Zbaterile Turciei în estul Mediteranei

Mărturisesc că ideea de a scrie despre zbaterile Turciei în estul Mediteranei mi-a venit citind ultima știre pe subiect, legată de trimiterea navei de explorări Oruc Reis în apele insulei grecești Kastellorizo, o insulă aflată realmente la o aruncătură de băț de teritoriul continental al Turciei (câțiva kilometri).

Acest articol nu are pretențiile vreunei analize sofisticate, va fi doar enumerarea câtorva idei ale autorului care încearcă să-și explice „urgența” acțiunilor turcești din ultima vreme. Iar dacă vreți să-mi povestiți despre ambițiile de sultan ale lui Erdogan mai bine renunțați din start, ambițiile lui sunt și ele supuse necesităților geopolitice, oricât de mult ne place nouă să atribuim vina unui singur om.

În ultima perioadă conflictul sirian pare să fi intrat într-un con de umbră, conflictul din Libia și mișcările recente ale Turciei urcând vertiginos în topurile agențiilor de știri. Mie, personal, mișcările agresive ale Turciei mi-au atras atenția asupra estului Mediteranei facându-mă să mă întreb ce naiba au turcii de gând.

Ca de atâtea ori în istorie, miza pare să fie resursele bogate în hidrocarburi descoperite relativ recent în apele estului Mediteranei, Turcia fiind un importator net de astfel de produse. Importurile vin din Iran, Rusia și zona Mării Caspice, în general prin conducte și s-ar părea că Turcia își dorește foarte mult să-și reducă dependența de importuri, inițiind în ultima vreme o serie de explorări pentru identificarea de zăcăminte, atât în Marea Neagră, cât mai ales în Marea Mediterană. Din păcate, Zona sa Economică Exclusivă nu pare să aibă astfel de resurse astfel că Turcia și-a îndreptat atenția în exterior.

Principalele direcții par a fi Cipru, unde avem zona aflată sub controlul Turciei și Libia, unde turcii au ales una din cele două părți implicate în conflictul civil de acolo și cu care a încheiat un tratat care consființește o Zonă Economică Exclusivă comună care i-ar da acces la mult doritele resurse.

Principala problemă este că această propunere calcă în picioare cam tot ce există în acest moment în acea parte a Mediteranei din punct de vedere al delimitării Zonelor Economice Exclusive în conformitate cu prevederile UNCLOS. Și, în special, ignoră cu desăvârșire existența Greciei și a Zonei sale Economice Exclusive care arată ca mai jos.

În ultima vreme, marea majoritate a statelor din zonă au început să-și reglementeze și să-și delimiteze Zonele lor Economice Exclusive, Grecia și Italia fiind poate cel mai recent exemplu. Astfel, primul acord asupra ZEE italo-grecești a fost semnat pe 24 mai 1977 dar cumva a reușit să rămână în aer până la 9 iunie 2020 când chestiunea pare să fi fost definitiv reglementată. Ar trebui să urmeze cele cu Egipt și Cipru unde, dacă vă uitați pe harta de mai sus, nu va fi deloc ușor.

Și Israel și Cipru și-au delimitat Zonele Economice Exclusive încheind un acord în acest sens în 17 decembrie 2010 și, la fel, problema fusese reglementată de Israel și Iordania în 18 ianuarie 1996.

La rândul său, Cipru a încheiat în 17 februarie 2003 un acord pentru delimitarea Zonelor Economice Exclusive cu Egiptul. Încet – încet înțelegem și sistemul de alianțe din zonă.

La aproape toate, dacă nu cumva chiar la toate, Turcia a obiectat. Iar dacă vă uitați pe hartă o să înțelegeți de ce Turcia, pe vremuri stăpâna estului Mediteranei, este frustrată. Și astfel ajungem la insula Kastellorizo, un punct important inclusiv în stabilirea zonelor economice exclusive și locul ales de nava specializată Oruc Reis pentru explorări în căutare de hidrocarburi.

De fapt, locul cu pricina este la sud și la est de Katellorizo, coodonatele fiind cele din buletinul NAVTEX emis de Turcia:

TURNHOS N / W: 0977/20 (Antalya NAVTEX Station) (Published Date: 21-07-2020 11:23)
TURNHOS N / W: 0977/20
MEDITERRANEAN SEA
1.SEISMIC SURVEY, BY R / V ORUÇ REİS, ATAMAN AND CENGİZ HAN BETWEEN 21 JUL-02 AUG 20 IN AREA BOUNDED BY;
33 55.22 N – 027 59.83 E
34 58.25 N – 030 31.50 E
34 18.18 N – 030 54.52 E
34 17.03 N – 030 06.12 E
33 49.13 N – 030 06.38 E
33 40.95 N – 028 46.62 E
33 47.37 N – 028 20.27 E
33 52.98 N – 027 59.97 E
6 NM BERTH REQUESTED.

M-am uitat puțin pe Google Earth și acuzația grecilor pare întemeiată, turcii au de gând să facă explorări în zona economică a Greciei. Sau a lor dacă ne uităm la prima hartă din articol… Oricum, ca să fie siguri, au alăturat mesajului Navtex și lui Oruc Reis încă 17 nave de luptă ieșite din baza navală Aksaz. Cel puțin așa susține presa citată.

Militarii greci n-au fost fericiți fiindu-le suspendate permisiile. Iar momentul pare a fi excelent ales, ministrul de externe german Heiko Maas tocmai se află într-o vizită de lucru la Atena. La data scrierii acestui articol, Oruc Reis (IMO: 9675470, MMSI: 271044654) se află în Antalya, la ancoră, potrivit Marine Traffic.

Marinele Greciei și Turciei sunt relativ egale. Ambele țări sunt membre NATO ceea ce nu le-a împiedicat să aibă conflicte deschise în trecut însă Grecia este și membră a UE. Deși Turcia nu este în UE are numeroase schimburi comerciale cu aceasta din urmă. În căutarea asigurării securității resurselor mult dorite Turcia pare dispusă să arunce acel colț oricum zbuciumat de lume complet în aer. Prin urmare, în tot acest tumult, NATO și UE sunt prinse la mijloc și va fi interesant de văzut cum vor administra cele două acest cartof extrem de fierbinte.

Până la urmă, în zonă avem un război în toată regula, încă nedeclarat oficial: Rusia și Turcia sunt practic în război direct, atât în Siria, cât și în Libia, chiar dacă declarativ se înțeleg bine și uneori mai fac și patrule comune, Israelul bombardează copios Siria sub ochii vigilenți ai Rusiei, fiind evident că are acordul acesteia din urmă, iar Iranul este și el prezent, doar că ceva mai discret în ultima vreme.

Din tot acest marasm mai lipsește acutizarea conflictului greco-turc, unul care mocnește de multă vreme și care, probabil, așteaptă scânteia potrivită. Care ar putea fi Oruc Reis, sau nu.

NATO? UE? Apoi ele mi se par la modul: stați măi copii așa, mai ușor, fiți cuminți! Din păcate, la cât de determinată mi se pare Turcia astăzi, mi-e teamă că ambele vor trebui să aleagă curând o parte. Și nu cred că va fi Turcia…

Distractiv mi se pare că, în tot acest haos, Rusia mai aruncă câte un strop de gaz pentru că, nu-i așa?, materializarea planurilor de extracție a hidrocarburilor din estul Mediteranei și construcția conductelor aferente ar mai slăbi din puterea de negociere a Rusiei în raport cu UE care ar beneficia astfel de alternative la gazul rusesc. Așa că, ori de câte ori se va ivi ocazia, Rusia va mai trimite câte un omuleț verde, câte un avion fără însemne, urmărind (în opinia mea) doar să mențină acest haos care nu poate decât să-i priască.

În plus, cu cât Turcia este mai ocupată în Mediterana, cu atât Rusia se poate distra mai bine în Marea Neagră în absența oricăror forțe navale și aeriene credibile ale celorlalți doi membri NATO din Marea Neagră: furnizorul de securitate România și pacifista Bulgaria.

Nu în ultimul rând, nu pot să nu mă întreb: va determina aventura din Mediterana căderea lui Erdogan sau îl va întări și mai mult pe poziție? (alți factori: pandemie, criză economică, posibile sancțiuni europene/americane) Vom vedea.

Nicolae