youtube.com/watch?v=QNePt5okbVg
Costul unui astfel de studiu facut local (R&D Elmec si partenerii) ar putea urca spre 7-10 mil. $, in functie de obiectiv si amploarea modificarilor si se poate intinde pe o perioada de minim 2-3 ani, in functie si de disponibilitatea finantarii.
Un derivat relativ usor de obtinut din P-15/22 ar fi acela de racheta tinta, pentru exercitii antiaeriene impotriva rachetelor de croaziera si antinava, dar si interceptia unor aeronave la joasa inaltime.
In fine, exista cateva optiuni care merita explorate prin prisma raportului performanta-cost, dar care reprezinta un obiectiv tangibil chiar si cu capacitatilor limitate ale industriei romanesti de profil.
Marius Zgureanu
Cu multumiri lui Chipp pentru sugestii !