AGI
Ultimele conflicte au adus in atentie nevoia infanteriei de a angaja tinte la mai mult de 500 de metri, limita de la care pustile de asalt incep sa devina mai putin eficace.
Armelor de precizie in calibre superioare le lipseste capacitatea de a lovi un inamic adapostit iar aruncatoarele de grenade (mortierele) sint in general mai putin mobile si mai greu de adus pe pozitie.
Ramane sa se apeleze la o clasa de arme aflata la un moment dat in declin dar care isi face din nou aparitia: aruncatoarele de grenade sau lansatoarele de rachete portabile.
Concepute initial pentru lupta antitanc si-au pierdut din importanta odata cu raspandirea rachetelor ghidate portabile insa au inceput sa apara din ce in ce mai mult ca arme destinate distrugerii amplasamentelor inamice.
Arena este dominata de doua tehnologii dezvoltate aproape simultan, la inceputul celui de-al Doilea Razboi Mondial: lansatoarele de rachete portabile si aruncatoarele/tunurile fara recul de calibru mic.
Lansatoarele de rachete au fost initial alegerea favorita ca arme antitanc individuale, odata ce pustile antitanc de mare calibru s-au dovedit ineficiente. Dezvoltarea lor a fost legata de evolutia blindajului iar principalele caracteristici urmarite au fost greutatea capului de lupta si raza de actiune.
Ca o paranteza, sistemul ideal ar putea lansa un proiectil care sa isi mentina o viteza ridicata pe o distanta cat mai mare, ceea ce ar indica racheta ca cea mai buna solutie.
Inceputurile
Dezvoltate initial in SUA, faimoasele Bazooka, apoi copiate de germani ca Panzerschreck, lansatoarele de rachete aveau aproape toate calitatile necesare: lipsa reculului, munitie ieftina si relativ usor de transportat si, dupa perfectionarile initiale, o eficacitate multumitoare.
M1 Bazooka – Sursa: Wikipedia.org, credit: Hugh Talman (Smithsonian Institution)
Dezavantajele nu au intarziat sa apara: cum sistemele de ghidare lipseau, propulsia rachetei in afara tubului lansator, desi asigura o raza de actiune marita, ducea la o precizie scazuta iar jetul de gaze risca sa afecteze operatorul. Doar doua motive pentru care initial s-a optat pentru rachete care isi consumau combustibilul inainte de a parasi tubul lansator. Singura metoda de a creste viteza era de a creste lungimea tubului lansator, concomitent cu cantitatea de combustibil.
Solutia avea ca limita portabilitatea sistemului si, in comparatie cu evolutia tancurilor contemporane, lansatoarele de rachete au fost considerate depasite din cauza razei de actiune reduse si a incarcaturii de lupta relativ mici.
Un sistem mai eficient din punctul de vedere al dimensiunilor era lansatorul de grenade fara recul (in realitate cu recul redus): arderea se realiza intr-un timp scurt, la o presiune mult mai mare decat cea din camera de ardere a unei rachete, ceea ce asigura o viteza la gura tevii mult mai mare si, in consecinta, o raza de actiune superioara.
M67 – Sursa: Wikipedia.org
Dezavantajul era reprezentat de greutatea mai mare, peretii aruncatorului trebuind sa suporte presiuni si temperaturi mult mai mari decat in cazul lansatoarelor de rachete. Cu toate acestea, aruncatoarele de tip M67, Carl Gustav sau SPG-9 (AG-9) au fost considerate destul de eficiente in anii de dupa razboi.
AG-9 – Sursa: MApN
Evolutia blindatelor a impus din nou o crestere a incarcaturii de lupta si, din considerente tactice, cresterea razei de actiune.
Aflate la limita posibilitatilor tehnice, aruncatoarele de grenade au trebuit sa lase locul rachetelor antitanc ghidate, care au inceput sa apara si in versiuni portabile. Aruncatoarele de grenade au fost mentinute in serviciu acolo unde conditiile de mediu erau improprii folosirii ATGM sau in rol de suport al infanteriei pentru distrugerea amplasamentelor inamice.
Lansatoarele de rachete si-au gasit si ele o nisa, acolo unde era nevoie de o greutate relativ mica iar performantele cerute (greutatea capului de lupta, raza de actiune) nu erau foarte mari, exemplul tipic fiind lupta de la mica distanta, cum ar fi cea din teren urban.
SUA de exemplu a continuat sa foloseasca lansatoarele M72 LAW in acest rol, dupa ce au fost considerate ineficiente in lupta antiblindate, in timpul razboiului din Vietnam, greutatea redusa fiind o caracteristica foarte importanta pentru fortele speciale.
M72 LAW – Sursa: Wikipedia.org
Sovieticii au incercat sa combine cele doua tehnologii, rezultatul fiind una din cele mai faimoase si mai usor de recunoscut arme: RPG-7. Sistemul este un aruncator de grenade fara recul, munitia fiind asistata in zbor de un mic motor racheta, pentru cresterea razei de actiune.
RPG-7 – Sursa: armyrecognition.com
Ca orice solutie hibrida, RPG-7 are toate calitatile dar si defectele elementelor combinate: o raza de actiune respectabila dar si o precizie mica si o greutate relativ mare. Simplitatea si costul redus au facut RPG-7 foarte raspandit, mai mult decat orice alt sistem portabil, durata de utilizare fiind extinsa chiar si atunci cand performantele au devenit depasite.
Atunci cand si fabricantii initiali au inceput sa renunte la el, e insa semn ca ar fi timpul pentru gasirea unei alternative.
Tehnologia contemporana
Aparitia ATGM nu a condus la eliminarea totala a lansatoarelor portabile, fabricantii incercand sa gaseasca unele solutii pentru a ramane in competitie macar pe anumite nise.
In cazul aruncatoarelor de grenade fara recul, in lipsa unor tehnologii pentru scaderea greutatii lansatoarelor reutilizabile, s-a adoptat solutia unor lansatoare de unica folosinta, a caror constructie nu avea nevoie de a asigura aceeasi rezistenta. US Army a adoptat aceasta solutie ca AT-4, o arma cu performante foarte bune, inclusiv in rol anti-blindate, chiar daca nu este capabila sa distruga blindajele tancurilor grele moderne.
AT-4 – Sursa: Wikipedia.org
USMC s-a orientat in directia opusa, alegand un sistem israelian, cunoscut ca B-300. Adoptat in serviciu american ca SMAW, este un lansator de rachete reutilizabil, care ofera performante remarcabile cu dezavantajul dimensiunilor crescute. Ideea a fost adoptata si de Rusia, faimosul RPG-29 functionand dupa un principiu foarte similar.
SMAW – Sursa: Wikipedia.org
Pentru lupta urbana era necesar sa fie gasita o solutie diferita, atat lansatoarele de rachete cat si aruncatoarele fara recul avand nevoie de teren deschis pentru a functiona in siguranta. Gazele ejectate in spatele tubului au nevoie de o distanta respectabila pentru a se destinde la o presiune sigura si asta face ca lansarile din interiorul cladirilor sa fie excluse.
AT-4 – Sursa: Army.mil via Wikipedia.org, credit: Jason Kaye
M67 zona de siguranta – Sursa: inetres.com
Solutia a fost gasita in modificarea aruncatoarelor fara recul care ejecteaza o contra-greutate dintr-un material usor, pre-fragmentat, care este incetinit aerodinamic foarte rapid. Dezavantajul major este greutatea aproape dubla fata de cea a aruncatoarelor traditionale, contra-greutatea fiind dimensionata sa corespunda munitiei lansate.
Un exemplu de asemenea aruncator este MATADOR (Man-portable Anti-Tank, Anti-DOoR), un produs israeliano-singaporez care incorporeaza tehnologia germana folosita la Armbrust.
Israel Defense Forces MATADOR – Sursa: Wikipedia.org
In Romania s-a incercat dezvoltarea unui sistem similar, cunoscut ca LAPGECA-99/LGEI-99 (Lansator Portabil cu Lovitura Exploziv Incendiara cal. 99 mm). Lansatorul poate fi folosit in spatii inchise si are o incarcatura de lupta respectabila, dezavantajul fiind greutatea de 14 kg.
LGEI/LAPGECA-99 – Sursa: Jane’s via timawa.net
O alta incercare ar fi si LAPGECA-95 (lansator portabil de grenade termobarice) despre care se cunosc putine informatii in afara faptului ca ar fi similar cu RPO-A, ceea ce inseamna ca ar fi mai degraba un lansator de rachete decat un aruncator de grenade fara recul.
Ca evolutii mai recente, aruncatoarele fara recul traditionale, reutilizabile, au inceput sa beneficieze de tehnologia materialelor usoare si sa scada in greutate iar cele de unica folosinta, gen AT-4, sa apara in versiuni ce permit tragerea din spatii restranse.
In zona lansatoarelor de rachete, SMAW II promite sa functioneze si el din spatii inchise.
Nou intrate in serviciu
Cele mai moderne sisteme portabile apeleaza la tehnologia rachetelor ghidate, munitia pastrandu-si traiectoria initiala cu ajutorul unor senzori inertiali miniaturizati. Desi nu pot fi ghidate in zbor in sensul schimbarii traiectoriei, noile rachete ofera un compromis foarte bun, avand o raza de actiune si precizie superioare actualelor solutii insa un pret mult mai scazut decat cel al ATGM-urilor portabile.
Exemple din aceasta clasa ar fi Shipon, o evolutie a B-300 (deci “var” cu SMAW) si produs de IMI, SRAW (produs in cooperare de Lockheed Martin si IMI) si SAAB MBT LAW.
Shipon – Sursa: IMI
USMC SRAW – Sursa: globalsecurity.org
MBT LAW – Sursa: Wikipedia.org
Daca in privinta AG-9 cel mai potrivit inlocuitor ar fi o racheta cu incarcatura de lupta multifunctionala mai ieftina decat ATGM-urile traditionale gen Spike sau Javelin (merita de urmarit proiectul polonez PIRAT), in cazul AG-7 cea mai eficienta solutie ar fi ca rolurile sa fie distribuite intre doua sisteme separate, unul folosit pentru lupta urbana (similar MATADOR / LGEI-99) iar celalalt sa urmeze modelul SRAW/Shipon/MBTLAW.
Sursa: Tehnomil.ro
RomaniaMilitary – date suplimentare:
Este putin probabil ca pe termen scurt AG-7 (manual descriere utilizare si contramasuri) sa fie inlocuit cu altceva in armata noastra, poate doar partial, in raport de 5-10:1. AG-7 este o arma foarte ieftina, usor de folosit si foarte raspandita. AG-7 este inca eficient impotriva unor tinte mai usoare decat tancurile, iar costul redus il va mentine inca in serviciu in numar semnificativ, cel putin pe termen scurt (5-10 ani)…
Pentru a ne face o idee despre costuri, in timp ce un lansator AG-7 are un pret de cateva sute de dolari (sub 500) in varianta de baza iar proiectilele costa si ele de ordinul zecilor sau putin peste 100$, un lansator B-300 israelian costa in 2004 aproape 10.000$ (vezi si studiul pentru armele antitanc portabile aici B-300/Mk 150 SMAW de aici ). Un lansator SMAW II costa deja spre 100.000$ (predecesorul sau, SMAW pornea de la 14000$), in timp ce proiectilul de exercitiu (83mm HEAA Practice rocket) costa la nivelul anului 2011 doar 2300$ pe cand cel pentru tragerea din spatii inchise (Fire From Enclosure = FFE) costa 10.200$.
Poate doar Shipon se apropie cat de cat de pretul de 1000$ (canistra+ sistem de vizare), doar ca Shipon este un sistem de unica folosinta. Ce este de retinut la Shipon este sistemul de control al tragerii care efectueaza un calcul de compensare inaintea tragerii (in mai putin de 1s, pentru o tinta aflata la 1km) fiind compus din: masurare in timp real a curentilor de aer pe directia de tragere, detectia distantei pana la tinta, compensare automata a inclinarii lansatorului, capacitatea de a lovi tinte in miscare, repozitionarea automata a tintei, etc. Acestea contribuie la o probabilitate de lovire a tintei de 50% pentru o distanta de 600m.
PZf-3 IT600 cu calculator balistic Dynarange si cap de lupta dual
Un astfel de sistem computerizat este si raspunsul la cresterea preciziei AG-7 (posibil si ca si kit de retrofit), existand deja astfel de adaptari pentru RPG-7, care sa tina cont de viteza vantului, temperatura, umiditate si altitudine, eventual deplasarea tintei, corectand astfel traiectoria chiar inainte de lansare. O astfel de modernizare a AG-7 ar putea sa-l apropie de Panzerfaust3 la precizie, PZF3 putand lansa atat lovituri standard de 90mm cat si de 110mm (HEAT-T ) sau chiar 125mm, la o distanta de cel putin 300m pentru tinte in miscare. Panzerfaust3 are insa un pret in jurul a 10.000$ in versiunea standard (Standard Firing Mechanism) si peste 11.000$ in varianta cu sistemul SIMRAD IT 600 (Firing Mechanism with Simrad Optronics computerized sight) pretul unui proiectil fiind intre 200$ (Bunkerfaust Round) si 300$ ( HE Round). Sistemul computerizat Dynarange este in curs de introducere pe variantele PZF-3 T600/IT600, in cadrul programului de modernizare „Infanteristul german al viitorului”, sistemul continand un calculator balistic si un telemetru laser. Astfel raza de actiune a aruncatorului PzF-3 este extinsa la 600m pentru tinte fixe. Pretul unui DynaRange pare insa sa fie destul de piperat, spre 20.000$ bucata.
Unitate computerizata de tragere Dynarange cu telemetru laser si computer balistic incorporat pt. PzF3-T600
Tot ca si kit de modernizare, mai ieftin decat calculatorul de tragere, pentru Ag-7 existente ar fi un sistem Mira-Reflex/ Red-dot Reflex, instalabil si ca si retrofit pe lansatoarele existente.
RPG-7 bulgaresc cu vizor Red-Dot
Referitor la munitie, pentru AG-7 exista cateva variante interesante, care ar merita imbunatatite tocmai datorita simplitatii in uz si capacitatii de reincarcare rapida a acestei arme, ceea ce pentru lupte urbane si distante de pana la 200 m o fac inca o arma competitiva:
1.) AT PG-7VR incarcatura tandem contra blindajului reactiv (4,5kg masa proiectil): Calibru 64mm (incarcatura preliminara), 105mm (incarcatura principala); raza eficienta 100 m; poate strapunge 600mm RHA (cu blindaj reactiv), 750mm RHA standard.
Se pare ca cehii au o varianta si mai performanta – PG-7M 110 HEAT cal.110mm (masa 3.15 kg) care ar putea penetra peste 900mm RHA. Chiar si industria noastra militara detine varianta de lovitura antitanc tandem 105mm capabila sa penetreze 800mm RHA (cu variante exploziv-brizant intensiv si termobaric), insa MapN nu a fost interesat pana acum. Deci o penetrare de 900-1000mm RHA este o tinta tangibila pentru lovituri cal.105mm sau 110mm destinate AG-7 ( cal.120mm ar fi mai greu fezabil si nu la fel de usor de manipulat datorita masei crescute).
2.) OG-7V cu fragmentatie, cu masa de 2kg– cal. 40mm, o incarcatura interesanta impotriva infanteriei
3.) TBG-7V termobaric 4.5kg, cal. 105mm – aceasta incarcatura nu este produsa in serie la noi, desi avem capacitatea, iar efectul ei pe tinta nu mai trebuie comentat (vezi si: „Lovitura termobarica”, „Arme incendiare in armata romana”). Varianta termobarica ar putea fi probabil adusa chiar si la cal. 110mm, putand fi folosita in paralel cu introducerea in productie de serie a unei variante a lansatorului specializat LAPGECA-95 (lansator portabil de grenade termobarice).
AG-7 „US made”
Interesant este ca americanii de la Airtronic tocmai au intrat pe piata (incepand cu 2012) cu o versiune modernizata a RPG-7 (vezi prezentare). Peru pare sa fie unul dintre primii clienti, ai caror forte speciale sunt echipate cu Airtronic RPG-7 cu vizor EOTech Holographic, urmati de Filipine care isi inlocuieste mai vechile lansatoare fara recul americane M18 si M67 cu 400 de bucati RPG-7 Airtronic.
Airtronic RPG-7 – versiunea de baza prezentata in 2010
Lansatorul cantareste 7kg, similar cu AG-7, avand o lungime de 908mm si este imbunatatit cu manere de prindere mai moderne, sina Picatinny, totul la un pret apropiat de 1000$ in varianta de baza. Detalii despre dotari:
– Mil-Std-1913 Quad Rail System for mounting combat optics (optical sights),
– flip-up BUIS (Back Up Iron Sights),
– aiming lasers/illuminators,
– tactical white lights, and vertical foregrips
AR-15 Carbine-type Vertical Foregrip
AR-15/M16 Pistol Grip
M4/M4A1 Carbine Collapsible/Telescoping Buttstock
Airtronic RPG-7 – cu vizor electro-optic
Un alt element care ar putea influenta dotarea infanteriei este aparitia in numar tot mai mare, in urmatorii ani, a protectiei active a tancurilor si vehiculelor blindate (hard si soft kill), ceea ce face foarte probabil ca primele lovituri antitanc sa fie interceptate inainte de a apuca macar sa faca contact cu blindajul vehiculului.
Asta face ca preturile ridicate ale rachetelor antitanc ghidate sa fie si mai dezavantajoase, fiind necesare atacuri de saturatie cu arme mai ieftine… cum e chiar AG-7 in varianta de fixare cu trei lansatoare pe bipod sau mult mai modernul « Metal Storm », dar care nu este o arma portabila.
Lansator AGI triplu cu bipod
Metal-storm cu 4 tevi in turela
Video Metal-Storm:
https://www.youtube.com/watch?v=ZFjGbOyd2ek
Tot la categoria ogive antitanc, ar fi interesant de studiat daca ar putea fi dezvoltata pentru AG-7 dar si pentru LAPGECA-99/LGEI-99 o lovitura supracalibru 105-120mm cu submunitii antitanc (2-3 per lovitura) si daca posibil in ax vertical=„top-attack” (datorita puterii mai mici de penetrare a submunitiei), pentru a da o sansa ca lovitura sa treaca de apararea cu protectie activa – hardkill macar cu una din 3 submunitii.
Referitor la proiectile multirol, o varianta interesanta este cea data de MATADOR, in care focosul de tip tija de contact extensibila poate converti proiectilul din exploziv HESH (High Explosive Squash Head), cu tija retrasa, in penetrant anti-tanc HEAT (High Explosive Anti-Tank). Varianta imbunatatita MATADOR-MP a acestui proiectil seteaza automat tipul de explozie, in functie de tinta aleasa.
MATADOR si faimoasa tija de contact
Astfel AG-7 ramane inca o arma de prima linie, cel putin pentru urmatorii 10 ani, inlocuirea putandu-se face treptat, insa cu echipament sensibil mai scump si decat cele mai capabile modernizari ale AG-7. Pentru lupta urbana si la distante de pana in 100m el poate fi completat cu mult mai silentiosul LAPGECA-99/LGEI-99 (Lansator Portabil cu Lovitura Exploziv Incendiara cal. 99 mm) « Snake » al Turbomecanica, poate si in varianta cu proiectile explozive sau penetrante antitanc, precum si cu un lot mai mic de lansatoare gen Shipon, cu rol multirol, mai putin contra blindatelor grele.
Referitor la tragerea la distante de peste 600m-1km, in special cu incarcaturi multirol low-cost, inlocuirea AG-9 poate fi facuta pe doua directii principale:
Saab Karl-Gustaf M3
- Prima directie ar putea fi tot cu o arma « low-cost » din aceeasi categorie, dar de calibru ceva mai mare (80-100mm), asa cum este arma fara recul Carl-Gustav Mk3 cal.84mm, in mare voga si in armata SUA. Acesta poate fi folosit impotriva tancurilor si a altor tinte in miscare la distante de pana la 150m, insa impotriva tintelor stationare de pana la 700m cu munitie standard si de 1km cu munitie cu motor racheta. La o lungime de 1m, masa lansatorului este de 8,5kg in varianta standard la care se adauga 0,8kg sistemul de tintire. In versiunea dezvoltata din M3 MAAWS la cererea trupelor SUA, denumita M4, lansatorul a fost scurtat cu 7,6cm iar masa a scazut la 6,8 kg (cam aceeasi masa cu AG-7), fara sa-i afecteze raza de actiune si precizia. Lansatorul este capabil sa plaseze munitie cu fragmentatie (airburst) la 1,25km si inalt-exploziva la 1,3km.
Gama de munitii pentru Saab KG Mk3
Saab a dezvoltat de asemenea o munitie inalt-exploziva care poate lovi tinte statice la 1,5km cu ajutorul unui sistem de tragere special. Costul armei in versiunea M3 este aproximativ 10.000$/bucata iar al unui proiectil se situeaza intre 800$ (proiectil 502 IM High-Explosive Dual-Purpose = HEDP), 1000$ pentru proiectil 551C/IM High-Explosive Anti-Tank (HEAT) si 1800$ la proiectilele cu motor-racheta si raza extinsa, doar proiectilele fumigene si de iluminare fiind mai ieftine, spre 500$/bucata.
Karl Gustav Mk3 cu Aimpoint FCS12 (computer balistic cu telemetru laser si telecomanda wireless)
O versiune putin mai scumpa o ofera si un lansator portabil de unica folosinta trage-si-uita gen MBT-LAW/NLAW, capabil de a lansa si din spatii inchise, cu un proiectil cal.150mm si o distanta eficace de 600m si max. 1000m. Ghidajul este de tip linie de vizare si predictie/inertial, capul de lupta permitand alegerea intre lovitura in ax vertical (top attack) sau directa. Pretul unui MBT LAW MBT LAW, potrivit estimarii din 2005 pe lotul “Initial Operational Capability” (IOC) era de 67.700$/bucata (677 mil.$ la un lot de 10.000 de lansatoare). Atat unica folosinta cat si pretul ridicat il recomanda mai mult ca si arma achizitionabila in loturi mai mici de catre trupele noastre, complementar celor reincarcabile.
- A doua directie, complementara, consta in inlocuirea cu un lansator specializat cu bataia de pana la 1,5-2km si capacitate de penetrare de peste 1000mm RHA, mai greu si de calibru mai mare de 130mm, din categoria Eryx / Bumbarsau Metis 9K115 M/ Shershen L, cu sistem de ghidaj semiautomat prin fir si cu componentele scumpe (electronica, giroscop, baterie – neincluse in proiectil pentru a reduce costul.
Cam atat despre inlocuirea sau modernizarea actualelor AG-7 si AG-9, variantele specificate mai sus trebuind complementate cu siguranta de « verii mai mari » SPIKE-SR si MR.
Marius Zgureanu
Citeste si:
„Arme incendiare in armata romana”
„Conceptul AGM-176 Griffin, STAR-80L si posibilitatile Romaniei”
eu ma gandeam la o arma pentru distante de maxim 200-300 metrii. practic arma ar avea cadenta de mitraliera aproape. pur si simplu ar fi un lansator cu aer comprimat la care se ataseaza munitia adica grenadele cu ajutorul unui incarcator ca la mitraliera. asta ar insemna ca ar trebui sa reziste la presiune dar nu si la caldura. si poate ar fi mai usor sa faci arme care rezista la presiune. mai ieftin , cu greutate scazuta etc etc. in plus de asta armele nu ar avea recul si nici nu ar scoate fum ceea ce le face ideale pentru unitati care sunt pitite. ma mai gandeam la un sistem de directionare al rachetei bazat pe mai multe tuburi prin care iese jetul si fiecare jet al fiecarui tub sa fie controlat in dimensiune
Nu prea apuci sa tragi nu stiu cate proiectile asupra unui tanc, ca si cu mitraliera… chiar daca e mai silentios. Ideea este ca din prima lovitura sa reusesti sa scoti tancul sau vehiculul din lupta… apoi trebuie sa te muti sau sa bagi capul la cutie, ca aia incep sa caute cine a tras 🙂
ma gandeam la 2 lucruri : 1 daca trece o coloana de masini gen humvee si tancuri ai avea ceva sanse cu o astfel de arma daca stai pitit dupa ceva iar coloana trece linistita pe drum. 2 in lupta urbana daca esti la un etaj al unui bloc pana intoarce ala turela de la tanc pana scot aia din humvee mitraliera si sa te gaseasca tu gata ai bombardat toata coloana (presupunand ca arma asta de care zic eu chiar ar avea cadenta mare de tragere….ca de fapt aici am vazut eu avantajul la arma asta….pur si simplu coloana trece iar tu intr-un interval de 6 secunde ai lansat 16 grenade….la diferite distante sa acopere toata coloana…..sau uite le arunci pe toate asupra unui singur tanc si macar 2-3 lovesc sistemele optice…..uite daca mai pui si un altimetru pe grenade sau un pedometru sau ceva care sa fie setat sa declanseze explozia in functie de distanta la care ai trimis….sau spre exemplu grenada sa fie electrificata si la contactul cu metalul se produce un scurt si explodeaza…. sau ceva mai complicat :timer electronic care face grenadele sa detoneze diferit)……repet e vorba de cadenta…..daca tragi 16 grenade in 6 secunde si daca le tipa senzorii tot sunt loviti…..
ce parere aveti despre M-79 Osa, M-80 Zolia, M-90 de 120 mm, Apilas-112 mm, Alcotan C-100 si C-90, si toata pleiada de RPG-uri intre 73 si 105 mm, Denel FT-5, LARC F-1? parca la un EXPOMIL cineva de la MAPN ar fi zis ca ar fi interesati de MATADOR-ul israelian, in buna traditie a colaborarii in domeniul militar romano-israeliene de dupa 1990.
Mai simplu ar fi sa pui 6 burlane mici, de 40mm, cu lovitura exploziva de 40mm de la AG-7, un sistem simplu de ochire si-ti faci o scula eficienta pentru o ambuscada, pentru foc de acoperire si ce mai vrei tu.
Sa faci o mitraliera cu aer comprimat cu grenade, una ca e complicat, a doua ca e scump, a treia ca e grea. Ce faci, umbli cu butelia de aer comprimat in spinare, cat cantareste, cat cantareste „mitraliera” cu totul?
Pentru distante scurte exista AGL-ul.
Cu ce spun eu ai 6 x 1,725kg = 10.35 kg, plus sistemul optic de ochire (cel de la AG-7), plus burlanele (pot fi si din material compozit, pot fi si de unica folosinta) ajunge sa cantareasca cca 16-17 kg, cat o racheta Spike LR.
Tragi cu ele pana la 1000 m. Imagineaza-ti ce faci cu asa ceva daca prinzi o coloana de camioane / cisterne / blindate usoare / infanterie pe jos. Sau in oras cand trebuie sa executi foc de acoperire.
Sigur se poate moderniza focosul, in afara celui de contact, sa poti executa air burst deasupra pozitiilor de infanterie (cam cum era srapnelul pe vremuri).
Uite aici datele grenadei:
• Caliber: 40 mm
• Net weight (round fully equipped): 1,725 kg
• Fuse: M6-R
• Propelling charge: PG-7PM
• Maximum medium pressure: £ 900 kgf/cm2
• Maximum range: 1000 m
• Precision: – A pr/X: £1/50
– A pd/X: £1/200
Postarea era pentru @toteu si mitraliera lui cu aer comprimat.
Sau poti sa tragi cu asta:
The KO-7 HE/HEAT grenade has been developed as modular unit, with the warhead consisting of a hollow-charge (HEAT) section and a fragmentation (HE) section.
It is intended to defeat personnel, including when protected by individual protective means (armor vests), located in the open, in field type shelters, buildings and armoured vehicles. The hollow-charge section creates a hollow-charge efflux capable of defeating modern models of light armoured vehicles and older models of tanks.
The fragmentation section creates a high-efficiency fragmentation field with fragments of optimum weight. The round is fitted with a VP-22M fuze.
TECHNICAL SPECIFICATIONS
1.75kg – Weight of Loaded Magazine
152m/s – Muzzle Velocity
1000 – Max Range
1400pcs – at 0.25g Fragments
150mm – Armour Penetration
4 – 6rounds/min – Fire Rate
Cred ca o produce Kazahstanul. E similara incarcaturii de lupta de pe PRN80 doar ca e de calibru mai mic.
poate cel mai bine ar fi sa se lucreze la calitatea explozibilului. un explozibil care cu o cantitate mai mica reuseste aceleasi avarii ca altul cu o cantitate mai mare face loc la un design nou al rachetei in care continutul redus al explozibilului sa lase loc pentru alte lucruri. ma mai gandeam ca in cazul acelor rachete la care combustibilul se epuizeaza la tragere sa se foloseasca camere multiple de ardere separate pentru ca racheta sa aiba viteza mare in apropierea tintei
la astea se lucreaza permanent, acolo unde sunt bani… la noi de mai bine de 10 ani nu prea mai sunt bani
@toteu: ce rost are sa postam truisme?
pai nu stiu. important e ca imi consum timpul pe ceva.
@toteu..mda ….si pe al nostru!
Metal-storm pe RN 94 !
http://romarm.ro/product/rn-94-2/
http://romarm.ro/product_category/anti-tank-grenades/ marfa. pentru ca aici e si o chestie de greutate as face doua compartimente in motorul lor. unul mare care sa contina combistibil normal si unul mai mic cu un combustibil pentru viteze mari care sa arda la apropierea de tinta.
@toteu: man, e important ca-ti consumi timpul pt ceva dar in consumi si pe al altora facand flood cu comentarii inutile. Daca te-ai fi documentat ai fi aflat ca inventia ta cu doua motoare exista intr-o gramada de forme:
– racheta cu trepte inventata inca de prin sec. XIV
– motorul de start cuplat cu motor de mars, folosit inca de prin anii ’50
– motoarele cu ardere secventiala folosite de prin anii ’90 incoace.
Lasand la o parte asta, nu intelegi cum functioneaza o grenada AT care nu funtioneaza prin efectul energiei cinetice ca un proiectil-sageata ci prin efect cumulativ. La dispozitivele cu efect cumulativ nu are importanta viteza cu care grenada atinge tinta, poti sa o pui si cu mana pe tanc, tot aceeasi grosime o perforeaza. Cu grenada aia a ta cu doua viteze nu faci altceva decat sa-ti micsorezi simtitor sansele sa atingi tancul din cauza complicarii inutile a balisticii.
Pe vremea noastra nu existau wikipedia si netul cel mare dar generatia tanara are sansa sa se documenteze inainte sa faca postari.
Armata noastra are nevoie de o arma portabila AT, moderna, cu care sa poata distruge un tanc modern, asa cum va fi si rusul Armata.Daca tara noastra ar fi implicata intrun conflict militar, cel mai probabil ar fi implicata impotriva Rusiei care ar fi in ofensiva iar noi in defensiva.
RPG-7 este ok impotriva TAB-urilor, MLI-urilor si fortificatiilor insa impotriva tancurilor moderne nu ai nicio sansa.Probabil doar impotriva trenului de rulare, adica a senilei, daca actionezi din anumite unghiuri.Stiu ca totul se limiteaza la bani, inclusiv achizitia tehnicii moderne de lupta.
Cine va folosi prima data in lupta proiectile termobarice va deschide Cutia Pandorei.Va fi cum a fost cu folosirea gazului de lupta in WW I.In scurt timp, poate foarte scurt, inamicul va proceda la fel.Daca nu folosim proiectile de RPG-7, termobarice impotriva infanteriei sau blindatelor rusesti, rusii vor folosi impotriva noastra inclusiv artileria grea avand proiectile cu incarcatura termobarica, pe scara foarte mare.Consecintele le putem banui.
Nu stiu daca in actualul contest in care se afla acum Ucraina, datorita pozitiei tarii noastre fata de aceasta tara, nu am putea primi de la ucraineni licenta de fabricare a RPG29, Metis M si Kornet, care sa sufere unele modernizari, sa nu fie identice cu originalele fabricate de rusi, si apoi sa le fabricam sub nume propriu.
arme precum AG-7 sau Maliutka au avantajul pretului.
Desigur sunt situatii cand trebuie combatute tinte extrem de bine protejate cum ar fi tancurile moderne. Dar sunt si cazuri cand batranele AG-7 sau Maliutka cu diverse incarcaturi fac fata cu brio: vehicule usoare, anti-personal, impotriva cladirilor si fortificatiilor usoare, etc. Ce fac basbuzucii aia in Siria tragand cu TOW-uri si Konkurs-uri in excavatoare sau jeep=uri e o tampenie nesustenabila.
AG-7 sau Maliutka ar putea avea in continuare rolul lor daca ar fi asimilate procese moderne de fabricatie in serie care sa reduca preturile inca si mai mult. Daca in pretul unui Javelin (100.000 para) poti achizitiona 100 de Maliutka sau 3-400 de lovituri de AG tot e o treaba.
articolul nu este atat despre arme antitanc, la care Spike cu variantele sale reprezinta un raspuns, ci mai degraba despre arme „multirol” cu costuri scazute, dintre care unele pot avea si rol anti-tanc…
dar pana la urma de ce naiba nu se face la rachete in loc sa fie ghidate de lansator o camera video cu software care sa fixeze tinta ? din cate stiu eu tancurile moderne au sisteme de protectie impotriva dirijarii cu laser. si nu mai ai nevoie nici de senzor IR …..
exista dirijarea asta, se numeste LOS/SACLOS… adica optic iar inamicul nici nu stie ca e vizat… doar ca asta nu e fire & forget, ci trebuie sa urmaresti tinta si proiectilul pana la intalnirea celor 2.
Am dat si in articol exemple la acest capitol.
eu ma gandeam ca dupa lansarea unei astfel de rachete nu mai e nevoie ca tragatorul sa stea in acelasi loc. pentru mine era simplu: soft-ul din racheta identifica tinta la fel ca videoIQ-ul de la camere video care se pot pozitiona pe o anumita persoana si sa o urmareasca singure.
Sunt rachete cu fire&forget dar alea costa multi bani per racheta si ca la orice racheta ii trebuie mentenanta nu merge sa o lasi intr-o cutie in depozit 40 de ani. Noi vorbim realist nu javelin&spike.
@toteu
tu de fapt esti Dacul DD? comentariile sunt la fel…
@ mihaid nuu , dacul seamana mai mult cu chipp, toteu e de alt soi, cum sa spun, ailalti doi sunt mai destepti :)).
Nu stiam eu de ce imi plac comentariile lui chipp.
„Cu ce vom inlocui AG-7?”
Cu nimic. Se sta cu ce avem.
Pana la urma la noi pretul mic, simplitatea, faptul ca le avem deja in dotare si-s invatati cu ele conteaza mai mult. Ca nu mai petretreaza kilometri de RHA nu e asa important, ca nu-s numai tancuri pe lumea asta. Mai sunt si forta vie, camioane, taburi, mliuri, puncte intarite, HUMVEEuri (ca tot dadeau cu asa ceva dupa ele prin Irak) etc. si pt astea o lovitura ieftina e perfecta. Mai pui un vizor pe el si niste lovituri mai moderne si gata. Au facut PG7EI, nu stiu cate or fi cumparat ca asta-i alta discutie.
Contra tancurilor ai Spike, artilerie, aviatie. Si or mai cumpara in urmatorii 50-100 de ani si niste rachete AT portabile la nivel de infanterie, nu numai pe Pume si MLIuri. Rabdare sa fie si timp…
Daca ucrainienii care aparau aeroportul din Lugansk erau dotati cu arme AT care fac praf un tanc modern, poate ca acestia nu s-ar fi retras din fata tancurilor rusesti.Cand nu ai ce le face tancurilor, te retragi repede sau devii o victima.Ucrainienii desi sunt dotati cu RPG-7 se plang ca nu au arme antitanc moderne cu care sa anihileze tancurile rusesti, probabil T72 modernizate recent, aduse la nivelul T90AM.
Sigur, pentru a distruge un SUV, un camion , un TAB sau o casa din care se trage asupra ta, nu ai nevoie de Spike sau Konkurs.Te descurci cu un RPG-7 care este mult mai ieftin.
Ciudat este ca desi produc arme antitanc destul de performante, sunt mai mult pentru export, uitand sa comande si pentru dotarea proprie, care in proportie de 90% a ramas la nivelul 1989-1990… adica asa cum le-au primit mostenire de la URSS.
Prin comparatie, la noi e si mai ciudat… desi aveam solutii si prototipuri, nu am reusit nici sa le exportam si nici sa ne inzestram armata proprie cu ele.
Cam asa e, GSG9!
pai cam asta ziceam si eu… pe termen scurt cu nimic.
Solutiile erau pe termen olecutza mai lung 🙂
Pai daca discutam exemple de solutii de 10,000$-100,000$ lansatorul si proiectile de 10,200$, discutia s-a incheiat pt armata romana pe toata durata vietii noastre 🙂
La americani s-o mai putea discuta, ca aia printeaza hartia aia igienica de culoare verde. La noi nu e cazul, se sta cu ce avem la nivelul asta de lansator/lovitura ieftina, iar anti-tanc mai vedem noi.
Daca o fi nevoie poate vin americanii cu Javelinurile.
Daca nu vin americanii nu-i bai. Vin rusii cu Korneturile.
Ideea e ca cineva tot vine 🙂
🙂
No’, dara sa vina careva, ca noi ii asteptam cu „paine si sare” 🙂
la preturile alea pot fi doar solutii complementare, in loturi mici, care sa completeze AG-7 „reloaded” si sa inlocuiasca AG-9 cu ceva gen Karl Gustav (asta ajunge la 10.000$ lansatorul in ultima varianta, iar proiectilul ultima generatie pe la 800$), dar care poate fi si un AG-9 reproiectat pe cal.90mm -100mm, spre exemplu 🙂
“Cu ce vom inlocui AG-7?”
Cu AG-7MN (MN=mai noi)
e suficient un kit de modernizare + munitie mai noua si mai capabila…
la care se pot adauga un lot mai mic de lansatoare noi, mai usoare, mai rezistente si cu kit de modernizare incorporat.
Insa pe anumite nise, e nevoie de altceva, chiar daca in loturi mai mici, deoarece AG-7 nu mai face fata pe toata gama de amenintari, dintre care unele s-au modificat sau au aparut altele noi…
dar acum marea problema e ca toate armatele si-au pus custi pe tancuri
oricum ag7 nu e arma anti-tanc
pai si acele custi, daca se ajunge la o distanta cat e cat standardizata fata de blindajul vehiculului, pe exemplul cu tija-focos poti seta o distanta specifica vehiculului protejat cu bare, astfel incat jetul cumulativ sa se focalizeze pe contactul cu blindajul si nu in spatiul dintre bare si invelis… Asta in teorie 🙂
MBT NLAW e demential
daca ne pica ceva din afganistan e bine, daca nu…tot cu astea defilam cat timp o sa mai fie capabile sa pocneasca un TAB sau o masina blindata…cand nu o sa mai fie vedem noi ce facem
oricum am vazut ca avem M72 LAW la FOS…deci am putea sa mergem pe directia asta…
M-72 LAW, la 66mm e mult sub AG-7 ca si incarcatura de lupta, putand fi folosita doar impotriva tintelor slab protejate si infanteriei.
nu te conrtazic…dar M72 LAW este de vreo doua-trei ori mai usor decat un AG-7…lucru care este un avantaj cand ai nevoie de mobilitate, adica este ideal pentru FOS, iar intr-o lume ideala ar putea fi purtat de aproape fiecare soldat din FOS…plus ca e ieftin
dar eu pentru intreaga armata as alege AT-4, care chiar are capacitate de penetrare
pai AT-4 refoloseste experienta KArl Gustav cu acelasi calibru – 84mm, doar ca e de unica folosinta si mai usor si mai ieftin. AG-7 e superior prin faptul ca diametrul capului exploziv nu e limitat de teava lansatoare, putand ajunge la 115-120mm calibru 🙂
La rolul antitanc inca nu prea trece de 400-500mm RHA penetrare, de aceea s-a dezvoltat varianta AT-12T (lovitura tandem cal. 120mm), abandonata la sfarsitul razboiului rece, inainte de intrarea in productie:
AT12-T – In the early 1990s, there were tests of a tandem charge 120-mm version (Bofors AT 12-T) that would be able to penetrate the front armour of any modern main battle tank. However, the project was cancelled due to the dissolution of the Soviet Union and cuts in Western defence budgets.
dar totusi este ieftin, un AT-4 este sub 2000 bugata comform wikipedia iar un M72 LAW e sub 1000
iar o lovitura de AT-4 plasata bine, cu penetrarea pe care o are, ar putea scoate din lupta un T-72…eu unul zic ca merita
Nu cred, iar daca are si blindaj reactiv + protectie activa, nici o sansa: „US Army a adoptat aceasta solutie ca M136 AT-4, o arma cu performante foarte bune, inclusiv in rol anti-blindate, chiar daca nu este capabila sa distruga blindajele tancurilor grele moderne”
Costul de aproape 1500$ este la nivelul lui 1995-1999, de atunci lucrurile au mai evoluat si acum probabil costa mai mult decat dublu.
http://fas.org/man/dod-101/sys/land/at4.htm
Deci mai degraba de luat in stoc limitat decat ca solutie de inlocuire in serie mare…
Nu il vom inlocui cu nimic dar ca exercitiu de imaginatie eu vad 2 optiuni.
Pnzf 3 pentru ca nu trebuie investit major in re-calificarea soldatilor cum sa il foloseasca este foarte asemanator cu ag7.
Carl Gustaf care tocmai a primit comenzi de la trupele speciale americane.
de ce sa mai iei PzF-3 cand exista deja solutii, chiar si retrofit pentru cele existente, pt. AG-7 sa-l aduci la nivel PzF-3?
Pentru ca era un exercitiu de imagine…
La bugetul de astazi al Armatei si la datoria publica lasata de partidele lui Unguent mai practic ar fi sa se inarmeze cu balliste. Cu astea macar munitia se recupereaza.
Partidele lui Unguent? Ce destept esti omule, eu n-as fi niciodata asa de cool ca tine. Te admir.
SMAW/SMAW II fiind echivalentul RPG-29, probabil avem nevoie de acesta pentru AT si pastram AG-7 pentru blindate mai usoare si infanterie sau inlocuim si AG-7 cu M72 LAW
sau alta varianta, MBT LAW + M72 LAW 🙂
nu cred ca merge asa, nu avem suficient bani pentru atatea chestii noi… si in plus nu iesi nici chiar asa de ieftin ca si cu AG-7, in plus lasi anumite domenii descoperite…
Carl Gustav ar fi bun sa pentru amandoua roluri?
adica, sta in picioare termenu „multirol” la un lansator portabil sau tragi la ghici „poate merge si pe ala” ?
pai KG MK3 e ca si AG-7 dar mai performant, limitat insa de cal.84mm, deci in special la rol AT, mai putin performant. Gama de proiectile e expusa in poza, in articol.
Pt. rol AT, trebuie sa ai diametrul conului incarcaturii de lupta cel putin cal.105mm… recomandat peste 110mm, daca vrei sa mai speri a penetra peste 900mm RHA… asa, la un calcul simplist, fara a lua in calcul submunitii si top-attack.
bun, m-am mai uitat odata pe articol, deci practic avem solutia in Romania (sau la cehi) (AG cu 100mm+) si stam pe loc….frumos
PG-7M 110 HEAT
pai KarlG MK3 e ca si AG-7 dar mai performant, limitat insa de cal.84mm, deci in special la rol AT, mai putin performant. Gama de proiectile e expusa in poza, in articol.
Pt. rol AT, trebuie sa ai diametrul conului incarcaturii de lupta cel putin cal.105mm… recomandat peste 110mm, daca vrei sa mai speri a penetra peste 900mm RHA… asa, la un calcul simplist, fara a lua in calcul submunitii si top-attack.
http://www.militaryphotos.net/forums/showthread.php?240677-Mspo-2014
mda….ATMOS
Foarte bun articolul.
Inlocuirea AG -7 este una dintre problemele care merita cu prisosinta discutate.
Situatia armamentului antitanc din Ro Army este destul de critica. Nu vreau s-o compar cu 1943, cand arma AT principala a infanteriei era rugaciunea, pentru ca nu suntem chiar acolo, dar acolo se va ajunge in lipsa unor modernizari si achizitii.
La batalioanele de infanterie/VM principalul armament AT consta in :
– AG -7, principalul mijloc AT de la subunitati, daca nu luam in considerare vechea grenada antitanc
– AG -9, la subunitatile AT si sprijin
– instalatii RAD Malyutka sau Fagot, ultima la un numar mai redus de unitati
Brigada 6 Operatii Speciale are si alte AG-uri in dotare, dar este un caz particular.
La artilerie, arma care la noi este cea mai importanta in lupta AT, conceptie tipica anilor ’40, exista tunul AT M 1977 (cal 100 mm) si instalatiile RAD Malyutka si Konkurs.
La aviatie exista Spike in dotarea Pumelor SOCAT.
Spike este si in dotarea brigazilor de infanterie mecanizata, imprasitat prin mai multe batalioane. Sunt convins ca in caz de conflict cu unul dintre adversarii potentiali (Ungaria, Ucraina, Rusia) MLI-84M ar deveni o platforma AT si n-ar mai fi folosit in rol de MLI pentru care nu mai este protejat.
Tunul M 1977 nu merita comentat, chiar daca a fost modernizat si poate trage proiectile sageata, este o arma de avarie, total depasita. Instalatia RAD Malyutka este depasita, necesita o pregatire indelungata a operatorilor (pe vremuri erau singurii militari care jucau ping-pong pentru antrenament). Instalatia RAD Konkurs este inca destul de capabila.
Spike-ul de la aviatie are o mare problema: vulnerabilitatea Pumelor, care pot fi doborate si cu PM-ul (cum s-a intamplat in 1989 la Orastie). Si costul (sunt scumpe).
Fagot-ul de la infanterie este eficient, nu se compara cu Malyutka, pacat ca nu am luat licenta.
AG-9 este un tun fara recul depasit in rol de a distruge tancuri, dar mai are un cuvant de spus ca arma de sprijin pentru infanterie, cum s-a vazut si acum in Ucraina sau anul trecut in Siria si mai poate distruge inca MLI-uri sau TAB-uri. Prezinta avantajul ca munitita e ieftina si poate fi transportat foarte usor fata de un tun clasic. Daca il comparam insa cu o arma din categoria sa precum Carl Gustav, are dezavantaje.
AG-7 a fost pentru AG-uri cam ceea ce a fost AK-47 pentru pusti de asalt. O arma ieftina, usor de folosit, penetranta. Cred ca isi face treaba destul de bine in Ucraina in mainile rebelilor, impotriva unor tancuri care chiar daca nu stralucesc la capitolul protectie, sunt dotate cu blindaj reactiv (T-64, T-72). Ar fi intersant de aflat cate tancuri dotate cu blindaj reactiv a reusit sa distruga RPG-7 in Ucraina, cred ca am fi cu totii surprinsi. Deci AG-7 este inca o arma care poate sa muste daca este folosita de militari experimentati, asupra zonelor vulnerabile ale tancurilor.
Totusi, vremea RPG-7 a trecut. Pentru a fi in pas cu vremurile sunt doua lucruri de facut:
– Perfectionarea munitiei, lucru care se face: munitie in tandem, munitie termobarica
-Achizitionarea pentru anumite unitati a unor AG-uri moderne. Daca ar fi dupa mine, as alege atat unul de unica folosinta, pentru forte speciale, infanterie marina, vanatori de munte, cat si unul refolosibil, pentru infanterie. Imi place mult M 90 de la sarbi.Imi place RPG-26. Imi place RPG-29, dar e prea scump. Imi plac C-100, Matador, AT-4 si B-300. Dar nu ni le permitem.
M 90 mi se pare cel mai accesibil pentru o licenta, dar nu o sa ne dea voie imparatia.
Daca tot s-a pomenit si AGI-ul, cititorii ar trebui sa stie ca Romania este una dintre tarile cele mai avansate in acest domeniu. AGI a fost exportat in Germania Democrata si Ungaria, tari care erau foarte mofturoase si nu importau decat armament performant. Necazul a fost ca la noi a intrat doar in dotarea trupelor chimice (la Husi si Sighisoara parca), o prostie. E ca si cum DAC-urile ar fi intrat doar in dotarea batalioanelor de transport. Dupa 1989 au ajuns si la parasutisti. Generatia actuala a AGI este o arma exceptionala, care a ajuns la un nivel foarte inalt.
@Vlad foarte interesant ce ai spus si mai ales foarte bine structurat.Merge de minune cu articolul de baza! Sau poate ai dezvolta mai pe larg ,se pare ca esti din sistem!))
Corect Vlad, ai prezentat foarte bine situatia si necesitatile!
Cu privire la M-90-ul sarbo-macedonean, noi am putea merge pe filiera macedoneana, ca sunt in curs de aderare la UE si NATO (ar fi fost deja NATO daca magarii de greci nu le-ar fi dat veto din cauza denumirii tarii, care de fapt nu le apartine grecilor). Cu Macedonia avem relatii foarte bune.
Revenind la M-90, am observat ca are 13kg incarcat si 1,35m lungime… imi pare putin cam greu si cam lung… dar e inca loc de imbunatattiri, tinand cont ca a aparut in 2002 🙂
cal. 120mm si penetrare 800mm RHA e deja interesant.
Lansatorul este din plastic ranforsat si are 7 kg, lovitura 5,7 kg. I se poate monta si un trepied. Sarbii au experienta in materie de AG-uri, au produs M-79, M-80.
Mai era si Bulgaria care produce spre exemplu RPG-22, care ar fi o varianta, dar nu pentru licenta.
Sunt slabe sansele sa achizitionam ceva din afara tarilor agreate, iar Serbia, Macedonia si Bulgaria nu fac parte dintre ele. Din pacate armamentul exportat de tarile agreate costa de cele mai multe ori peste media pietei si in conditiile bugetului, se formeaza un cerc vicios.
Probabil cele mai accesibile variante ar fi Carl Gustav si M-72 LAW din surplusul vreunei armate NATO.
Da, cam asa e…
Raspunsul la intrebare este: – cu nimic! o sa cersim ajutor de la nato, sa vina niste soldati straini cu dotarea lor in caz de ce-i mai rau!
la un cost de 100 000 euro pe bucata pentru vreo 5000 ne-ar trebui 500 milioane euro. peste jumate din bugetul de aparare. gandindu-ne ca rusii au vreo15000 de tancuri dintre care 743 t 90, t 80 4500, t 72 8000 dintre care active 2255, vehicule usoare BMP 3 aprox 720 , BMP 2 1851 active, BMP 1 650 active. plus elicoptere , APC si altele, pai ne-ar trebui cativa ani de cumparaturi masive pentru a putea face fata. daca reusesc guvernantii sa aloce 1 miliard euro (numa unu) sa zicem aproape anual destinat numai achizitiilor , am putea pune la punct o armata suficient de moderna incat sa faca fata aproape in totalitate unei agresiuni din partea rusilor chiar daca ei au buget de enspee mii de miliarde la aparare. si ne-ar cam trebui cu siguranta ca guvernatii sa incerce sa aloce aceasta suma anual pentru ca e nevoie destul de repede de achizitii. nu e vorba numai de aruncatoare , e vorba de toata gama de arme de la mitraliere la binocluri moderne… cum e greu de crezut ca vom fi atacati nuclear cel mai probabil ar fi o invazie clasica cu tancuri si etc …… deci infanteria ar trebui modernizata complet.
Parerea mea de nespecialist.
Un tanc modern il distrugi daca nu ai tanc , cu doua rachete una dupa alta la trei secunde lansate intre ele.Prima racheta produce exploxie care sa actioneze scutul exploziv si sa distruga si scutul sandwich. Apoi vii cu a doua racheta si lovesti in acelasi loc de data asta cu racheta termica perforanta cu jet de plasma.
Deci trebuie lucrat in tandem .
Ar trebui facute probe practice.
Dacule, fa tu asta cand ai tancul in miscare si loveste de la +200m acelasi punct protejat cu un blindaj reactiv de tip caramida de cateva zeci de cm/ catieva zeci de cm 🙂
Exista incarcaturi tandem exact facute pentru a activa mai intai blindajul reactiv si apoi a penetra blindajul principal… doar ca te „costa” la masa si calibrul proiectilului.
Du-te in articol mai sus si citeste la capacitatea de penetrare cu/fara blindaj reactiv, culmea, chiar la AG-7 🙂
„AT PG-7VR incarcatura tandem contra blindajului reactiv (4,5kg masa proiectil): Calibru 64mm (incarcatura preliminara), 105mm (incarcatura principala); raza eficienta 100 m; poate strapunge 600mm RHA (cu blindaj reactiv), 750mm RHA standard.”
Problema e cand ai si protectie activa pe vehicul, capabila sa opreasca cate 2-4 lovituri pe 2-3 directii simultan, chiar si in arc vertical.
intrebare de profan :
de ce trebuie sa gandim doar prin prisma fortei brute ?
tehnologia militara din ziua de azi (chiar si la rusi) implica f multa electronica.
proiectilul de ag-7 nu poate fi imbunanatit cu ceva electromagnetic ?
zic si io ….
da’ sa nu radeti de mine …
in mod normal, vehiculele militare si mai ales tancurile sunt protejate electromagnetic (sistemul cusca Faraday).
Poate te referi la un proiectil cu propulsie electromagnetica, dar care pe moment implica masa prea mare a echipamentului de propulsie pentru a folosit de infanterie… deocamdata se incearca pe nave mari, vezi clasa de distrugatoare Zumwalt.
Mai este in studiu o forma de blindaj „reactiv” electromagnetic.
Insa nu cred ca ceea ce am dat ca exemple intra la categoria la care te-ai gandit tu 🙂
„birds don’t fly they are flown”
asta e si in teoriile despre cum ar zbura un OZN 🙂
poate in capu’ rachetei sa fie ceva sa emita nu stiu ce sa atraga racheta la viteze de nebuni si „combustibil” infinit si racheta doar sa care explozibilu’ si ghidajul 🙂
multumesc, m-am lamurit si dezumflat…
ma gandeam la ceva de genu, trosc lovitura, pleosc tancu , blocat tancu cazut electronica.
uitai de efectu de cusca a lu’ nea cutare … ala
da` mai bine tac ca vorbesc prostii si si mai bine ma rezum la cetit..
@cristi Apai nu te descuraja, ca daca e s-o iau pe urmele lu dacu, am cetit si eu intr-o carte urmatoru sistem(era fictiune cartea) o rachetuta pleaca sus de tot si se invarte putin pana localizeaza tinta desemnata(coloana de tancuri, poduri, ma rog ).Dupa ce a localizat, se desface in bucatele si curg niste mingiute:) facute din titan, cu niste aripioare care incep sa accelereze spre tinta(nu stiu cum accelereaza daca sunt carcotasi de serviciu pe aici) si lovesc tancu .Faza e ca mingiutele nu sunt pline cu explozibil si au doar un senzor care sa le ghideze spre tinta desemnata de rachetuta.Toata jmecheria e ca cica si citez” ar fi ca un pietroi destept care se arunca spre tinta cu 20000000 :)) de km la ora, si efectul impactului dintre mingiuta si tabla tancului e in defavoarea tancului, gen l-a lovit meteoritu’! Aha , cartea se cheama Negociatorul pentru amatori de fictiune politico-militara 🙂
@wandoo
singura chestie S.F din ce ai insirat acolo ar fi propulsia „bilutelor” in rest, exista nanotehnologie, sau curand care o sa usureze treburile alea 🙂
Smerch face deja treaba aia, cu gasitu’ tintei etc
sau mai simplu, ploaie de 155mm 🙂
si aia ce-o descrii este submunitie (BAT), lansatorul putand fi instalatie LAROM 🙂
Da nea Zgurene… stiu ce e BAT, numa ca ideea era ca fara de explozibil in bot, doar ”prin ele insele” adica ca si cum ai arunca cu meteoriti in tancuri!
Ca tot te opui tu sa trag sincron din mai multe puncte cu rachete ieftine in tancurile ruse!
Ca o tii pe a ta , daca tragi o racheta , nu patesc nimic (tancurile ) si nu mai poti sa o tragi pe a doua, ba ca ele merg repede si pana potrivesti tu catarea au disparut dupa coltu’blocului, ba ca sunt prea bine protejate…
Da’ a tras cineva 3 rachete ieftine care sa fie calculate sa ajunga simultan in tinta care sa fie bine protejata(si na’ sa se afle si’n miscare) si apoi sa se masoare rezultatul? Unde esti domnu’ tRofi sa ma lamuresti si pe mine ca nu ma inteleg cu incapatanatii astia!:))
pai Io nu ma opuneam doar ca sa fiu mai cu mot, ci doar pentru ca daca ai protectie activa, aia are cate 2-4 lansatoare pe mai multe directii simultan… ideea ar fi sa-i suprasaturezi sistemul pe o singura directie.
Si cu sincronizarea, mai ales in vreme de razboi, e tare greu, ca tot timpul apare ceva neprevazut 🙂
Hai mai nea Zgurene tocmai tu? Cica au ajuns oamenii pe Luna, ce naiba, o amarata de tragere sincrona cu impact sincron 🙂 nu se poate pune la punct?
Da sincer iti mai spun o data , eu m-am saturat sa trag in tanc cu o singura racheta de fiecare data si cand dispare fumu sa vad ca a disparut si ala! Dupa colt!
se poate, teoretic, in ambuscada… doar ca mare parte a razboiului nu se duce in ambuscade (nu ma refer la ceva gen Posada).
Ambuscadele sunt cireasa de pe tort…
Nu scriu nimic nou dar este bine sa nu uitam. Este necesara o categorie de arme care sa aibe rolul de a inlatura obstacole fie ca acestea sunt: masini blindate, baricade, o pozitie intarita, un sniper, un cuib de mitaliera, etc. Arma trebuie sa fie folosita de soldatii fara a sa fie nevoie de a apela la aviatie, artilerie sau tancuri pt. ca in multe situatii nu este posibila folosirea lor. Acesta arma trebuie sa fie in 2 variante:
1 folosita de 1 soldat cu raza scurta iar alta cu o raza de 2-2.5km care foloseste munitie mai puternica si care sa poata fi carata de 2 persoane (un mortier-tun ar fi foarte interesant) dar care in mod normal sta in/pe o masina.
Avand in vedere aceste cerinte armele, dar mai ales munitia, trebuie sa fie produse in nr. mare => trebuie sa aibe un pret mic si trebuie sa fie cat mai usoare.
AG7 modernizat: precizie (nu stiu daca marirea vitezei nu imbunatateste si precizia pt. o distanta mai mare), marita penetrarea/distrugerea (vad ca deja s-a facut 900-1000mm RHA este super OK. Ar mai trebuii ceva contra obstacolelor din beton si infanteriei) si imbunatatit lansatorul.
Lansator AGI triplu cu bipod imi place nu stiam de traznaie. Daca nu este inca posibil: Imbunatatit putin ar fi foarte util ca si „artilerie cu raza foarte scurta” (sa poata trage una sau toate „rachetele” una dupa alta – sa ii poti ajusta distanta – poate inaltimea- dintre lovituri) + cred ca are capacitatea de a opri un tanc modern 1-2 lovitura(ii) neutralizeaza armura reactiva (care aduga destul de mult la protectia unui tanc) iar ce ramane se ocupa de blindajul principal (il armezi cu o lovitura de 1 000mm contra RHA si este cam cat ar rezista T90 fara armura reactiva. Poate nu penetreaza dar cred ca il scoate din lupta). Problema ramane cu slat-ul dar poate una din incarcaturi sa aibe un detonator de proximitate iar in anumite situatii poate niste calf 🙂 .
Inlocuitor de SPG9 ar trebuii ceva complementar AG7 care sa fie capabil sa atace tinte si la distante de 2-2.5km sa aibe si rol de „artilerie de camp” (un sniper bine plasat, un „cuib de mitraliera” sau pozitie intarita intr-o cladire pot fi o mare pacoste).
Oricum el va fi pe un trepied si pt. a creste precizia si trebuie sa poata fi pus pe/in masina blindata sau camioneta iar cand este nevoie sa poata fi demontat si carat de 2 oameni acolo unde masina nu poate sa fie folosita.
Cum totul se reduce la costuri ce ar avea un pret al munitiei cat mai mic si sa fie cat mai usor(a) un tun fara recul sau un lansator de rachete.
O alta idee pt. vehicule este construirea unei turele cu lansator de rachete de cal. 80mm care sa fie capabil sa foloseasca STAR80L sau S8 pt. distante mai mari iar pt. distante scurte o racheta mai mica si ieftina dar cu mai multa putere de distugere + o mitraliera.
Daca tot suntem in zona modernizat putin mortierul de 81mm scuta greutatea astfel incat sa poata fi carat de 2 persoane si pe un teren accidentat sau inclinat (vanatori de munte).
Cat de interesant ar fi un mortier-tun de cal. 81mm.
///
Lansatoare au rusi+pro in Ucraina?:
https://twitter.com/MikaelSkillt/status/506788137855897601
Cum o poza face cat 1000 de cuvinte. Cat de multa munitie se poate consuma intr-un conflict, astazi AT:
https://twitter.com/lennutrajektoor/status/507162588560756737/photo/1
Cred ca ROMANIA are nevoie de un sistem… TUN fara recul sau Lansator de rachete fff ieftin si fff eficient.
Interesant este un tun purtat pe masinile blindate 4×4 (TAB-79, Humwee, Jeep, ARO si altele) un tun gen AG-9 (NEW-PROJECT) care sa asigure lovirea tintei la o distanta de 2000-2500 m, capabil sa scoata un tank modern din lupta.
CONDITIE: proiectilul sau racheta sa fie fff ieftine. asta inseamna ca trebuie sa fie realizat de industria romaneasca. (500-1000 euro/buc) si nu este obligatoriu sa fie ghidat laser. Personal as prefera prin lovire directa, asistat de un calculator balistic, asa cum are tancul.
Si magazia de armament pe masina sa fie de minim 8-10 proiectile, in functie de marimea masinii.
AM CITIT CU ATENTIE TOATE ACESTE ARME DE SUS… SI MI-A ATRAS ATENTIA DOAR…
RPG-29 pacat ca e produs rusesc.
si sa infiintam niste BATALIOANE DE REACTIE RAPIDA, capabile sa strapunga invaziile de tankuri:
………………………………………………………………………….
AS INTRODUCE O NOUA ARMA, UN NOU CONCEPT:
– MASINA DE CERCETARE ATAK.
O masina BUGGY de dimensiuni reduse, cu o mobilitate fff mare, blindata la… 35-50mm cu motor de 400-500cp si masa totala de 7-8 tone, capabila sa lupte cu 3-4 tankuri.
as inzestra masina cu mitraliere 14,5mm sau 20 mm cu cadenta fff mare de tragere si cu 4 tunuri A.T. dar si cu sistem de urmarire a tintei Laser.
aceasta masina, sa formeze ECHIPA CU UN SISTEM LA-ROM (122mm dirijat laser) LA-ROMUL sa stea in linia a 2-a a frontului la o distanta pe care o permite motorul racheta… 15-30 km in functie de situatie.
Scopul LA-ROM-ului sa fie acela de a ataca tinta (tancul) incadrat laser de BUGGY, acesta ramanand camuflat.
DACA BUGGY este descoperit, acesta are posibilitatea sa riposteze fff puternic cu armamentul din dotare, si apoi sa-si schimbe pozitia.
As creea unitati mici de… CERCETARE-ATAK, le-am numit eu…
Unitati care sa fie formate din 4 BUGGY (in linia 1) si 3 LA-ROM + 1,2 plutoane terestre care sa asigure perimetrul LA-ROMului (in linia a 2-a), aceste unitati sa aiba putere de lupta fff mare dar sa nu atraga atentia inamicului,
Aici mai este de adaugat si o arma A.A. performanta… gen Vulcan M-60 (6x20mm) arma ce sa poate impiedica un atac aerian (elicoptere, avioane sau rachete de croaziera) asupra sistemelor LA-ROM din linia a 2-A.
PErsonal as trimite o COMPANIE de acest gen in UCRAINA, MAINE, PENTRU AI TESTA MOBILITATEA SI CAPACITATEA DE LUPTA, SI AS FOLOSI-O IN CONDITII DE INFERIORITATE NUMERICA 1/3 CHIAR 1/4
AS TESTA EFICIENTA ACESTUI SISTEM MIXT IMPOTRIVA UNUI ATAC DE BLINDATE RUSESTI… (minim 15-20 blindate dintre care 7-8 tancuri).
@chipp.. bine frate ia zi unde ai forta asta meletara ca stiu eu niste gauri pe unde putem intra la ucraineni .iti promit c o testez contra rusilor si vin inapoi sa le zicem la baieti ca a mai ramas numai 2-3 bucatele de fier din ea!
pai nu-i mai bine cu drona aeriana pt. incadrare laser pt. LAROM decat Buggy? Mai greu de detectat si lovit + vietile celor din Buggy puse in balanta?
Cat despre tun fara recul, KArl-Gustav are si proiectile cu raza extinsa, cu motor racheta, alea de bat la 1,2-1,5 km.
Blindaj de 35-50cm?!
Uite aici, la Osksosh 4×4, de 12-15t, ceea ce nu mai e o masina f. mica:
http://en.wikipedia.org/wiki/Oshkosh_M-ATV
stii cat e blindajul de baza din otel?
Ce zici tu e pt. T-34:
http://www.geocities.ws/Pentagon/Quarters/4635/tanks/t3485/t3485_armor_scheme.gif
la una mai usoara, Streit Group Cobra 4×4 APC de 4,5t – e vorba de 6cm de otel balistic:
http://www.armyrecognition.com/united_kingdom_british_army_wheeled_vehicle_uk/cobra_4x4_apc_streit_group_armored_vehicle_personnel_carrier_technical_data_sheet_specifications.html
voi spuneti ca nu se poate o astfel de masina… dar avem exemle de astfe de masini in WW2:
1 masina a trupelor SS-Naziste SdKfs-222 (Leichter Panzerspahwagen) model 1942 – e adevarat ca avea blindaj de doar 30mm dar avea mobilitate si puterre de foc… tun A.A. 20mm – automat, (au avut si tu 28mm automat)
………………………………………..
1 masina (prototip doar) pentru armata romana.
IDEEA proiectului MARESAL era una revolutionara:
VANATORUL DE TANCURI – MARESAL (era o masina de lupta ce se incadra in caracteristicile unui BUGGY)
cateva avantaje ale MARESALULUI:
– inaltime de doar 1,54m
– greutate 10-12 tone (cu senile si tun 75mm)
– blindaj 30-35mm
– tun 75mm + mitraliera 7,92mm (tunul distrugea un T-34 sub 1000m, dar nu distrugea T-44 si IS-2 decat daca-l lovea din lateral sau din spate)
……………………………………………
CARACTERISTICILE BUGGY-de lupta
– INALTIME: 1,54m
– LATIME: max 1,7m
– LUNGIME: max 3,8m
– GREUTATE: <7 tone
– Blindaj max 50mm (in comparatiecu Maresal, construiesco masina mai scurta, nu mai am tunul 75mm care cantareste peste 1500kg, folosesc CAUCIUCURI in loc de senile si economisesc iar la greutate.
DRONELE isi au rolul lor dar nu pot inlocui un BUGGY.
Aceasta masina (BUGGY) are avantaje majore:
poate sa stea in teatrul de operatiuni, camuflat, si 3-4 zile in timp ce DRONA are autonomie redusa.
Un Buggy poate primi informatii permanent de la o DRONA si… sa nu uitam puterea de lupta individuala pe care am prezentat-o in postare:
– mitraliera de 2×14,5mm sau 2x23mm si 4 lansatoare de rachete A.T. (sau tunuri A.T. ce poate penetra macar 800mm blindaj. calculator balistic si sistem de incadrare Laser.
LA-ROM si proiectilele dirijate Laser sunt un alt element din componenta unei astfel de Companii de lupta sau Batalion.
daca nu trimiti masini de lupta avansate pe teren, nu faci nimic cu DRONA+LAROM pentru ca si inamicul are astfel de sisteme si iti vor incadra LA-ROMul si te vei trezi cu o salva de GRAD-uri.
dar masinile trimise in adancime, la o distanta de minim 20km (in functie de performantele motorului racheta al GRAD-ului de 122mm) au si misiunea de a destabiliza o baterie de grad-uri, putand sa le atace oricand.
de unde iau max 7-8 tone cu blindaj de 50mm?
simplu prin reducerea dimensiunilor masinii de lupta.
Construiesc o masina de lupta ce poate sa se camufleze, deci am dimensiuni reduse. si compensez prin grosimea blindajului.
DACA SE CONSTRUIESTE DIN MATERIALE COMPOZITE, MA AFECTEAZA LA DIMENSIUNI. SI POT SA SPUN CA DIMENSIUNILE SUNT IMPORTANTE.
dar poate fi o combinatie utila.
P.S. – mi-a placut noua turela de pe BMP-ul ucrainian cu tun 30mm si 4 lansatoare de rachete, cred ca Konkurs sau RPG-29 (nu stiu sigur) are putere mare de foc.
Postez un link cu Sdkfs – 222
ATENTIE masina are blindaj de pana la 30mm si o masa de la 4,8-5,6 tone
http://www.sdkfz222.org.uk/communities/7/004/006/760/257/images/4540823083.jpg
………………………………..
T-34 (model 41)
– blindaj de 50mm/28 tone
dar are niste dimensiuni imense si o turela cu tun fff grea.
– MOTOR 500cp – tehnologia anilor 40-50 de 38 litri (acum avem motoare de 10-15 litri la 400-500 cp – deci castigam la greutate)
– senilele din metal, le inlocuim cu cauciucuri si economisim din greutate (putem sa pastram si senilele)
– DIMENSIUNILE (latimea o reducem cu vreo 50 cm si reducem si lungimea. sa nu depaseasca 3,8 metri incape un motor de 10 litri. reducem inaltimea sasiului cu 20-30 cm.
– Eliminam TURELA cu tun de 76,2mm sau 85mm dupa caz.
Doar turela cantareste vreo… 6-7 tone
Eu ce incercam sa-ti spun e ca nu prea se mai face blindaj monmetal si monobloc cu asa grosime… Se prefera grosimi de pana in 10 cm, insa multistrat, cu diverse kit-uri compozite, care practic ar echivala 20-30mm grosime blindaj laminat clasic.
Eu as face altceva daca as fi un general cu mana libera.
As lua toate armele din dotare si m-as duce in poligog si as pune placi de otzel aliat unele peste altele de la 15 mm la un metru si as trage in ele.
Grosimea care rezista la 80 % din arme aceea ar fi grosimea minima la blindate.SIMPLU.
Dacule,
La grosimea aia nu va porni vehiculul de pe loc, cu blindaj laminat! Grosimea care rezista la 80% din arme este doar la tanc, care face asta la +45 tone si cu straturi diferite de blindaj peste cel de baza, laminat sau multistrat compozit/Chobham!
Se pare ca nicicum nu vrei sa intelegi ce ti-am dat ca si bibliografie despre blindaje!
Nu-ti intra in cap ca pentru ca sa protejezi un echipaj de 3-4 oameni la 80% din arme iti trebuie tanc sau MLI-greu, gen Puma sau Anders! PUNCT!
https://www.youtube.com/watch?v=AYiNMIVxnFM
Uite aici teste RUAG pentru blindaje:
http://www.miltechmag.com/2013/02/idex-2013-putting-trust-in-ruag-is.html
Crede-ma, se cheltuiesc miliarde de dolari anual pentru a face materiale rezistente in diverse combinatii, straturi si proceduri de calire! Otelul simplu nu mai face fata din anii 50 ai secolului trecut, adica ar trebui sa aiba o grosime uriasa, care ar duce masa tancului la + 100t ca sa obtii o protectie similara cyu a unui tanc actual cu blindaj compozit la 50-55t!
Nea Zgurene cu 10 mm faci strecuratoare de macaroane.
Uita-te la taburile din Ucraina.Mai bine stai afara la aer decat sa te coci la cuptor de 15 mm grosime cat cred ca au aia blindaju.
Uita-te la Panhard VBR, masa 9 tone (nu 7tone, cat vrei tu!), sa vezi ca nu-si permite blindajul de 40 cm!
Ti-am spus, TAB-urile ucrainene au blindaj clasic, laminat. Daca adaugi blindaj compozit, in kit, obtii echivalentul unei grosimi duble!
La cat vrei tiu sa pui blindaj, nci un 8×8 nu-ti duce, darami-te un 4×4, oricat te-ai chinui sa reduci apoi masa.
Comentez:”ca sa protejezi un echipaj de 3-4 oameni la 80% din arme iti trebuie tanc ”
Raspuns :Aici e problema .De ce trebuie atatia oameni?
Bagi doi oameni care ocupa un spatiu mai mic si greutate blindaj mai mica .Tun automat cu incarcator si magazie afara din tanc.
Blindezi unde stau oamenii si motorul.restu nu conteaza poate fi strecuratoare.
Omu conteaza ca se pregateste greu.
ia fa mataluta un calcul simplificat:
sa zicem ca protectia la vehiculul tau e un cub cu latura de 2x2m (ca vrei si antimina si protectie in plafon) => 4×4=16m2. La asta adaugi 40 cm grosime otel (care nu mai rezista de mult nici la AG-7 clasic)=> 16×0,4= 6,4m3 otel.
http://www.csgnetwork.com/specificgravmettable.html
asta se inmulteste cu masa specifia (kg/m3) ca sa afli masa totala, adica 7850 kg/m3, adica aproape 8t/m3 => peste 48 de tone doar blindajul de otel, fara motor, echipamente, roti/senile, doar cu 40 cm grosime otel! MULTUMIT?
Daca adaugi placi de blindaj compozit <10 cm, asa cum specificam mai sus, in forma de panouri pe lateral doar pe anumite sectiuni, frontal+capota+ sub podea-antimina, si poate ceva mai subtire pe plafon, reduci si mai mult masa si te-ai incadra intr-o masa acceptabila + mobilitate, asa cum voiai.
http://www.pinterest.com/pin/381750505885533185/
http://recombu.com/cars/articles/news/ghe-o-rescue-truck-rubbishes-your-land-rover
http://www.pinterest.com/pin/554646510328730404/
Ceva nitzel mai mare (9t) – Panhard VBR:
http://www.army-guide.com/eng/product4500.html
MARIUS,
eu nu m-am referit niciodata la BLINDAJ 50mm din OTEL LAMINAT>
azi nu se mai construiesc blindate din OTEL LAMINAT, se foloseste blindat compozit sau blindat stratificat.
DAR: nu cred ca tu ai inteles CONCEPTUL:
MASINA DE LUPTA DE DIMENSIUNI REDUSE.
Exemplele prezentate de tine sunt pe MASINI DE DIMENSIUNI MARI.
Am prezentat mai sus ideea de BUGGY (o masina de dimensiuni reduse)
– Lungime: 3,2-3,5 metri
– Latime: 1,60-180 metri
– Inaltime: 1,50 – 1,60 metri
– Greu de incadrat de tancul Inamic, mai ales la distanta mare.
REDUCAND DIMENSIUNILE, apar cateva avantaje extraordinare:
– greutate redusa
– mobilitate mare
– Motor de dimensiuni reduse
– O masina de lupta USOR DE CAMUFLAT in terenul inamic.
in WW2, existau masinile acestea dar nu puteau transporta arme anti-Tank.
Acum tehnologia este foarte avansata.
Si cred ca asta e viitorul!
eu stiu asta.
dar se face blindaj compozit si blindaj stratificat.
nimeni nu a zis ca este vorba de Otel laminat de 50 mm.
:))
nu ai asa forta militara din pacate… asta e marea tristete!
cred ca trupele SS NAZISTE, daca ar fi activat azi, in 2014, aveau astfel de capacitate. :))
ce sa-i faci, Wandoo, noi inainte de toate trebuie sa ne luptam cu BASESCU, PONTA, DUSA si alti POLITRUCI, DUSMANI AI NATIEI!
ASA ARATA MLI-ul BUGGY din perspectiva mea:
asta e masina civila:
https://www.youtube.com/watch?v=FOFswyHcvzs
doar doua observatii:
1) AG7 are aparat de optire optic si drept urmare nu vad motivul pentru care trebuie o versiune de ochire reflex decat daca vrea cineva sa scada pretul si fac pariu ca nu este mai ieftin decat cele care se prafuiesc prin depozite.
2) Unii abereaza atat de fain incat mai ca as plati si eu sa trag niste fumuri din ce fumeaza si ei!
:))
te referi la BUGGY DE MAI SUS?
E tare,nu? se uraca pe stanca aia…
ochire si nu optire 🙂
faina zama asta de struguri fermentati! Made in Romania de o firma british!
aruncand un ochi mai serios pe Panzerfaust 3, nu ar fi inlocuitoru’ perfect pentru AG-7? din toate punctele de vedere
pai e cam acelasi lucru in principiu, doar mai scump. si din moment ce si firme americane produc AG-7 adus la zi cu niste sisteme de tintire mai noi sau munitie noua, inseamna ca inca este util.
la munitie ma gandeam ca, cu flegmele astea care le avem noi pentru AG-7 nu ridici nici prafu’