Partea I – purtatoare de rachete
In articolul privitor la programul pentru dotarea cu corvete a marinei noastre vorbeam despre optiunea mea pentru SAAR S-72/ S-85, spunand, printre altele, ca producatorul, Israel Shipyards Ltd., este acelasi care ne-a livrat, pentru Garda de Coasta, salupele rapide Shaldag mkIV cu care i-am scos din minti pe braconierii si traficantii turci de persoane si am protejat insulele grecesti de invazia de imigranti din Orientul Mijlociu.
Au facut o treaba atat de buna incat ai nostri ar fi dat comanda, vara trecuta, pentru inca o nava, Shaldag mkV de data asta, mai mare si mai incapatoare (sa intre mai multe pachete de tigari de contrabanda din Grecia 🙂 )))))).
Mai spuneam ca daca producatorul va reusi, conform intentiilor, sa achizitioneze santierul naval militar de la Mangalia (ramas fara obiectul muncii), pe langa construirea corvetelor pentru marina romana ar putea primi comenzi pentru export, israelienii fiind interesati sa-si inlocuiasca batranele Saar 4, alte tari fiind interesate de OPV-uri, pe structura aceluiasi SAAR S-72.
Mai mult, santierul din Haifa ar avea nevoie de extinderi pentru a construi SAAR S-85 si ar fi mai ieftin sa cumpere santierul de la Mangalia, urmand doar sa-i completeze utilarile.
Concept SAAR S-72
Concept OPV 72M
Existenta santierului ar permite si dezvoltarea altor programe mai mici care s-ar putea derula printre picaturi. Aici ma refer la productia, pe arhitectura vedetelor Shaldag, a unor nave cu diverse destinatii: vedete purtatoare de rachete, OPV, vanatori de submarine, nave de patrulare si interventie costiera, nave de debarcare, nave de sprijin pentru minare/deminare, pentru operare drone navale, transport si sprijin pentru FOS etc.
Pe langa asta, toate reviziile si reparatiile pentru vedetele intrate in dotare s-ar face in Romania, fara costuri (financiare si de timp) pentru deplasarea in Israel.
Dupa ce va trimit sa va documentati aici: http://defense-update.com/directory/shaldag-II.htm (cu ceva rezerve) si aici: http://www.israel-shipyards.com/appfiles/news-0013.pdf, revin cu o scurta clasificare a vedetelor Shaldag pentru ca ne va fi de folos mai tarziu:
| Tip Shaldag |
MkII |
MkIII-IV |
Mk V |
| Lungime (m) |
24.80 |
26.70 |
31.20 |
| Latime (m) |
6.00 |
6.00 |
6.40 |
| Pescaj maxim (m) |
1.15 |
1.20 |
1.25 |
| Deplasament (to) |
58.00 |
64.00 |
95.00 |
| Viteza (knt) |
45-50 |
+43 |
40-42 |
| Echipaj |
8-10 |
10-12 |
12-14 |
| Plinul de carburant (l) |
5,500* |
6,500* |
13,000 |
| Capacitate incarcare (to) |
6 |
6 |
6 |
| Autonomie (zile) |
4 |
4 |
6 |
| Raza de actiune @33 kn (mile marine) |
650 |
700 |
1000 |
*estimari
Principalele calitati ale navelor, pe langa cele gasite pe site-ul producatorului, sunt date de faptul ca sunt simple in exploatare, tin la tavaleala si sunt combat proven: utilizate intensiv de Israel (impotriva hamasilor), Sri Lanka (impotriva tamililor), Nigeria (antipiraterie/anticontrabanda), Cipru (politia portuara si maritima), Romania (combaterea braconajului si traficului de persoane).
In plus, nu sunt scumpe: au vandut / au primit comenzi la sume intre 5 si 6,3 milioane $ bucata, pentru variantele MkII si Mk III (cu echipare minimala, fara farafastacurile hightech cu care au fost dotate cele pentru Garda de Coasta a noastra).
Un alt mare avantaj este capacitatea constructorilor de a se adapta la orice cerinta a clientului si de a crea diverse variante pornind de la aceeasi structura.
Cum ar arata Shaldag ca vedeta purtatoare de rachete?
M-am gandit intai la vedete purtatoare de rachete pentru ca VPT-urile noastre sunt batrane sau duse de-a binelea iar rachetele Styx sunt mai periculoase pentru cei ce le lanseaza decat pentru inamic.
In plus, programul corvetelor multifunctionale, daca va porni, va necesita multi bani (intre 130 si 300 milioane $ pentru fiecare din cele 4 nave, in functie de furnizor), bani pe care nu-i avem, mai ales ca va fi vorba de un angajament pe cel putin 4 ani, timp in care va trebui sa pompam sume mari.
Cu santierul israelian in curte putem porni, catinel-catinel, sa achizitionam cate una, cate doua, cand nu mai avem bani ne oprim, apoi mai cumparam una etc.
Ma gadesc la doua variante, prima pornind de la structura lui Shaldag Mk II si a doua de la structura lui Mk V.
Sa vedem cum arata acum variantele de baza:
Concept Shaldag MkV
O vedeta purtatoare de rachete Shaldag MkII ar putea arata cam asa:
Shaldag MkII purtatoare de rachete antinava.
De la prova spre pupa:
– Teleoperabila Mini-Typhoon (12,7mm + 2NLOS + 2 Mistral);
– Lansator rachete navale -2 bucati;
– Catarg telescopic cu radar si bloc optoelectronic;
– Teleoperabila Mini-Typhoon (12,7mm + 2NLOS + 2 Mistral);
– Teleoperabila Mini-Typhoon (12,7mm + 2 Mistral)-2bucati;
– Drona helicopter Schiebel S-100, cu 2 Lahat;
Observatii:
– am optat pentru Mini-Typhoon pentru ca este cunoscuta, combat proven si solicitata de multe marine, inclusiv US Navy si Ro Coast Guard;
– am prevazut o montare “semiingropata” a lansatoarelor antinava, cu evacuarea gazelor in lateral, pentru a mentine coborat centrul de greutate al navei;
– tot pentru a mentine coborat centrul de greutate dar si pentru a reduce rezistenta la inaintare, le-am prevazut cu doua pozitii: orizontala, pe perioada marsului de apropiere / retragere, si oblica pentru faza de atac;
– am prevazut catarg telescopic pentru a inlesni camuflarea navei (in Delta, printre alte nave etc). Solutia cu catarg telescopic, cu radar in varf, este utilizata de submarine. In plus, prin coborarea catargului, nava devine mai compacta si se poate strecura pe sub poduri mai joase sau poate fi imbarcata pe nave de desant (clasele Mistral, Tarawa, Juan Carlos, Canberra, Bay, Ocean, Bay, Foudre, Rotterdam, Makassar, San Giorgio, Endurance, Galicia, Albion Karel Doorman etc);
– rachetele antitanc (NLOS si Lahat) le-am colorat in verde;
– rachetele antiaeriene le-am colorat in albastru;
– radarele si blocurile optoelectronice le-am colorat in rosu;
– am optat pentru Schiebel pentru ca este extrem de performant pentru clasa lui de marime, urca la 5.200 m si in cele 50kg sarcina utila poti baga un bloc optoelectronic performant, un LASER pointer si 2 rachete Lahat (8km raza normala, 13 km cu lansare de la inaltime). Oare de ce au cumparat rusii si chinezii licenta si-si doteaza navele cu el?
– greutatea armamentelor de la bordul vedetei se invarte in jurul a 5,2 tone, fata de maximum admis de 6 tone, cu dolofanele RBS-15 (800kg/buc), si scade la 4,4 tone cu NSM(400kg/buc).
– pentru reducerea incarcarii se poate diminua rezerva de carburant a navei pentru ca nu ai unde sa te duci 650 mile marine in Marea Neagra. Calibrarea rezervei de carburant pentru o autonomie de 400 mile marine ar reduce greutatea navei cu cca 1,6 tone dar trebuie umblat cu atentie pentru ca rezervoarele de carburant se afla in dublul fund si poti afecta stabilitatea navei, incercand s-o faci mai usoara. Cu 400 mile marine raza de actiune si rachete antinava cu raza de 200km poti atinge orice port din Marea Neagra, mai putin cele georgiene.
Teleoperabila Mini Typhoon, fara rachete atasate.
Costul estimativ al unei astfel de nave, complet inarmata, ar varia de la 10,8 milioane $ (cu Harpoon), la 11,2 milioane $ (cu NSM) si pana la 15,2 milioane $ (cu RBS15- scumpe rau).
Spre comparatie, un Skjold, cu 8 NSM, costa undeva spre 145 milioane $. De banii astia cumperi un intreg divizion Shaldag MkII(12 nave), cu aceleasi NSM (24 rachete!!!), si-ti raman si vreo 10 milioane $ ca sa construiesti structuri false care sa semene cu navele tale, pentru a induce inamicul in eroare.
O paranteza legata de lansatoarele de rachete antinava.
Suntem prea corupti sau fraieri pentru a ne gandi la mai mult asa ca vom cumpara canistre de lansare pentru fiecare tip de rachete navale achizitionate (nu c-as spera la prea multe tipuri), ceea ce ne-ar face dependenti de furnizor, pentru ca ne-ar mari costurile daca am dori sa schimbam tipul de racheta.
Nu ar trebui sa inventam apa calda ci ar trebui sa facem ce au facut americanii cand au produs lansatorul (vertical) Mk41, supranumit Briceagul Elvetian al marinelor lumii. In prezent toti producatorii de rachete le fac in asa fel incat sa incapa (cate una sau cate patru, in functie de marime) in celula de lansare a lansatorului Mk41.
Pe scurt, ar trebui sa realizam o canistra de lansare universala, cu dimensiunile unei celule de lansare Mk41, varianta scurta de 5,3m, astfel incat orice racheta am cumpara pentru flota sa se potriveasca in lansator (eventual, cu schimbarea ghidajelor interioare ale canistrei).
Asta ar insemna sa poti pune de la rachete antiaeriene (cate una sau cate 4 in lansator, in functie de dimensiunile navei), la rachete antisubmarin, antinava, antiuscat, pana la grasanele LORA (tot in functie de cat duce nava purtatoare). Sa nu fie confuzie: vorbesc despre un lansator oblic si nu despre unul vertical.
Nu cred ca ar costa foarte mult sa produci asa ceva mai ales ca vei avea piata de export (nimanui nu-i place sa cumpere alte lansatoare cand schimba rachetele navale).
O vedeta purtatoare de rachete Shaldag MkV ar putea arata cam asa:
Shaldag MkV, purtatoare de rachete antinava. Ceva amintiri? Osa ?
De la prova spre pupa:
– Teleoperabila Mini-Typhoon (12,7mm + 4 Mistral);
– Lansator rachete navale -4 bucati;
– Catarg telescopic cu radar si bloc optoelectronic;
– Teleoperabila Mini-Typhoon (12,7mm + 2 Mistral);
– Drona helicopter Schiebel S-100, cu 2 Lahat;
– Teleoperabila Mini-Typhoon (12,7mm + 2 NLOS);
Observatii:
– din aceleasi motive, enumerate la MkII, nava utilizeaza catarg telescopic si lansatoare antinava “semiingropate”, cu doua pozitii (orizontala-mars/stationare, oblica-atac);
– greutatea armamentelor de la bordul vedetei poate varia intre 6,8 tone (cu 2 lansatoare si 2 rachete LORA) si 7 tone (cu 4 lansatoare si 4 rachete NSM), fata de maximum admis de 6 tone. Aceasta depasire a masei maxime de incarcare va fi compensata, cel putin partial, prin utilizarea unei suprastructuri reduse a navei (ceva de genul MkII) fata de conceptul initial;
– tot pentru reducerea incarcarii se poate calibra rezerva de carburant a navei (cca 10 tone pentru 1000 mile marine) pentru o autonomie de 500 mile marine (economie de 5 tone dar atentie la stabilitatea navei!). Cu 500 mile marine raza de actiune si rachete antinava cu raza de 200km poti atinge orice port din Marea Neagra. Dupa calcule si testari se poate lucra cu o incarcare de 7 tone, pastrand viteza si stabilitatea navei;
Schiebel S-100
Schiebel S-100, cu bloc optoelectronic si 2 Lahat
Costul estimativ al unei astfel de nave, complet inarmata, ar varia intre 15,9 milioane $ (cu 4 NSM) si 16,9 milioane $ (cu 2 LORA).
Poate va intrebati ce am cu LORA, de vreau s-o pun pe vedete, dar promit sa revin cu un material dedicat rachetelor. Revenind la comparatia cu Skjold, de cei 145 milioane $ poti cumpara lejer 6 Shaldag MkV purtatoare de rachete care sa lanseze 24 NSM sau 16 NSM si 4 LORA (pentru un atac combinat) si faci o economie de cca 40 milioane $
Revenind la structuri false care sa imite vedetele purtatoare de rachete MkII si MkV, ma intreb cat ar costa realizarea unor structuri din fibra de sticla care sa imite vedetele, cu lansatoarele culcate, dotate cu doua motoare de jet-ski plus simulator de zgomot pentru motoarele Shaldag, cu un radar similar navelor reale, vopsite astfel incat sa imite reflexia radar a navelor reale.
Dotarile ar trebui sa le permita sa se plimbe de colo-colo, cu max 30 noduri, in plus, marcajele si numerele de bord ar trebui sa fie identice cu ale navelor reale.
Cine se baga sa faca o estimare pentru fake-uri dupa MkII si MkV?
Daca tot vorbim de fake-uri, putem face si structuri false care sa imite lansatoarele de rachete pentru a nu da indicii daca nava pleaca in misiune cu 2 LORA sau cu 4 NSM.
Deocamdata atat, revin cu alte posibile utilizari ale navelor Shaldag in materialele urmatoare.
Partea a II-a: vanator de submarine
Eroul Bula