Unul dintre voluntarii recrutati din Rusia pentru a lupta in Ucraina povesteste cum decurge operatiunea de recrutare, cum sunt platiti si de ce sunt necesari voluntarii.
Barbatul de 30 de ani a luat parte la mai multe campanii militare ruse in trupele de mentinere a pacii, in timpul vietii civile a lucrat ca bodyguard, a petrecut o saptamana in regiunea de la granita ruso-ucraineana Rostov si de o zi a patruns in Ucraina cu unitatea sa, scrie EuroMaidan Press, care citeaza Novaya Gazeta.
Intrebat de ce e nevoie de voluntari, acesta a raspuns ca „armata regulata e mai scumpa. In plus, probabil au crezut ca vor fi mai multi voluntari. Ar fi schimbat jocul”.
Sub protectia anonimatului, tanarul povesteste ca recrutarea are loc in cateva moduri. „Expertii sunt cautati prin centre de inrolare, acasa. Sunt cautate in special ocupatiile 107 si 106 – informatii si sabotaj”.
Sunt la mare cautare si veteranii, multi varstnici, lasati la vatra din diverse motive, unii in urma reducerii bugetului. Sunt chemati la un interviu cu FSB – urmasul KGB, insa este o formalitate: „ii iau aproape pe toti”. Omul spune cum a fost recrutat pana si un fost soldat care acum traieste pe strazi, iar un barbat cu retard mental a fost acceptat si pus la bucatarie.
Nu sunt recrutati insa cei sub 25 de ani, „probabil pentru ca tinerii inca mai au o legatura puternica cu familia si parintii”.
Bani multi, din surse necunoscute. Echipamente militare pe saturate
Unii dintre cei recrutati nu au vazut in viata lor atatia bani cati li se ofera. Banii vin pe unitate apoi sunt distribuiti in functie de organigrama – „pentru noi incepe de la 1600 de dolari, unii obtin 2400 de dolari, comandantii si mai mult”, pe luna.
Compensatiile pentru rani capatate in lupta sunt si ele consistente: 3200 de dolari pentru o rana usoara, 4800 pentru una medie si 9600 pentru una grava. Rudele unui voluntar decedat ar trebui sa primeasca 9600 de dolari si costul inmormantarii, „dar nu ai de unde sa stii asta cu siguranta” odata ce ai murit, spune voluntarul.
Banii pentru luptatori vin, spun unii, de la fostul presedinte ucrainean Viktor Ianukovici si aliatii sai.
Odata recrutati si platiti, voluntarii sunt trimisi la Rostov, unde li se deconteaza pretul biletului de tren. Aici isi lasa toate documentele, toate obiectele personale, in asa fel incat sa nu le poata fi dovedita identitatea rusa. Sunt fotografiati si li se iau amprentele, FSB verifica daca sunt pe lista celor cautati pentru infractiuni, si daca trec de aceste verificari primesc un nume de razboi si sunt expediati in insula Zeleni, pe raul Don, unde intra in antrenamente de lupta, de orientare, de acordare a primului ajutor s.a.
Comandantii, daca sunt oameni instruiti, incep sa-si puna intrebari cu privire la ce se intampla si cine sunt voluntarii, asa ca sunt inlaturati rapid. „Cei care lucreaza cu noi sunt diletanti. Nu au pregatire militara”, spune voluntarul, care povesteste despre „dezastrul” de pe insula.
Pe parcurs, cei care nu au pregatirea fizica necesara pleaca. Cei ramasi primesc echipamente la care armata rusa regulata nici nu viseaza: uniforma colorata digital, special creata pentru natura ucraineana, cu material de calitate, arme, tancuri si vehicule armate. O parte a armelor vine din peninsula ucraineana Crimeea, anexata de Rusia in martie.
Pe frontul ucrainean, putini fac fata. Mortii nu sunt recuperati
Pregatirea dureaza doar cateva zile dupa care oamenii pleaca sa lupte in Ucraina – misiunea li se comunica atunci cand ajung la centrul rezistentei din regiunile Donetk si Luhansk.
Spre exemplu, la centrul din Persianovka, in Luhansk, in orice moment se afla o mie de oameni. „Fiecare unitate are tancuri si alte echipamente. Cu toate acestea, pe multe le-au stricat sau le-au pierdut in prima lupta, din prostie. Sunt multi tarani si prea putini experti”, povesteste luptatorul.
In aceste conditii, „pierderile sunt uriase. Nu am avut atatea pierderi nici in Cecenia. Oamenii care merg la lupta sunt complet neantrenati. Se estimeaza ca peste 50% mor, sunt raniti sau au dezertat. Unii nici nu inteleg unde merg. Este un razboi deplin acolo”.
Daca un comandant are nervii tari, incearca sa-si recupereze mortii si ranitii de pe campul de lupta, insa, in general, nu se intampla asa. „Ucrainenii nu vor sa schimbam cadavrele. Militiile nu stiu unde sa le trimita. Raman ingropati acolo. Mori si militiile locale nu-ti stiu decat numele de razboi”, explica voluntarul.
In fine, tanarul mai explica si de ce lupta. „Primul motiv si principal: e ceva adevar acolo. A fost varsat mult sange si Guvernul din Kiev, daca se considera legitim, poarta responsabilitatea pentru asta. Acest guvern trebuie rasturnat si nu o poti face fara un conflict militar”.
In al doilea rand, „cele mai fericite zile ale vietii mele, zilele de care ma mandresc, sunt cele in care am fost in razboi. Nu pot sa ma uit la Tv ca sa vad ce se intampla acolo”.
http://m.obiectiv.info/article/53465