Aparuta in productie de serie in aviatie in al 2-lea razboi mondial si apoi la tancurile sovietice (mai rar la cele americane), incepand cu T-64, solutia autoloader-ului la tancuri este discutabila deoarece inca majoritatea tancurilor folosesc operatorul uman pentru incarcarea proiectilului pe teava tunului.
T64-BM
Pe langa dificultatile tehnice si de multe ori financiare de a dispune un autoloader competitiv, o mica dezbatere se impune pe acest subiect, avantajele si dezavantajele fiind creionate din perspectiva mai multor factori:
Interiorul unui tanc AMX-56 Leclerc
- Cadenta: se pare ca un operator uman bine antrenat “bate” la viteza de incarcare autoloader-ele, pentru calibre de pana la 127mm, aici contand si masa proiectilului care trebuie incarcat. Astfel ,modelul sovietic de autoloader – Korzina – de pe T72/T80 si cu anumite imbunatatiri si cel de pe T84 avea o viteza de reincarcare cuprinsa intre 7.1s si 19.5s, pe cand un operator uman poate incarca si in 5-6s. La artileria autopropulsata de calibre mai mari, autoloader-ul este mai rapid, fiind esential pentru secventele de tragere rapida, gen Multiple Rounds Simultaneous Impact. Variantele noi de autoloader, cum sunt cele de pe tancurile Lelerc si K2 Black Panther, se pot lauda cu 12 runde/minut pentru Leclerc respectiv peste 15 runde/minut pentru K2, operatorul uman putand urca pana la 15 runde/minut. Pentru a compensa viteza de incarcare la anumite autoloadere, un compromis este cazul Falcon-ului unde este posibil ca primele 3 lovituri sa fie trase in 10s, apoi ritmul rvenind la cel “clasic”, deci un fel de rezerva calda. Probabil ca in timp autoloader-ele vor deveni mai rapide decat omul, K2 Black Panther avand deja performante superioare.
Autoloader schema la T72-T90
- Calibrul tunului: pentru tancul K2 Black Panther, o alta ratiune in alegerea autoloaderului este dimensionarea turelei pentru a primi in viitor un tun de 140 mm, similar cu cel experimentat pe Leopard 2, unde era conceput sa lucreze tot cu autoloader, din ratiunile expuse mai sus, in principal calibrul.
Autoloader Leopard2 140mm – schema
Leopard 2 tun 140mm
De asemenea, a existat un concept de evolutie a M1 Abrams, numit CATTB (Component Advanced Technology Test Bed), care includea un tun XM291 de 140mm alimentat de autoloader
CATTB
CATTB video
- Ritmul sustinut: dincolo de un anumit numar de lovituri si in anumite conditii de lupta, operatorul uman poate obosi sau fi ranit, pe cand autoloader-ul ar trebui sa functioneze implacabil. Si aici exista contraargumente, si anume ca persoana poate fi inlocuita de un alt membru din echipaj
- Numarul de lovituri disponibile: autoloaderul dispune in caruselul de alimentare de 40-60% din numarul total de proiectile din tanc (ex. 28 proiectile din 40 la T84 Oplot, 22 din 40 la Leclerc sau 16 din 40 la K2), restul fiind stocate in compartimentul echipajului, reincarcarea facandu-se prin iesirea in exteriorul vehiculului sau printr-o trapa si comunicare directa intre compartimentul turelei si cel de jos, intr-o anumita pozitie a turelei. Aceasta inseamna expunerea marita a echipajului si a tancului la foc inamic pe perioada reincarcarii, desi intr-un singur angajament de lupta 20 de proiectile ar trebui sa fie suficiente.
Autoloader pentru tunul 2A46 125 mm (T72-T90)
- Tipul loviturilor: problema apare daca exista in magazie 4 sau 5 tipuri diferite de proiectile, ceea ce reduce numarul rundelor/tip la aprox. 5 lovituri fara re-incarcarea caruselului, si asta poate crea probleme in teren daca apar anumite surprize legate de tipul de tinte inamice care trebuiesc angajate vs pregatirea prealabila a componentei din autoloader. Pentru un operator uman, aceasta problema precum si cea a numarului de lovituri nu exista, el avand acces direct la intreaga magazie.
- Schimbarea tipului munitiei odata tunul incarcat: aici autoloaderul are un mare MINUS nefiind capabil de asa ceva, proiectilul deja incarcat trebuind tras pentru a incarca unul de alt tip. Asta inseamna pierderea camuflarii in teren sau a elementului surpriza din partea tancului, lucru ce poate fi letal, deoarece tinta atacata inadecvat poate riposta pana la incarcarea unui nou proiectil. Un compromis ar fi incarcarea tunului in momentul observarii deciderii angajarii unei tinte, dar si aici pot aparea surprize.
Schema interior Leopard 2 – turela cu incarcare umana
-
Protectia echipajului: desi autoloaderul necesita mai putina protectie decat un al 4-lea om in echipaj, depozitarea munitiei din afara caruselului poate crea o noua problema. Spatiul incarcatorului uman este protejat cu usi blindate fata de magazie, aflata de obicei in partea din spate a turelei, usile deschizandu-se doar pe durata incarcarii unui nou proiectil. In schimb protectia pe ansamblu a vehiculului poate creste in cazul autoloaderului, deoarece blindajul economisit pentru al 4-lea om poate fi repartizat pentru a proteja mai bine ceilalti membri ai echipajului.
- Masa vehiculului: autoloaderul permite economisirea cu pana la 20% a masei totale a tancului, majoritatea tancurilor din aceasta categorie avand pana la 55t pe cand cele “clasice” pot cantari chiar peste 65t. Astfel tancurile cu autoloader sunt mai mobile si mai rapide cu motoare de puteri similare
- Profilul tancului: in general autoloaderul ofera un profil mai redus tancului, insa nu este neaparat o regula:
| Leclerc | Abrams | Leo2 | Leo1 | T84 | TR-85 | T55 AGM | Rotem K1/K2 | Merkava | Challenger |
| 2.53m | 2.44m | 2.64m | 2.21m | 2.21m | 2.4m | 2.4m | 2.25/2.4m | 2.66m | 2.5m |
| 54.5t | 67.6t | 69t | 46t | 46t | 50t | 46t | 56.3/61t | 65t | 69t |
- Fiabilitate: autoloaderele se pot defecta in timpul luptei, ceea ce poate fi o surpriza neplacuta, iar intretinerea lor este destul de costisitoare
- Pret: pretul tancurilor care inglobeaza si autoloader (nu ma refer la cele ex-sovietice aici) este cel mai piperat in acest moment, situandu-se in jurul a 9 mil.$ bucata sau mai sus, din care banuiesc faptul ca un procentaj insemnat il constituie dispozitivul de incarcare. Tancurile cele mai scumpe sunt K2, Type10 si Leclerc, cu 8,5 mil$ bucata primul, 11,5 mil.$ al 2-lea si respectiv 9,5 mil. Euro al 3-lea (Curtea de conturi sustine chiar 15,9 mil. Euro/bucata pentru Leclerc). Cele cu incarcare manuala se situeaza la aproximativ 2/3 din acest pret, desi comparatia nu este exacta datorita configuratiilor si dispozitivelor diferite instalate de la caz la caz. Insa comparand pretul estimat al Altay-ului, ruda apropiata a K2 Black Panther si a carui principala deosebire fata de K2 este lipsa autoloaderului, putem compara cei 5,5 mil.$ estimati/bucata cu cei 8,5 mil$ ai sud-coreanului.
Tancul Type 10
- Intretinere: costurile de intretinere sunt foarte ridicate pentru cele cu autoloader, in special in cazul Leclerc-ului (113mil.euro/an pentru un parc de 400 de exemplare din care doar vreo 250 sunt active, restul in conservare, ceea ce inseamna aproape jumatate de milion de euro/tanc activ)! K2 inca nu este in serviciu activ, din cate stiu, de aceea inca nu cunoastem o estimare a costurilor.
Altay, care a renuntat la autoloader-ul de pe RotemK2 in favoarea operatorului uman
- Eficienta: se spune ca 4 perechi ochi sunt totdeauna mai bune decat 3, iar incarcarea personalului in conditii de lupta intensa si oboseala acumulata poate deveni sensibil diferita intre cele 2 cazuri. Un om in plus in echipaj, chiar daca ocupa mai mult spatiu in habitaclu, poate folosi un sistem de arme in plus la nevoie, cand nu se foloseste tunul principal, ca este vorba de o a-3-a mitraliera, de un sistem AT sau AA. In acelasi timp, in caz de ranire sau boseala extrema, cel de-al 4-lea ar putea suplini partial indisponibilitatea unuia dintre membrii echipajului. In acelasi timp, daca in contextul militar al tarii se presupune ca tancurile vor lupta in conditii de inferioritate numerica, este de dorit sa existe un incarcator uman, care se descurca mai bine in fazele initiale de lupta si in mediu complex cu situatii neasteptate si stres ridicat al mediului de lupta asupra ocupantilor tancului.
Iata mai jos si niste secvente video despre cum functioneaza diverse mecanisme de acest gen.:
Rotem K2 autoloader
Abrams M1A2 SEP loader:
Leopard 2 loader:
Merkava 4 loader:
AMX-56 Leclerc autoloader:
Comparatie vizuala autoloadere :
Deci trebuie puse in balanta pretul de achizitie, costul de operare, fiabilitatea, masa tancului depinzand de infrastructura si terenul din tara, si dimensiunea fortelor posibililor oponenti.
In cazul Romaniei, consider ca solutia cu 4 persoane in echipaj ramane cea mai indicata, cel putin pe urmatorii 5-10 ani, deoarece nu ne permitem sa exploatam echipamente atat de sofisticate si nici sa fim coplesiti de problemele de fiabilitate ale celor ex-sovietice in conditiile in care sunt sanse mari ca in timp de conflict sa ne aflam in inferioritate numerica serioasa… In plus, Romania abia a reusit sa achizitioneze 56 de tancuri care costau sub 1,2 mil euro bucata…
In timp, probabil ca autoloaderul va castiga detasat aceasta competitie, operatorul uman neputand performa dincolo de anumite limite fizice, mai ales ca si tipurile de tunuri si munitii vor evolua si ele, unele nefiind probabil foarte prietenoase la contactul fizic direct cu corpul uman sau cu manipularea aproximativa pe care o asigura organismul omenesc in conditii de lupta…
Marius Zgureanu
P.S. – a se vedea si scandalul cauzat in Tailanda de cumpararea Oplot-urilor cu sistem de auto-incarcare:
http://www.rumaniamilitary.ro/t-84-oplot-catre-thailanda
Citeste si:
„TR-85M2 o certitudine cu multe necunoscute”
„Arma Tavo-ROM (SC Tohan-SA + Israel Weapon Industries) 2008„
E clar ca viitorul trebuie sa fie pentru sistemul de incarcare automata. Singurul minus real e sansa sa se defecteze bineinteles si motorul se poate defecta in momente cruciale cae e cam acelasi lucru insa asta e exceptia. Dar membrii echipajului au acces in turele si pot trece pe manual.
cam grea situatia pusa de tine
incarcatoarele automate ,cel putin cum sunt concepute cele actuale,cam nu prea lasa loc sa se bage vreun membru al echipajului,lasa loc doar ptr personalul de intretinere
Acum eu nu am vazut vreo schita a sistemului ca sa-mi dau cu prerea dar sa stii ca pe orice vehicul militar este obligatoriu sa ai varianta de rezerva. Deci ar fi foarte putin probabil ca proiectantii sa nu fi luat in calcul defectarea sistemului si nevoia de incarcare manuala. Turela la fel in caz de pana motor se roteste la manivela.
se roteste la manivela daca nu ai unitate de putere auxiliara(apu-in fapt un simplu generator ,mai mic si performant ca cele civile)
daca ai apu nici nu ai nevoie sa ai motorul pornit ptr a roti turela la fel de repede ,ca atunci cand e pornit motorul
cum spune si didi 74 ,eu nu am vrut sa fiu transant,tancurile cu incarcator automat,cel putin cele actuale,nu prevad nici o situatie in care tunul sa poata fi incarcat manual in conditii de lupta
se poade accede ptr operatii de reparatii,mentenanta,e spatiu ,dar nu cat sa permita incarcarea,plus ar fi ca la rusesti incarcatura e separata de proiectil
Sigurul „tanc” (cine draq o putea sa-l numeasca astfel) cu autoloader de „succes” a fost suedezul Stridsvagn 103 (cunoscut intre prieteni drept S-tank). De ce? Pentru ca tot tancul in sine era…turela! Tunul era imobil, azimutul si elevatia fiind obtinute cu ajutorul senilelor si suspensiei pneumatice, astfel ca dracosenia reusea sa traga de 15 ori intr-un minut! Deci la fiecare 4 secunde! Pur si simplu incarcarea proiectilelor si ejectarea cartuselor se facea ca la un pistol automat, nemaipierzandu-se timpul ca la autoloaderele clasice din cauza corectarii elevatiei. Bineinteles, dezavantajul e ca un astfel de tanc nu putea treage din mers asupra unei tinte mobile, dar nici nu avea nevoie, fiind conceput special pentru ambuscada in terenuri forestiere specifice zonelor scandinave.
http://www.youtube.com/watch?v=n4eL1G8yyoo
Asa ca eu mi-s cu oamenii, nu cu cylonii. Asta daca nu cumva reuseste cineva sa incruciseze un S-tank pe un Abrams si sa foloseasca corcitura rezultata pe planeta Marte, ca cica-i gravitatia la doar putin peste 1/3 fata de Mama Gaia! 😀
Nu exista asa ceva pe tunurile cu incarcare automata – sa poti sa treci pe manual:
1. nu are loc omul
2. nu are posibilitatea de a extrage proiectilele
3. nu are spatiu pentru a le manipula si a le introduce in teava
4. nu are spatiu de siguranta pentru a se feri de recul
Cumva ar trebui sa ajunga in compartiment, pentru a ii face intretinerea sau a debloca sistemul in caz de avarii… dar nu cred ca isi doreste sa faca asta cineva in conditii de lupta, cand toti trag dupa tine…
Ajung…echipajele arabe de T-72 erau recunoscute pentru lipsa de incredere in incarcatorul automat..prima grija era sa il defecteze, si apoi comandantul de tanc se ocupa de incarcarea manuala a tancului…de aici si lipsa de eficienta a echipajelor arabe…nu ca ar fi fost si prea instruiti, sau prea razboinici…
Oricum, se pare ca viitorul va fi al incarcatoarelor automate…Ori ca se trece la calibre mai mari, ori ca se trece la proiectile cu incarcatura de azvirlire lichida, sau chiar la rail-gun-uri, pina la urma incarcatorul, ca om in echipaj o sa dispara…
Stire off-topic dar de ultima ora:
http://www.gandul.info/international/conflictul-din-marea-galbena-se-muta-pe-cer-china-a-trimis-avioane-de-vanatoare-pentru-a-le-contracara-pe-cele-japoneze-10453556
Daca se defecteaza autoloaderul, se dau patru baieti jos din echipajul de trei si incarca proiectilul pe la gura tevii, ca in ‘877, il indeasa cu un batul ala lung cu pamatuf in cap. Tehnologie cu skepsis, ce mai…tre doar sa ai imaginatie si se rezolva.
@Jimmy: 2 F15 vs 2 J-10 🙂 pacat ca doar se miros…
@ gsg9
„2 F15 vs 2 J-10 🙂 pacat ca doar se miros…”
Acum se fac „prezentarile”; data viitoare „se va dansa”…..destul de pasional 😀
felicitari pentru articol
Multumesc Silvio 🙂
URSS a adoptat încărcătorul automat, în ciuda tuturor dezavantajelor (complicaţii tehnice, greutate mare etc) pentru cvasi-totalitatea tancurilor de după T-64, în timp ce majoritatea ţărilor NATO au folosit un a 4-lea membru în echipaj pentru încărcare.
Avantajul unui soldat în plus stătea în faptul că putea înlocui la nevoie un camarad rănit sau mort, şi în acelaşi timp participa la reparaţii şi la alte munci când tancul nu este în luptă. Din aceste motive S103 al suedezilor, care trebuia să aibă 2 membri în echipaj, a căpătat un al treilea.
Motivul pentru care conducătorii militari ai URSS au insistat să aibă încărcător automat a fost faptul că toate tancurile lor erau proiectate să aibă o siluetă cât mai joasă posibil – motiv pentru care majoritatea ostaşilor recrutaţi pentru tancuri erau mici de statură, spaţiul interior era extrem de mic, iar încărcătorul automat, în ciuda greutăţii şi complicaţiilor tehnice, ocupa un volum redus.
~Nautilus
S-Tank, o minune. La testele facute de americani, britanici si altii, a iesit la paritate sau chiar mai bine decat tancurile cu care a fost comparat (printre ele si Leo1).
Ar putea fi usor modernizat cu tun 120 mm, armura frontala imbunatatita si turela telecomandata. Iar motivul pentru care a fost construit de suedezi – defensiv – potriveste perfect cu nevoile noastre.
S-tank n-are turela.
Pai tu vb acolo de turela telecomandata.Vrei sa-i modernizezi ceva ce n-are.
🙂 tocmai din cauza asta e mai ieftin si are profil mic. Ce conteaza, atata timp cat a avut aceeasi precizie de ochire?
Nu conteaza. Chiar daca e extrem de manevrabil. Repet, tunul acestuia nu se misca nici macar pe „elevatie”, unghiul de tragere fiind obtinut NUMAI din pozitie stationara. Pe la vanatorii de munte ar avea ceva intrebuintari sa se joace de-a pitulusu’ pe dealuri dar tara e cam cheala si nici S-tank-ul nu e chiar o gazela ca masa, se invarte pe la 40 tone…am mai avut noi obuzierul 89 derivat din MLI si proiectul ala abandonat, #85…asa ca daca vrei sa vorbesti de CV-90, ca tot suedez e, putem discuta (de fapt s-a cam discutat consistent pe aici)…
Bre o fi eu Gica-contra dar mie personal nu-mi place S-Tank, e mult prea defensiv. Asta nu te poate ajuta deloc in contra-atacuri si este destul de rigid. Ar fi bun de operat, dar impreuna cu ceva tancuri clasice, cum de altfel si sunt in Suedia.
Este o varianta moderna a Stug-urilor din al doilea razboi mondial (e putin fortat ce zic dar principiul este cam acealsi)
CV-90 nu este un tanc in adevaratul sens al cuvantului ci un MLI sau eventual un tanc de sprijin.
Se poate folosi ca si complement la o forta de tancuri, ca si tanc de sprijin aeropurtat sau in zone cu sol cu consistenta mai scazuta care ar fi mai dificil de parcurs de un tanc de peste 50 de tone. Iar in unele cazuri transporta si trupe, asa cum se asteapta de la un MLI.
Cat despre S-tanc este un tun autopropulsat si blindat, similar cu tunurile de asalt din al -2lea razboi mondial, cu ceva capacitati mai speciale, dar care este folosibil intr-un razboi pur defensiv… fiind foarte inadecvat la atac in camp deschis. Este o solutie relativa la doctrina suedeza din acel moment, dar care s-a schimbat intre timp.
Pingback:Rheinmetall 130mm/L51 - Romania Military
Pingback:Americanii si britanicii vor tancuri noi - Romania Military