Daca pana acum am aruncat o privire asupra organizatiilor iredentist-teroriste maghiare, de acum ne vom muta atentia spre serviciile de informatii maghiare si actiunile lor indreptate impotriva Romaniei anilor *30-*40, cu mentiunea ca acestea, au fost “indrumatorul si sustinatorul” sovinismului maghiar.
Principalul obiectiv al acestor Servicii in Romania, era revizuirea tratatului de pace de la Trianon si, in consecinta, anexarea Transilvaniei, Maramuresului si Crisanei la “Ungaria Mare”. Cu toate acestea, spionajul desfasurat inRomaniade catre organele si organizatiile revizioniste maghiare, sub conducerea si indrumarea specialistilor din serviciile de informatii ale acestui stat, au avut un caracter total, in sensul ca:
-se cautau, se procurau si se transmiteau la centrala din Budapesta date sau documente cu caracter militar, politic, economic, social-cultural, etc;
-sursele de informatii erau cautate in toate mediile societatii romanesti. Astazi, cu siguranta, au acces direct la date confidentiale, avand ministrii proprii! Si nu cred ca este cineva atat de naiv incat sa nu creada ca acestia n-ar “canta” si la Buda. Evenimentele din ultimii 22 de ani, ne demonstreaza ca situatia in Transilvania a scapat de sub controlul autoritatilor romane, din pacate, cu stiinta si vrerea acestora. Rusine sa va fie hahalere politice, care de dragul “ciolanului de ros” numit Romania, v-ati lasat santajati de un partid autonomist maghiar, format la randul sau din lichele. Dar bine zice proverbul romanesc: “Cine se aseamana, se aduna!”. Recentele evenimente precum situatia de UMF Targu-Mures, santaj fatis si fara nicio rusine din partea UDMR, trag un semnal de alarma serios (desi nu-mi place sa fiu alarmist, dar daca cei ce ne conduc sunt “idiotii utili” UDMR, asta nu inseamna ca si NOI, cei carora ne pasa, trebuie sa fim orbi) –Har-Cov se indreapta incet dar sigur, spre autonomie deplina, devenind o enclava, marturie a parsiveniei si jigodismului maghiar, dar si a incompetentei si lipsei de patriotism a clasei politice romanesti de dupa 1989). Nici nu visa UDMR la cate “favoruri” li s-au facut in ultimii ani, speculantii si santajisti ce-l conduc, numai bine nu fac relatiei romano-ungare. RUSINE SA VA FIE, POLITICIENI ROMANI! Pana acum n-ati demonstrat deloc ca slujiti interesele Romaniei; ar fi trebuit sa fiti nesantajabili si imuni la pretentiile absolut halucinante ale UDMR si ale altor partide si partidute maghiare. Ce-ati facut la conducerea Romaniei, toti cei care v-ati perindat pe acolo, dupa 1989? RUSINE! Iar voua idiotilor autonomisti, va reamintesc ca dreptul ROMANILOR la autodeterminare (in conditiile in care astazi, VOI va considerati deja stapanii de drept ai regiunii, hahalerelor!) a fost recunoscut inca din anul 1848 chiar de catre conducatori din randul revolutionarilor unguri care, analizand problema alipirii Transilvaniei la Ungaria, au ajuns la urmatoarea concluzie publicata in gazeta “Cincisprezece martie”: “In Transilvania doua puteri au sa hotarasca asupra soartei uniunii: dieta si poporul roman. Dieta nu reprezinta decat cateva sute de oameni; romanimea inseamna Transilvania intreaga. Uniunea Transilvaniei cu Ungaria fara consimtamantul romanilor e un lucru de care nici sa nu ne apucam”. Deci, cum este javrelor cu autonomia? Jigodiilor! Ai cui stapani va considerati VOI si in numele cui vorbiti?
-ungurii din tara, de la conducatorii comunitatii nationale (a maghiarilor din Romania) si pana la membrii ultimei organizatii a comunitatii, erau indrumati sa se considere obligati sa colaboreze cu agentii serviciilor maghiare care erau infiltrati in Romania fie clandestine, fie sub diverse acoperiri oficiale.
Conform datelor SSI si Sigurantei, Serviciile maghiare actionau in Romania, in principal, sub acoperirea Legatiei ungare de la Bucuresti si a consulatelor ungare din Transilvania, unde agentii lor erau incadrati ca atasati, consilieri, consuli, functionari, etc.
Siguranta, depistase drept conducator al serviciului special de informatii din cadrul Legatiei ungare de la Bucuresti, pe Szendrey Zoltan, care s-a si “bucurat” de atentia lor “speciala”. Acest individ, si-a instruit colaboratorii in domeniul culegerii si transmiterii de informatii, avertizandu-i in mod deosebit asupra necesitatii stringente de a fi “cat se poate de prudenti in activitatea lor pentru a nu fi pusi in situatia de a fi suspectati de autoritatile romanesti”. Stia musiu ce stia, si nu se simtea prea in largul sau prinRomania? Cu siguranta, DA! Fiindca Serviciile romanesti cunosteau TOTUL, asa cum vom vedea in randurile urmatoare!
El a mai dispus oficinelor din subordine ca, pe viitor, colaboratorii sa mentina legatura cu femeile maghiare casatorite cu ofiteri sau functionari romani si sa incredinteze misiuni importante numai acelora care erau recomandate special de legatie. Ghinionul lor ca printre soti erau si ofiteri ai Biroului 2 si “functionari” ai Sigurantei ori SSI –dispusi bineanteles la “colaborare”! O sa vedeti ce bine au “colaborat”, in continuare.
Pentru determinarea precisa a intinderii acestei surse de informatii, legatia ungara, in urma unui ordin primit de la Budapesta, a cerut consulatelor ei din Transilvania sa intocmeasca tabele cu numele ofiterilor si functionarilor de stat romani ale caror sotii erau de origine maghiara. Tabele intocmite si trimise legatiei din Bucuresti, ce au fost fotocopiate de catre SSI -care avea agenti de valoare in cadrul acestei legatii –cuprindeau numele a peste 1600 de ofiteri si functionari romani casatoriti cu femei de origine etnica maghiara, precum si numele a peste 3000 de romani inruditi cu familii unguresti. Dupa cate se vede, indicatiile referitoare la prudenta ale musiului Zoltan, nu si-au produs efectul dorit, si ca atare Serviciile romanesti de informatii si contrainformatii aveau cunostinta despre continutul activitatii de spionaj ce se desfasura pe tot cuprinsul tarii sub acoperirea legatiei si a consulatelor ungare dinRomania. TOT RESPECTUL PENTRU PROFESIONALISMUL SI DARUIREA LOR! Ar fi bine daca si astazi s-ar intampla acelasi lucru? Cu siguranta, DA! Fiindca provocarile si actiunile idiotilor autonomisti, la care se adauga santajul UDMR, ar putea fi rapid anihilate, daca s-ar dori asta. Faza cu autoritatile romane care NU STIU si NU SUNT INFORMATE, nu tine!
In anul 1939, atat Siguranta (din surse interne) cat si SSI (din surse externe), au aflat ca in cadrul Legatiei ungare de la Bucuresti, au fost create “posturi onorifice de consilieri ecleziastici, turistici si culturali” ce au fost incadrate cu persoane recrutate din randurile populatiei maghiare din Romania, care acceptasera sa colaboreze in domeniul culegerii si transmiterii de informatii.
Astfel, in luna martie 1939, SSI a aflat ca primul ministru ungar, contele Teleky, a trimis contilor Bethlen G si Banffy Miklos, instructiuni referitoare la atitudinea lor fata de rezolvarea problemei nationalitatii maghiare din Romania, in conditiile in care, in calitate de cetateni romani, acestia erau obligati sa fie fideli statului roman (avem si astazi exemple de primari, consilieri, etc care desi oficial, sunt reprezentanti ai STATULUI ROMAN, dispun de dubla cetatenie, jurand fidelitate statului ungar. Ma intreb, EI pe cine slujesc si ale cui interese, fiindca prin natura muncii lor pot intra in contact cu secrete de stat?).
In luna aprilie 1939, Siguranta a aflat ca Legatia ungara din Bucuresti a primit dispozitii “sa transmita fruntasilor maghiari consemnul ca in aparenta sa arate indiferenta fata de noua situatie dar –in realitate-sa fie oricand pregatiti pentru eventualitatea revizuirii frontierelor” (sper ca asa ceva nu se intampla chiar astazi!). In privinta acestui aspect iata ce raportau in luna mai 1939, agentii SSI:
“Fatis, conducatorii minoritatii maghiare nu pot trece peste obligatiile asumate fata de guvernul roman si de aceea isi manifesta nemultumirile numai in cercuri restranse (astazi o fac pe fata, SANTAJAND! UDMR=BANDA DE SANTAJISTI SI MAFIOTI). Astfel, in ziua de 12 mai 1939, a avut loc la Cluj o consfatuire intima (cat de “intima” a fost, stie SSI) la care au participat: contele Banffy Miklos, presedintele comunitatii nationale a maghiarilor din Romania si membru in directoratul Frontului Renasterii Nationale; dr. Szasz Paul, presedinte al Societatii E.M.G.E si membru in directoratul Frontului Renasterii Nationale si contele Teleky Adam, membru in Consiliul superior al Frontului Renasterii Nationale. S-au discutat cu acest prilej nemultumirile populatiei maghiare fata de conducerea comunitatii si s-a examinat din nou, ca o solutie de oportunitate, posibilitatea de a se retrage din Frontul Renasterii Nationale”.
Conform datelor detinute de catre SSI si in urma analizei de impact efectuata de catre acest specialistii acestui Serviciu, a rezultat ca din cauza atitudinii evazive a fruntasilor nationalitatii ungare din Romania, in opinia publica s-a format convingerea ca ei nu erau animati de sentimentul lealitatii fata de statul roman si nici nu manifestau vreun interes fata de nevoile reale ale populatiei ungare (astazi, UDMR se afla in cadere libera in sondaje, alaturi de PDL. Interesant, sa nu mai aiba “priza” la etnicii maghiari actiunile si promisiunile acestui partid, care fara ajutorul celor romanesti din “coalitie”, ar ramane doar un biet catelus care maraie dar nu latra? Ar fi bine ca sa nu zic, minunat!). Aceasta atitudine, conform raportului SSI, a cauzat nemultumiri si guvernului de la Budapesta care, vazandu-se inselat in asteptarile sale, a chemat in capitala Ungariei pe contele Banffy Miklos pentru a raporta asupra activitatii depuse si a primi instructiuni in vederea actiunilor viitoare. Cu alte cuvinte, l-au tras de urechi pentru faptul ca nu prea “le ieseau planurile”. De ce oare? Cu siguranta, aici Serviciile romanesti stiau raspunsul!
Din informatiile culese de catre Siguranta la vremea respectiva, cu privire la pozitia conducatorilor ungurilor dinRomaniarezulta ca, intr-un cerc de cunoscuti dinAlba Iulia, dr. Szasz Paul ar fi declarat, printre altele, ca fruntasii aristocrati nu erau agreati de popor si din acest motiv el isi vedea amenintata popularitatea in masele nationalitatii ungare care il acuzau ca ar face cauza comuna cu aspiratiile egoiste ale magnatilor.
Tot in legatura cu atitudinea fruntasilor unguri dinRomaniafata de sarcinile primite de la Budapesta, un raport al Sigurantei din februarie 1940, mentioneaza: “constatand esecul actiunilor intreprinse pana atunci, si-au pregatit platforma de plecare de la conducere si intentioneaza a se stabili in Ungaria”. Deci, cu alte cuvinte, nu prea le ieseau masinatiunile! De ce oare? Pai, cu siguranta, Serviciile romanesti aveau raspunsul! BRAVO lor ca au stiut cum sa “gestioneze” actiunile iredentiste maghiare, dar astazi, acum, cum o fi?
Interesant este faptul ca si serviciul special ungar a ajuns la aceeasi concluzie, si anume: ACTIUNILE LOR NU AU REZULTATELE SCONTATE! (ca sa vezi saracii, dupa ce au investit mari resurse materiale, umane si financiare, au ajuns la concluzia ca “nu le merge bine in RO”. Cu siguranta, la “bogatia” Ungariei, nici nu s-a simtit!). Chiar si Legatia ungara din Bucuresti era ingrijorata de mersul “evenimentelor” regizate si planuite de la Budapesta! Ca urmare, in luna aprilie 1940, legatia a trimis o dispozitie tuturor consulatelor maghiare din Transilvania prin care a cerut sa se intocmeasca de urgenta un raport cu privire la activitatea conducatorilor maghiari din Transilvania. S-a mai cerut ca in raport sa se precizeze daca acesti conducatori “si-au pregatit din timp tineri intelectuali care sa-i poata inlocui in caz de nevoie si daca acesti tineri sunt sau nu capabili sa se sacrifice pentru Ungaria”. Sic!
Realitatea din “teren” era cu totul alta decat scontau autoritatile maghiare! Nu toti reprezentantii maghiari din Transilvania agreau idea alipirii la Ungaria, MULTI COLABORAND foarte bine cu Serviciile romanesti. CINSTE LOR, ca nu si-au tradatTARA! (si astazi, marea majoritate a etnicilor unguri, n-au nimic in comun cu ideile autonomiste si actiunile jignitoare la adresa romanilor si Romaniei, fiind cetateni ce merita toata stima si respectul nostru. Sunt oameni de la care multi dintre NOI, ar avea ce invata!).
Altii in schimb, fruntasi ai comunitatii nationale a ungurilor dinRomania, erau dispusi sa cocheteze cu miscarea iredentista numai in masura in care, prin aceasta, nu-si periclitau pozitiile privilegiate pe care le detineau. Printre exemplele pozitive se numara Iosif Sandor, secretarul general al Asociatiei culturale maghiare din Transilvania, care s-a opus categoric angrenarii asociatiei in actiunea politica revizionista si din aceasta cauza, contele Banffy Miklos, impreuna cu alti fruntasi unguri, au depus eforturi mari in vederea inlaturarii lui din functia de secretar general. Un alt exemplu de comportament civic exemplar, il constituie cazul fostului primar din Turda, Istvan Farkas, care a conceput, in vederea publicarii, o scrisoare catre contele Banffy Miklos, caruia ii contesta dreptul de a reprezenta pe ungurii din Romania (interesant este faptul ca si astazi, partidele maghiare isi contesta drepturile de reprezentare a etnicilor maghiari! Coincidenta? Poate!). El incerca sa se apropie de gruparea initiata de unii agricultori unguri pentru colaborarea leala cu poporul roman, cu care imparteau practic, acelasi pamant romanesc!
Din disperare si dorind “a justifica” fondurile immense cheltuite, Legatia ungara din Romania, a intreprins o actiune de stimulare a tinerilor intelectuali unguri, considerati mai “ambitiosi”, spunandu-le ca cei ce doresc, pot gasi serviciu imediat la Ministerul de Interne din Budapesta (de ce tocmai acolo, oare!?), cu salarii corespunzatoare pregatirii si capacitatii fiecaruia. Se mai afirma ca personalul ce va fi recrutat va servi la completarea cu elemente tinere, de origine etnica ungara, a tuturor posturilor administrative din Ungaria subcarpatica.
Volumul activitatii informative maghiare pe teritoriul Romaniei, era atent “monitorizat” de catre Serviciile romanesti. Edificatoare in acest sens, sunt doua rapoarte informative ale SSI, PROVENITE de la Budapesta, la inceputul lunii mai si inceputul lunii iunie 1940, prin care se aprecia volumul muncii informative a Serviciilor maghiare, pe peroada 15 aprilie-30 iunie 1940.
In primul raport se arata ca, in intervalul 15-30 aprilie 1940, Legatia ungara din Bucuresti a expediat guvernului de la Budapesta si comunitatii nationale maghiare din Romania un numar de 220 de rapoarte, referate si avize referitoare la situatia politica, economica si social-culturala din Romania si la numirea conducatorilor locali ai comunitatii. In aceeasi perioada, Legatia a primit de la comitetele locale 193 de adrese si rapoarte informative. Legatia a recomandat, conform rapoartelor SSI, ca in cadrul masurilor luate pentru protectia si indrumarea populatiei civile maghiare in caz de razboi, toate organizatiile comunitatii sa infiinteze, in principalele localitati cu populatie ungureasca, “comitete de femei”, care, intr-un eventual razboi, sa se ocupe de asistenta copiilor. O informatie absolut interesanta, este aceasta: “transmiterea catre populatia maghiara a ordinelor si instructiunilor privitoare la masurile de aparare ce trebuie luate in cazul unui eventual razboi sa se faca in biserici cu ocazia oficierii slujbelor religioase”. Ca sa vezi, unde era rolul “impaciuitor si aducator de pace” al Bisericii Catolice maghiare! Si parca mai aproape de noi, popa Tokes nu-i pastor protestant?
In cel de-al doilea raport, intocmit de serviciul special al Legatiei si inaintat la Budapesta (de unde s-a “intors”, via SSI!) la 5 iulie 1940, se arata ca in cursul lunii iunie acest serviciu a primit si lucrat urmatoarele rapoarte cu caracter informative:
-a trimis comunitatii nationale a maghiarilor din Romania un numar de 690 de rapoarte si a primit, in schimb, 733, ceea ce reprezinta o depasire de 15% fata de luna mai 1940 (trebuiau si ei saracii sa justifice cumva fondurile cheltuite! Insa, despre “eficienta”, am vorbit mai sus…);
-a primit de la oficinele ungare in subordine: 1670 rapoarte asupra situatiei politice din Romania (mare parte provenind din presa romaneasca de atunci); 1020 rapoarte asupra situatiei economice; 779 rapoarte asupra situatiei miscarilor de unitati militare (vom vedea in cursul acestor articole, “cateva” dintre aceste miscari). La aceste categorii de informatii s-a inregistrat o crestere de 20% fata de luna precedenta (or fi avut plan saracii de EI!). Finantarea tuturor acestor activitati de spionaj se facea atat din fondurile primate de la guvernul ungar de la Budapesta (care trebuiau insa JUSTIFICATE!), cat si din fondurile create prin contributia obligatorie a membrilor comunitatii ungare din Romania (din aceste fonduri, membrii Legatiei s-au infruptat copios, ca orice functionar care se “respecta”!).
In privinta dotarii cu aparatura tehnica necesara desfasurarii activitatii de spionaj, SSI si Siguranta au aflat ca prin Legatie s-au distribuit conducatorilor organizatiilor revizioniste din Oradea, Timisoara, Cluj si Arad, aparate fotografice impreuna cu dispozitive speciale cu ajutorul carora se putea efectua fotografii atat de la distanta mare, cat si noaptea, de provenienta germana, ZEISS. De asemenea, Siguranta a stabilit ca Legatia a insarcinat pe inginerul Varsanni cu montarea clandestina a doua posturi de radio-emisie, unul la Cluj si altul laArad. Monitorizat atent de catre Siguranta, bietul inginer a DISPARUT ulterior, cu posturile sale radio cu tot!
Si-acum ceva extrem de interesant cu privire la “eficienta” Serviciilor maghiare inRomania! In anul 1940, Nagy Laszlo –ministrul Ungariei la Bucuresti –fiind NEMULTUMIT de felul in care agentii serviciului secret ungar strang informatii inRomania, a hotarat sa detaseze la sediile principale ale comunitatii maghiare de aici, agenti informatori din grupele consulare, iar in unele locuri mai importante chiar agenti ai Legatiei. Ca urmare, conducatorii serviciului secret al Legatiei ungare din Bucuresti, Bagyony Francisc si dr. Kahle Frigyes, au vizitat orasele Brasov, Arad, Turda, Timisoara si Sibiu, unde au reorganizat agentiile serviciului. Fara sa stie insa, au fost “insotiti” pe timpul intregii “excursii”, de catre agentii Sigurantei, care le cunosteau prea bine adevarata indeletnicire “culturala”. Pentru propria lor siguranta, bineanteles!
WW