Presa revizionista maghiara isi asumase si sarcina de a pune la punct, cu ajutorul insultelor si insinuarilor, gazetele straine care, cu “ajutorul” absolut dezinteresat al Budapestei, isi “permiteau” (normal ca-si “permiteau”, fiindca Budapesta platea foarte bine asemenea articole defaimatoare si mincinoase la adresa Romaniei. Mai aproape de noi, Targu-Mures in martie1990, a insemnat acelasi lucru, iar asemenea “lovituri sub centura” date Romaniei au inca loc in presa maghiara si cea externa –cu deosebire a celei apartinand diasporei maghiare din SUA) sa publice in coloanele lor articole ce “confirmau” justetea tezelor revizioniste.
Interesant este faptul ca desi era bine controlata de catre stat, presa maghiara mai avea si scapari! Adica, mai scria si articole ce nu se incadrau in linia revizionista, asa cum apar in notele informative ale SSI. Sa fi fost aceste articole “opera” SSI, ca raspuns la atacul mediatic al Ungariei? Posibil, daca nu sigur, fiindca iata ce anume a “scapat” vigilentei cerberilor cenzurii!
In numarul din 28 mai 1942 ziarul “Magyarorszag” scria: “Regele roman (era vorba de Ferdinand) a unit toate provinciile romanesti care au fost rupte de vicisitudinile istoriei veacurilor, dar care si-au pastrat nealterate sentimentul national si, scuturand la un moment dat jugul strain s-au unit libere si cu bucurie cu tara-mama Romania, contopindu-se intr-o completa unitate sufleteasca”. Sic!
Mai mult decat atat, caracterul ipocrit al acuzelor, invinuirilor si pretentiilor maghiare, a fost dezvaluit la vremea respectiva intr-un atac fara precedent in mass-media maghiara, chiar de catre unul dintre jurnalistii de seama, S.Fenyes (citat de catre SSI in notele sale informative!), care, referindu-se la situatia presei din Ungaria si Romania, arata: “In Ungaria este cu totul interzisa exprimarea libera a opiniei. Exprimarea unei pareri de stanga, social-democrata, este absolut imposibila, ceva mai mult, o simpla critica de dreapta si chiar a unor ziare conservatoare, este aspru pedepsita –chiar daca nu este vorba de vreo chestiune care atinge interesele de stat. Cele mai importante doua cotidiene “Ujsag” si “Magyar Hirlap”, acum cativa ani, au fost interzise definitiv pentru o simpla critica sociala si politica…In Romania, in schimb, se poate scrie orice (chestia este valabila si astazi, chiar si pentru presa de limba maghiara!), chiar si critici opozitioniste mai aspre la adresa ministrilor si a guvernului. Se pot scrie chiar stiri mincinoase, din domeniul fanteziei despre guvern, despre proiectele de legi se pot scrie –daca vreti- articole kilometrice despre starea de robie a minoritatilor, se poate ameninta zi de zi cu reclamatii la Liga Natiunilor. Presa “nationala” a partidului maghiar dinRomania–nenationala nu exista- a scris pe fata si de repetate ori, ca guvernul a falsificat alegerile, a furat urnele, etc. dar nimeni nu a suferit nimic pentru toate acestea. Mai tarziu insa tocmai o mare foaie “nationala” a mintit, intrucat alegatorii maghiari au votat cu partidele romanesti (ar fi bine ca si la urmatoarele alegeri sa se intample asa ceva!). Daca cineva inRomaniascrie ceva din care se deduce loialitatea fata de stat, este atacat de intreaga presa maghiara, il insulta, il injura, il terorizeaza, pana il reduc la tacere…”. Exista semnale numeroase astazi, ca in Har-Cov se petrec asemenea actiuni concertate de catre unii lideri maghiari, indreptate impotriva romanilor si etnicilor unguri, care nu actioneaza in spirit autonomist-separatist. Ce fac debilele noastre autoritati? Nimic, fiindca actiunile jigodiilor autonomiste maghiare, sunt, cum altfel, in curat spirit european!
Iata ce spunea in continuare, S.Fenyes, spre marea nemultumire si suparare a Budapestei, care n-a precupetit nimic in a-i defaima pe toti cei care nu mentineau “linia autonomista-revansarda”, numindu-i in presa controlata, tradatori si incompetenti: “70% dintre maghiarii din Romania, nu doreau revizuirea tratatului de la Trianon si anexarea Transilvaniei si Banatului la Ungaria. Procentul celor dispusi la revizuire era format din cativa indivizi dornici de a parveni prin politica, aristocrati cu cinstea uzata, fosti consilieri regali maghiari saraciti si functionari pensionari, parinti cu copiii care prin legaturile si rubedeniile lor, spera faurirea viitorului lor sau al odraslelor lor si aceia pe care presa a izbutit sa-i induca in eroare”. Interesant de unde a putut oare avea S.Fenyes, asemenea date!? Dar, uitati-va astazi la caricaturile si specimenele UDMR&Co, la politicienii maghiari de la Budapesta si de la Bucuresti, care viseaza la autonomie si autodeterminare in Har-Cov, si-o sa vedeti ca de fapt, nu sunt decat niste ratati, hoti si mincinosi –cu nimic diferiti de inaintasii lor intr-ale reviziionismului, descrisi de catre S.Fenyes. Aceiasi cretini, dar in alte vremuri! Sic!
SSI si BIroul 2, cunosteau faptul ca, in perioada dintre primul si cel de-al doilea razboi mondial, oficinele de propaganda ale Ungariei, pentru a obtine bunavointa Frantei (principala putere europeana de atunci, care astazi, este un prieten declarat al Ungariei, prin insasi Sarkozy –prezidentul lor, care numai un “cocos galic” veritabil nu este!) in problema pretentiilor ei anexioniste, au editat in limba franceza si au raspandit in Franta un mare numar de lucrari cu caracter revizinist. Dintre lucrarile difuzate in acest scop, SSI si Biroul 2, le-au semnalat pe urmatoarele (si astazi, unii dintre scriitorii maghiari revizionisti le mentioneaza ca fiind “adevaruri istorice de necontestat”!), mare parte dintre acestea fiind “opera” scriitorilor maghiari stabiliti in Franta:
-“Les frontieres de la Hongrie de Trianon”, de Francois Olay;
-“Nouvelles geographiques”, Biographie des frontiers politiques du Centre est europeen, de Andre Ronay;
-“Les paysans duDanube”, de Denis Rougemont;
-“Non amis les Hongrois”, de P. Deluttre;
-“Maghiars et Roumains”, de A. de Bertha;
-“Les nouveaux martyrs”, de A. Damy;
-“L’Europe centrale economique et social”, de P. Csikay;
-“La verite sur le traite de Trianon”, deE. Czeke;
-“La Hongrie après le traite de Trianon”, de Ladislau Budai;
-“La Hongrie de demain”, de A. Damay;
-“Les erreurs de la paix”, de G. Desbons;
-“Les problemes hongrois”, de R. Depuis;
-“Que demande la Hongrie”, de Honti;
-“La guerre revient”, de Pozzi;
-“Reviser le traite?”, de G. Rona;
-“Le proces de la Hongrie”, de Baron Szillasy (jigodia asta era bine cunoscuta, SSI!);
-“Le guepier de l’Europe centrale”, de M. deVienne;
-“Le siecle de Jeanne d’Arc et le dernier siecle de la Hongrie”, de Poka Pivny;
-“Justice a la Hongrie”, de Lagrady.
Din cercurile intelectualilor maghiari, in luna aprilie 1940, SSI a aflat ca, in vederea intensificarii propagandei revizioniste in strainatate, Directia Propagandei Externe de la Budapesta, a tiparit o noua harta revizionista care reprezenta situatia strategica din Transilvania si activitatile maghiarilor din aceasta regiune timp de peste 1000 de ani (ca sa vezi ce coincidenta! Si astazi autonomistii din Ungaria sustin cei peste 1000 de ani de cand ungurii au “civilizat” zona, pe care au gasit-o libera de orice “vlah”. Hai sictir, javrelor!). Aceasta harta a fost trimisa spre difuzare oficinelor de propaganda ungara din Italia,Germania,Anglia, Franta si SUA.
Tot in vara anului 1940, SSI a transmis Sigurantei informatia ca din Budapesta, a fost trimisa prin posta, diferitelor persoane din Transilvania, brosura intitulata “Istoria trupelor libere”, in care se facea propaganda pentru eliberarea de sub dominatia straina a teritoriilor ce au fost sub stapanirea Ungariei. Datorita colaborarii bune cu SSI, multe asemenea brosuri au ajuns insa la “posta” Sigurantei, care bineanteles le-a tratat la justa lor valoare informativ-educativa. Pe atunci Serviciile romanesti chiar isi faceau treaba. BRAVO LOR!
Siguranta, care avea agentura proprie in randul maghiarimii, a aflat ca si cartile de rugaciuni erau utilizate ca instrumente de propaganda revizionista. Astfel, in comuna Bors din judetul Bihor, au fost gasite “absolut intamplator”, la cativa preoti reformati (Tokes, face parte si el din randul reformatilor, iar faptul ca la slujbele sale facea propaganda revizionista, nu constituia un secret pentru nimeni. Securitatea stia acest lucru! Astazi, jigodia asta ar trebui cu adevarat REFORMATA, fiind un gunoi istoric), carti de rugaciuni editate la o tipografie dinDebrecenin care se afla “imnul national maghiar” si poezia revizionista “Szozat” (Glasul vremii). Carti asemanatoare au fost gasite si la biserica reformata dinAlba Iulia(exact acolo unde s-a infaptuit UNIREA MARETULUI MIHAI VITEAZUL! Nici astazi, la festivitatile de la Alba Iulia nu participa, fiind “prea ocupati”, vreun politician maghiar de la UDMR sau de la dracu sa-i stie! Ii doare de-i ustura, bietii netoti…).
Slujbele religioase erau, de asemenea, folosite ca mijloace de propaganda revizionista (astazi se procedeaza identic, mai cu seama in preajma zilei de 15 martie, cand preotii maghiari tin lectii de “istorie civilizatoare” credinciosilor. Mare parte dintre acestia fac parte din Biserica Catolica si cea Reformata –mama lor de papistasi nemernici. Ma indoiesc insa ca aici, Biserica, are vreun rol “civilizator, impaciuitor” ci mai degraba, DESTABILIZATOR!).
Cu privire la acest aspect, in luna aprilie 1939, Siguranta a aflat ca preotii unguri primisera personal instructiuni de la Legatia ungara din Bucuresti, asupra modului de infiltrare a sentimentelor iredentiste in sufletele credinciosilor care asistau la slujbele religioase (nu degeaba il urmarea Securitatea pe popa Tokes. Asta, facea acelasi lucru la slujbele sale. A fost “scapat” la presiune externa, iar urmarile le vedem astazi, din pacate!). Ulterior, Siguranta a fost informata de catre agentii sai din randul clericilor maghiari (faptul ca Securitatea avea informatori in randul preotimii, este considerata astazi o faradelege! Pe atunci insa, acest fapt a adus rezultate si beneficii enorme, Sigurantei si statului roman. Dar, asta-i viata si asa-i la noi!), ca preotii au introdus o inovatie in propaganda revizionista pe care o desfasurau. “Inovatia” consta in aceea ca, in cadrul predicilor pe care le tineau in biserici, ei recomandau credinciosilor sa nu se mai certe intre ei si sa renunte la orice agresivitate in transarea diferendelor, invocand preceptele biblice referitoare la iubirea dintre frati. In mod abil, se atragea atentia asupra necesitatii intelegerii corecte a sensului expresiei “iubire de frate”. Frate de etnie, nu orice fel de “frate”! Ca sa vezi, ce porniri cu adevarat crestinesti. Bine, tot crestineste si in virtutea “iubirii fratesti”, propovaduia si propovaduieste inca, popa Tokes, nu-i nicio indoiala. Amin!
De asemenea, agentii Sigurantei au aflat ca episcopii reformati catolici si unitarieni, fiind sesizati de faptul ca o mare parte din fetele sau barbatii de origine ungara se casatoresc cu romani, ceea ce era considerat ca fiind o grava amenintare a “puritatii etnice maghiare”, au trimis o circulara tuturor preotilor din aceste regiuni in care li s-au dat dispozitii sa se foloseasca de orice ocazie pentru a impiedica astfel de casatorii. Bineanteles, tot o masura “crestineasca”, ce altceva? In spiritul “iubirii fratesti” catolice si reformate maghiare, civilizatoare si promotoare a pacii si intelegerii. Amin!
Emiterea si vanzarea de timbre cu harta Ungariei Mari, constituia o alta modalitate de raspandire a ideilor revizioniste si de colectare a fondurilor necesare desfasurarii actiunilor de propaganda in acest scop. Dar, Siguranta nu dormea pe atunci!SRI, din pacate, pare ca doarme astazi…
Fiindca, pentru propaganda iredentista, ce a constat in primirea unor asemenea timbre de la Budapesta si incercarea de a le vinde cetatenilor maghiari din Cluj (timbrele, au sosit in Romania tot prin bunavointa “postei” Sigurantei, la semnalarea SSI), Gerauter Sarloota, functionara la Banca Agrara din oras (aflata in vizorul Sigurantei de peste doi ani, pentru delapidare si activitati revizioniste –deci, cu alte cuvinte, INFRACTOARE cu acte in regula, ca multi dintre jigodiile autonomiste de astazi –unii dintre acestia, politicieni UDMR&Co –a fost judecata si condamnata de autoritatile judiciare romane (unde esti tu Tepes-Doamne, ca mare nevoie avem de tine, astazi! Ce rapid s-ar linisti autonomistii-separatisti maghiari). La domiciliul patachinei asteia a fost gasita o adresa din partea Ligii Nationale Maghiare din Budapesta prin care era solicitata sa incaseze fonduri prin vanzarea acestor timbre, pe care sa le trimita ligii, pentru intretinerea propagandei iredentiste. A incasat, dar ani grei de puscarie in inchisorile romanesti. BRAVO EI pentru asemenea performanta! Sic! Poate, in viitor, exemplul ei v-a fi urmat si de catre jigodiile autonomiste de astazi, asta daca autoritatile romane vor intelege “dusmanul din interior”.
Raspandirea de manifeste cu caracter revizionist, constituia un alt aspect al activitatii prin care agentii maghiari se straduiau sa atraga de partea cauzei revizioniste pe ungurii si secuii din Transilvania siBanat. Cu toate ca erau redactate intr-o forma voalata, aluziile transparente permiteau sa se intrevada caracterul si scopul acestor manifeste. Intr-un asemenea manifest se spunea: “Ce ne facem fratilor? Asezati-va unul langa altul in bisericile albe, curate, reculegeti-va din deznadejdea voastra, imbogatiti-va credinta slabita cu culorile visurilor si cu stravechiul curaj turanic (asta da, curaj! De tot rasul, mama lor de cretini), infruntati si imposibilitatea! Cereti prin psalmi vechi si rugaciuni fierbinti, chiar si in imprejurari grele, mangaierile rusaliilor (mai bine, mangaierea unui par romanesc, traditional!). In casele voastre, in atelierele voastre, in intimitatea voastra personala si in societate indepliniti-va munca cotidiana ci disciplina, tacere eroica, dar si cu vointa neanfranta si nestramutata, si asteptati nasterea victorioasa a luminii in amurg, a razelor solare vitale”. Mda, in privinta mangaierilor, eroismului, visurilor, vointei si luminii ungare, astazi eu nu pot adauga decat, AMIN!
Serbarile culturale, sezatorile si manifestatiile publice erau folosite pe scara larga pentru propagarea ideilor revizioniste (astazi, Universitatea de Vara Tusvanyos, de la Baile Tusnad, unde se dezbate de fiecare data “politica nationala maghiara reannoita” si “spatiul de cunoastere maghiara si autonomia”, reprezinta oare altceva? Manifestare, unde sunt tolerati reprezentanti ai extremismului maghiar de aici si din Ungaria, veniti ca “invitati”, alaturi de reprezentanti ai guvernului si politicului de la Budapesta. Sunt tolerati inclusiv de catre autoritatile romane, prea “timorate” ca sa faca ceva… Jigodii politicianiste debile!). Studentimea maghiara forma echipe culturale care, in timpul vacantelor, organizau serbari cu un astfel de caracter. La aceste manifestari se scandau lozinci ca: “Aradul, Brasovul,Timisoara, trebuie sa se restituie! ; Afara cu turma de valahi! Romanii, porcii Europei!” –toate acestea sub protectia autoritatilor maghiare. Una peste bot, nu vroiau?
WW