Trecând peste obișnuita „dramatizare”, astăzi aș vrea să vă prezint un excelent reportaj centrat pe fregata Hessen (F-221) în timpul unei misiuni de integrare în grupul de luptă al unui portavion american.
Fregata cu un deplasament de aproape 6000 tone la încărcare maximă este specializată în lupta antiaeriană și este cea de-a treia unitate a clasei Sachsen. A intrat în serviciul marinei federale germane în 2006 și a costat contribuabilul german aproximativ 700 de milioane de euro (astăzi ar veni cam 1 miliard de euro dacă actualizăm suma cu rata inflației). Sistemul de senzori este similar celui de pe fregatele de clasă De Zeven Provincien iar radarul Smart L (S1850 M la britanici) se regăsește pe mai multe nave de luptă europene specializate în lupta antiaeriană.
Sistemele de armament sunt de proveniență americană: rachete Standard SM2, ESSM și RAM. Ca o măsură a capacității lor în lupta antiaeriană, navele acestei clase sunt capabile să ghideze concomitent 32 de rachete antiaeriene din care 16 aflate în faza terminală de interceptare a țintei. Mai multe informații despre caracteristicile tehnice puteți găsi aici.
Hessen este o „obișnuită” a grupurilor de luptă ale portavioanelor americane. Cea mai recentă este integrarea în 2022 în grupul de luptă al portavionului USS Gerald R. Ford (CVN-78) aflat în prima sa misiune oficială. În 2017, fregata a asigurat controlul și securitatea spațiului aerian cu ocazia întâlnirii G20 de la Hamburg. Este un rol pe care această navă și-l poate asuma cu ușurință prin prisma capacităților sale tehnico-tactice: sisteme de senzori și rachete capabile să acopere o suprafață mare, sisteme de comandă și control care asigură coordonarea celorlalte forțe implicate – aviația, baterii de rachete antiaeriene cu baza la sol.
O astfel de navă aflată în patrulare în largul coastelor poate îndeplini cu ușurință un rol de pichet radar avansat și este capabilă să asigure intercepția țintelor inamice și, simultan, coordonarea bateriilor antiaeriene cu baza la sol. Un astfel de sistem poate funcționa așa cum au exersat și rușii cu câțiva ani în urmă și cred că este interesant să recitim articolul pe această temă, publicat pe rnhs.info în martie 2020 (articolul poate fi accesat aici). Un astfel de rol poate fi asumat și de o navă mai puțin capabilă decât fregata germană (așa cum ar fi, de exemplu, o fregată de clasă Type 23, astfel cum a fost modernizată cu radarul Artisan și racheta Sea Ceptor) atât timp cât dispune de senzori și de sisteme de comunicații, comandă și control performante.
Contrar opiniei (atât de încetățenite printre comentatorii acestui site) conform căreia navele FNR vor fi apărate de bateriile Patriot cu baza la țărm, realitatea este de fapt diametral opusă – o navă modernă în genul fregatei de clasă Type 23, aflată în patrulare în largul coastelor românești, va apăra obiectivele militare și civile aflate la țărm. Ca să vă faceți o idee, vă prezint o poză elocventă:
Ceea ce vedeți în această poză este suprafața acoperită de o rachetă din zona Sea Ceptor/VL Mica cu o rază declarată de aproximativ 20-25 km. Acum imaginati-va ce arie poate acoperi o rachetă din gama VL Mica NG/ESSM/Iris T SLM cu o rază de acțiune în zona a 40 km.
În final, cei care vor urmări tot reportajul – și vă încurajez să o faceți, vor vedea la un moment dat cum funcționează un sistem „antic” de comunicare: cel cu pavilioane. Despre acest sistem puteți citi mai multe informații într-un articol mai vechi de pe rnhs.info, accesând acest link.