Albert Einstein spunea ca trecutul, prezentul si viitorul sunt doar niste iluzii, totul se petrece aici simultan…
Dar lasand la o partea logica uneia dintre cele mai luminate mintii ale Umanitatii, o logica nu foarte intuitiva din pacate, ajungem din nou la SF, de aceasta data discutand despre calatoria in timp, la modul practic. Cu totii ne-am dori o masina a timpului de tipul celei a lui H.G Wells, dar lucrurile sunt, se pare, ceva mai complicate, realitatea implicand cantitati cu totul enorme de energie.
Masina timpului intruna dintre ecranizarile romanului lui H.G. Wells
Si ca o mica paranteza, inainte de discutie, avansul tehnologic al unei civilizatii pare legat strict de cantitatea de energie pe care o poate manipula/genera. Cu cat energia folosita este mai mare cu atat civilizatia este mai dezvoltata. Astfel dezvoltarea tehnologica a unei civilizatii este intr-o relatie direct proportionala cu cantitatea de energie folosita.
In cazul nostru lucrurile sunt foarte clare: am trecut de la forta de munca umana la cea animala, mai apoi am invatat sa folosim forta apei si a vantului, mai tarziu pe cea a aburului (carbune si petrol), iar mai spre zilele noastre forta generata de motoarele cu ardere interna si cea nucleara. Fiecare noua etapa de dezvoltare tehnica si sociala a avut la baza descoperirea si „imblanzirea” unei noi forme de generare a energiei, desi in majoritatea timpului nu am stiut ce-i aceia energie. Incheiem paranteza.
Paradoxal, fata de alte „chestii”des intalnite in literatura sau cinematografia SF, calatoria in timp chiar este posibila la modul cel mai propriu, atat in trecut cat si in viitor.
Viitor. Aici lucrurile sunt relativ simple, teoretic vorbind nu si tehnologic, calatorul nu calatoreste efectiv in viitor. Adica nu pleaca din prezent, „depaseste” viteza de curgerea a timpului si ajunge in viitor, ci dimpotriva isi incetineste timpul sau, lasand timpul „normal” sa curga pe langa el.
Folosind o metafora cam nedecvata, un canotor pe un rau nu incearca sa depaseasca viteza de curgere a raului ci dimpotriva vasleste impotriva curentului, incercand sa stea practic pe loc si lasand raul sa curga pe langa el…
Sunt cel putin doua metode cunoscute pentru a „calatori” in viitor:
-prima metoda, o nava care sa faca o calatorie de cativa ani (cativa ani, ne referim aici la timpul masurat la bordul navei) la o viteza foarte mare – cateva zeci de procente din viteza luminii in vid. La intoarcere echipajul a imbatranit cu doar cativa ani (timpul de la bordul navei), in timp ce pe Terra au trecut cateva zeci. Cu cat viteza si durata calatoriei sunt mai mari cu atat mai mare va fi „saltul” in timp.
Aceasta metoda este foarte cunoscuta si sub numele de „paradoxul gemenilor” si a fost validata experimental. Intradevar timpul curge diferit la viteze diferite, astfel ca pentru un om aflat la bordul unui avion in zbor timpul trece mai incet decat pentru unul care priveste avionul de la sol.
– a doua metoda, perfect valida in teorie extrem de greu de pus in practica, este ca vehiculul in care se afla calatorii spre viitor sa orbiteze o gaura neagra, pe o orbita stabila. Cum gaura neagra perturba spatio- timpul si genereaza o curbura foarte accentuata a acestuia (ne referim evident la zona de spatiu pe care nava are o orbita stabila, dincolo de orizontul gaurii negre), timpul acolo este mult incetinit, fata de un abservator aflat in afara campului gravitational al gaurii negre si astfel dupa 1-2 ani petrecuti pe orbita calatorii ar constata, la revenire pe planeta lor de origine, ca au facut un salt in viitor de zeci-sute poate mii de ani. Teoretic, pentru ca orbitarea unei gaurii negre este un lucru pe care nimeni nu-l poate macar banui cum s-ar termina sau ce efecte ar avea asupra unui echipaj uman…
Telescopul spatial Hubble, o adevarata masina a timpului
Problema calatoriei in trecut este insa mult mai complicata si pana astazi nu exista un model coerent care s-o faca posibila. Dar daca nu putem calatori in Egiptul antic putem in schimb sa-l vedem „live”.
Aici am avea nevoie insa de ceva ce inca nu stim daca exista, adica de o metoda de propulsie care in termeni practici sa ne asigura o viteza matematica mai mare decat viteza luminii. Mai clar distanta parcursa intr-o unitate de timp data sa fie mai mare decat aceiasi disatanta parcursa de lumina.
Deocamdata acest lucru este cu totul imposibil, indiferent de energia navei, dar solutia – macar la nivel de folclor stiintific urban – ar putea fi curbarea spatiului. Pur teoretic o nava poate sta pe loc (in raport cu o stea) si (cu ajutorul unui sistem inca negandit de nimeni de propulsie) sa „traga” spre ea spatiul pe directia de inaintare dorita.
Stim ca spatiul este elastic, astfel ca daca o nava ar putea sa „traga” spatiul spre ea (pe directia dorita de inaintare) pana cand destinatia sa se apropia suficient de mult, mai apoi spatiul este lasat sa revina la forma initiala (sa se detensioneze), nava urmand spatiul fara sa depaseasca deloc viteza luminii (de fapt fara sa se deplaseze nici macar un centimetru). Ar mai fi si „gaurile de vierme”, etc.
Mergand pe ideea ca o astfel de metoda chiar este posibila, am reusi sa vedem imagini ale Pamantului din urma cu cate mii/zeci de mii de ani am vrea noi, pentru ca practic am naviga mai repede decat lumina.
O imagine din trecut: steaua NGC 2440, batrana si aflata in ultimele etape ale vietii ca stea, situata la o distanta de 4000 ani-lumina de noi. Imaginea ne arata de fapt steaua asa cum arata in urma cu 4000 de ani. O imagine surprinsa de Hubble
Acum cateva lucruri mai simple.
Noi avem deja in exploatare adevarate masini ale timpului, ele sunt destul de simple (conceptual vorbind) si la indemana tuturor. De fapt cu totii am vazut imagini din trecut si nu-i nici o metafora aici. Ne referim bineinteles la telescoape.
Aceste sisteme optice ne aduc la modul propriu imagini din trecut, pentru ca intregul Univers pare limitat la viteza luminii. Astfel daca indreptam telescopul spre o stea aflata la 5 ani-lumina de noi, lumina pe care telescopul o „vede” a fost emisa de respectiva stea in urma cu cinci ani, noi vedem steaua asa cum arata in urma cu cinci ani. Si tot asa galaxia Andromeda, cea mai apropiata de noi se afla la o distanta doua milioane de ani lumina de Calea Lactee, pe care noi o vedem asa cum arata in urma cu doua milioane de ani. De fapt este imposibil s-o vedem asa cum arata astazi.
Acum revenind la calatoria in trecut, daca am avea o nava care sa calatoreasca mai repede (in termeni nominali) decat lumina, n-am avea decat sa de deplasam la o distanta de 2500 de ani-lumina de sistemul nostru solar si sa indreptam de acolo telescoapele spre Terra. Am vedea civilizatia egipteana pe viu…
Daca am calatori la distanta de 65 de milioane de ani-lumina de Pamant am putea sa fim martorii caderii meteoritului care i-a exterminat pe dinozaurii.
Si tot asa, cu evidenta conditie sa dispunem de o optica suficient de puternica pentru a vedea ceva de pe Terra de la respectiva distanta.
Discutam bineinteles la nivel pur teoretic in principiu se poate, dar daca calatoria in viitor ar fi posibila in mod fizic si palpabil, cea in trecut ar fi doar la nivelul de imagini.
Insa putem remarca ca orice astfel de intreprindere, de la calatoria in timp pana la o „banala” calatorie spre cea mai apropiata stea de noi, inseamna de fapt un mare consum de energie, un consum de energie atat de mare incat astazi nu suntem capabili nici macar sa ne imaginam o astfel de sursa, de unde rezulta ca tehnologic vorbind suntem inca foarte primitivi, abia de am imblanzit focul…
Si uite-asa incepi sa intelegi de ce, in urma cu multi ani, cineva a catalogat civilizatiile din univers in functie strict de cantitatea de energie pe care o consuma/controleaza si aveam acolo civilizatii care consumau o cantitate egala cu cea emisa de steaua lor, altii consumau la nivelul unei galaxii, etc.
Din punctul de vedere al energiei disponibile/controlate noi suntem inca la nivelul de sulite cu varf de silex, dar stim deja cum sa calatorim in viitor si sa vedem imagini „live” din trecutul nostru.
Nu prea avem insa cum, deocamdata cel putin.
GeorgeGMT
Inca de domeniul SF -ului . Umanitatea nu a descoperit energia sau un propulsor care sa o apropie macar de viteza luminii , ce spun viteza luminii macar jumatate din aceasta. si probabil nici nu vom ajunge avand in vedere pofta nesabuita de autodistrugere a omenirii , desi cele mai mari salturi tehnologice au venit in urma unor conflicte armate sau a cercetarilor cu scop militar . Poate cu putin ajutor de la E.T.
A fost si un film prin ’97 se numea ” Contact ” in care extraterestrii trimit planurile unei masini . Interesanta ideea filmului , de vazut daca nu l-ati vazut pana acum.
Aici sunt doua subiecte cumva diferite. Cel pe care nu l-ati explorat este faptul ca potrivit lui Minkovski, care a fost profesorul de matematica al lui Einstein, Timpul ar fi cea de a patra dimensiune a Spatiului. De aici rezulta ca spatiul 3D ar putea fi curbat in Timp, la fel cum o coala de hartie care este un spatiu bidimensional, poate fi curbata in spatiul tridimensional. Pentru a calatori direct dintr-un capat al colii de hartie in celalalt, fara a trece prin punctele intermediare, trebuie sa curbam coala de hartie in 3D, unind cele doua capete ale ei. Astfel nu parcurgem nici o distanta in plan bidimensional, ci doar calatorim prin spatiul superior dimensional, direct dintr-un punct intr-altul. La fel si in cazul spatiului 3D, acesta poate fi curbat, si astfel calatorind prin Timp- care este 4D, putem ajunge dintr-un punct al spatiului 3D, intr-un alt punct al spatiului 3D, direct, fara a parcurge alte puncte intermediare.
Deci una din utilizarile ”calatoriei in timp” este de fapt ”teleportarea” in spatiul tridimensional. Aceasta este rezolvarea corecta a calatoriilor interstelare sau intergalatice.
Cumva putem vedea o astfel de ”aplicatie” in cazul avioanelor care decoleaza si aterizeaza de pe suprafata Terrei, care este bidimensionala, calatorind prin cea de a treia dimensiune a spatiului, care este inaltimea-altitudinea, ajungand astfel dintr-un punct intr-altul al suprafetei Terrei, fara sa treaca prin alte puncte intermediare ale acestei suprafete.
Ce descrii mai sus este asa-numita „gaura de vierme”. In mod clar spatiul 3D poate fi curbat, vedem asta in jurul unei stele prin efectul de „lentila”.
Problema apare la modalitatea prin care am putea curba spatiul in mod artificial.
Exista o perceptie relativista descrisa de Einstein in relativitatea restransa, in cazul unui tip care da drumul unui mar in cadere libera, dintr-un tren aflat in miscare. In afara gestului (reprobabil zice Einstein), relativist te intrebi ce traiectorie are marul si atunci realizezi ca trebuie sa te raportezi la un sistem. Astfel calatorul din tren percepe traiectoria marului intr-un fel, iar un observator aflat pe terasament o percepe altfel. Din punct de vedere strict relativist, un aviator care decoleaza si aterizeaza cu avionul sau de pe un aeropot pe altul are dreptul sa pretinda ca el s-a deplasat in linie dreapta, si ca de fapt Pamantul e curbat concav. Deci nu e vorba de a obtine o curbura reala a spatiului 3D, ci ca si in cazul aviatorului o curbura relativa a spatiului este de ajuns.
Aici nu cred ca este vorba de perceptie, pt ca marul, respectiv avionul au exact aceiasi traiectorie indiferent de ce vede un observator oarecare. Ambele obiecte au de fapt o traiectorie curba.
Aviatorul nu are decat sa se uite la altimetru (care-i va indica o altitudine constanta) si sa constate ca avionul sau se misca pe o traiectoie curba, indiferent daca pamantul ar fi concav sau convex. Presupunem ca aviatorul stie ca pamantul este rotund.
Curbura spatiului 3D in jurul unei mase nu este o iluzie sau o perceptie subiectiva ci o realitate fizica palpabila, descrisa in ecuatii. Spatiul se poate curba pana la o raza zero (in cazul unei gauri negre). Ce este dincolo de aceasta curbura nimeni nu stie …
Pai aici este ideea relativitatii, traiectoria depinde de observator, ea nu este absoluta asa cum pretindeti, nici spatiu si nici timpul nu sunt absolute ci depind de sistemul de observatie. Daca sunteti intr-un tren si lasati un mar sa cada liber, ceea ce veti observa este ca marul cade perpendicular (drept) pe podea, in ideea ca trenul merge cu viteza constanta. Deci pentru observatorul din tren traiectoria marului nu este curba ci este dreapta pentru ca si marul si observatorul se misca amandoi odata cu trenul. Daca insa veti intreba un observator aflat pe terasament, acesta va percepe o alta traiectorie, pentru el va fi curba. In relativitate nu exista observator privilegiat.
In ce priveste altitudinea constanta invocata, care ar fi o traiectorie dreapta pentru aviator? Oare el nu-si raporteaza altitudinea-inaltimea la suprafata Pamantului? El merge paralelel sau drept, dar in raport cu ce? Pentru ca altitudinea sa fie constanta adica dreapta pentru observatorul din avion, ea de fapt va fi curba pentru un observator aflat in spatiu, pentru ca va urmari curbura Pamantului, deci vedeti ca este vorba de perceptie. Ceea ce unui observator i se pare o traiectorie dreapta, pentru altul este curba.
Cred ca inteleg ce spuneti, probabil va referiti la faptul ca ceea ce noua ni se pare un lucru cert este posibil sa fie o iluzie tocmai datorita unor dimensiuni suplimentare. Cu alte cuvinte noi observam doar o parte a fenomenului fara sa-l vedem in intregul sau…
In mecanica cuantica se postuleaza foarte clar ca insusi observatorul face parte din eveniment si ca nu poti sa observi/masori ceva fara sa-l influentezi.
Ideea e ca nu e necesar ca spatiu 3D sa fie curbat, ci doar observatorul aflat in miscare sa-l perceapa astfel, aceasta este o garantie a unui salt prin 4D. Traiectoria unui avion intre doua aeroporturi este o curba, raportata la suprafata Pamantului pe care o consideram plana. Daca presupunem insa ca traiectoria noastra in zbor este o dreapta, atunci inseamna ca suprafata la care ne raportam este concava. Altfel spus fara ca spatiul 3D sa fie curbat, daca in traiectoria noastra noi il percepem-observam curbat, atunci cu siguranta facem un salt intre doua puncte ale lui.
sunt de fapt 3 metode de a calatori in viitor, a treia fiind de fapt compatibila cu intoarcerea in trecut (la punctul de plecare):
– intreaga materie si energie din Univers urmeaza asa numite pattern-uri de evolutie, nimic si nicaieri neiesind din aceste pattern-uri. metoda de navigatie temporala consta in duplicarea Universului actual existent, incapsularea lui intr-o bubble-room si navigarea in acest Univers „paralel” in viitor.
– se ajunge la un punct in viitor cu sau fara opriri pe parcurs. se stocheaza informatiile acumulate in cuante de energie , se iese din Universul paralel respectiv si ghici unde? – evident in „prezentul” din Universul original .Ce se intimpla cu „duplicatul” ? Paaaii… acesta dispare…. dar ramin totusi asa numitele „urme” in continuumul spatiu-timp unde a fost proiectat acel Univers „duplicat”. Aceste pot altera pina la un punct evolutia unui al doilea Univers „duplicat” .Aceste „urme” ramin datorita faptului ca Universul original are anumite „defecte” in continuumul sau – gaurile negre, ruperi de dinamica spatio-temporala in planurile de impact ale undelor gravitationale galactice -cele care de fapt si dau forma de ciorchine in dispunerea galaxiilor, aglomerarile de materie formata din elemente super-grele transuraniene (materia trans-barionica) din cea de-a doua insula a stabilitatii (asa numita materie/energie neagra) samd
– dispozitive specializate citesc informatiile din cuante, „traduc” aceste cuante si stocheaza informatia.
Aflam de exemplu ca la sfirsitul lui Noiembrie 2017 un cutremur catastrofal va lovi Romania – cu cel putin 8,2 pe Richter si peste 11.000 de morti. Ce facem ? anuntam populatia si evident diminuam efectele negative (de la peste 240.000 de morti in scenariul original ne-alterat la 11.000 de morti).
Tool-uri matematice complexe calculeaza efectele (consecintele) alterarii viitorului – macroeconomic, politic, militar, etc si puteam avea previziuni destul de exacte la nivel macro fara o noua calatorie pe termen foarte lung (decenii)
Dupa cutremur evident putem face din nou o alta calatorie – un nou duplicat este generat – vedem evolutia si ne intoarcem. Noul Univers duplicat in care am calatorit insa poate prezenta „alterari” de dinamica datorita Universurilor „duplicate” anterioare. De aceea calcule complicate sunt necesare pt a determina efectul „urmelor” Universurilor anterioare.
Se poate calatori in trecut. Da. Evident ca da. Fie folosind aglomerarile de materia trans-barionica fie gaurile negre, etc se plaseaza un „bubble-room”. Iesirea din „bubble-room” se face intotdeauna in „prezentul” de plecare. Energiile necesare sunt uriase – pt fiecare Kg de materie „tranzitat” catre trecut fiind necesare 10 la 37 jouli de energie pt plasamentul final. Asta inseamna ca in orice moment pot exista masinarii care se monitorizeze „prezentul” fie venite din trecut fie din viitor. Se poate determina prezenta acestor masinarii in prezentul actual .Raspunsul este DA.
Citisem ca stabilitatea elementelor foarte grele este mai mult wishful thinking decit o posibila realitate. Ai ceva linkuri despre asta?
Sunt o droaie de link-uri. Stabilitatea elementelor foarte grele e obtinuta prin fuziunea unor izotopi instabili bogati in neutroni cu o viata suficient de lunga (sa zicem de ordinul nanosecundelor) . Un exemplu ar fi obtinerea elementului super-stabil (4 mil de ani) Leonardium 482 (Unhexquadium) prin reactia:
241/82 Pb + 241/82 Pb = 482/164 Ld
unde durata de injumatatire a isotopului 242 Pb este de cca 4 ns suficienta de mare pt un parcurs de ordinul centimetrilor in camera reactorului la energii de peste 600 Mev. Sunt mai multe metode de obtinere a 241 Pb ……
Metodele de imbogatire neutronica pot avea la baza captura indusa a unui electron de catre proton.
Leonardium este un metal albastrui, fluid si dens (54 g/cm3) cu puternice irizati albastre foarte usor de folosit in reactoare de mare putere (peste 800 Tj/kg) prin bombardament cu neutroni termali.
Tocmai.
Unhexquadium (elementul 164, Uhq) ar trebui sa aiba masa atomica 474 si este considerat a fi un element ultraradioactiv, avind izotopul de care vorbesti tu (Uhq 482). Insulele de stabilitate (prima cu centrul la Ubb 306 si a doua cu centrul la Uhq 482) sint doar teoretice; astept cu nerabdare sa ajungem la prima dintre ele in acceleratoare sa vad daca ele exista. Intrebam de linkuri, crezind ca s-a demonstrat si experimental ca in ciuda numarului de neutroni, nucleul elementelor grele transuraniene isi poate tine firea, pastrindu-se intreg.
Leonardium este un metal albastrui, fluid si dens (54 g/cm3) cu puternice irizati albastre foarte usor de folosit in reactoare de mare putere (peste 800 Tj/kg) prin bombardament cu neutroni termali.
Ai tras cu ochiul in viitor si ai vazut cum arata? 🙂
Iulian ce m-ai intrebat mai jos este cea mai importanta intrebare pe care am primit vreodata in viata mea……….
Raspunsul ?………. este de milioane ….. de euro evident.
Referitor la elemetele trans-uraniene super-grele .
Explicatia pentru materia neagra este pur si simpla si cea mai simpla dintre toate explicatiile posibile – adica dark matter nu este nimic altceva decit materie trans-barionica cu proprietati extraordinare.
Omul – in emfaza sa – crede ca NATURA nu a creat si nu creaza aceste elemente foarte grele (ce ciudat suna in limba romana cind vorbesc despre ele). In realitate insa ele sunt produse permanent in conditii teribile de confinare stelara a materiei – vorbim de quasarii si uriasele stele Wolf-Rayet, unde la temperaturi de mii de miliarde de grade si presiuni inimaginabile aceste elemente apar si dispar. Unele dintre ele aceste elemente au pur si simplu insusiri inimaginabile – pot interactiona rapid cu neutrinii, pot genera unde anti-gravitationale iar cele mai grele pur si simplu pot migra in spatiul 4D. Anumiti atomi pot avea forma de donuts altii sfere goale, altii pur simplu sunt grupuri de ciorchini de nucleoni,….. samd
Dupa parerea mea omenirea si mai ales America pierde timp pretios cu tot felul de prostii in loc sa traga tare in urmatoarele directii:
– obtinerea de elemente transuraniene super-grele mai ales din a 2 insula si din podul (arcul) Seaborg (340-440)
– determinarea parametrilor cuantici ai continuumului spatiu-timp, modul de generare si utilizare a anti-gravitatiei
– modul de incapsulare a unei bule spatio-temporale continuue pt deplasare cu viteze supra-luminice in conditii de siguranta a unei nave cu fiinte vii la bord
– definirea conditiilor si regulilor de colonizare a Galaxiei, partajarea sectoarelor stelare ale Galaxiei noastre, definirea si protectia vietii inteligente din alte lumi samd.
Un lucru e clar – abia de acum incolo incepe ERA interstelara a lu’ Homo Sapiens ….. ERA GALACTICA !!!
Salutare tuturor! Oare nu este posibila trimiterea in trecut doar a unui mesaj ?
Ex:
http://www.abovetopsecret.com/forum/thread866383/pg1
Pe Youtube se gaseste un canal foarte interesant:
Science and futurism with Issac Arthur
Un mesaj trimis inseamna informatie trimisa, informatia inseamna energie, energia este asociata masei, asadar pe unde trimiti un mesaj ai putea trimite si un om…
In cazul in care nava sta pe loc si „trage” spatiul elastic spre ea pana cand destinatia aflata la 10 ani lumina ajunge langa, ce se intampla cu o stea si planetele locuite/civilizatiile/navele/fiintele aflate la 5 ani lumina direct intre nava noastra si destinatie? Chiar daca sectiunea spatiului curbat are un diametru putin mai mare decat diametrul navei, doar cat sa incapa nava, tot apare un efect.
Cazul 1
Daca este afectata materia si energia din spatiul curbat atunci pot apare efecte „secundare” distructive. Voua v-ar conveni sa fiti prinsi intre o nava care comprima spatiul si destinatia ei?
Sa zicem ca traiectoria unui astfel de sistem apartinand unor ET trece prin planeta noastra si are un diametru al sectiunii transversale de cateva zeci de metri. Cum spatiul este elastic va fi un efect si asupra materiei din imediata apropiere a traiectoriei, efect care scade cu distanta afectand din ce in ce mai putin zonele mai indepartate de locul pe unde va trece nava respectiva. In acest caz in care materia este afectata practic ne vom trezi cu o gaura prin planeta dupa trecerea ET chiar daca spatiul in sine se „decompreseaza”.
Cazul 2
In cazul in care proprietatea de elasticitate a spatiului nu afecteaza materia nu avem practic probleme. Chiar in timp ce scriem/citim aici pe blog pot sa treaca efectiv „prin” noi/spatiul in care existam tot felul de nave ET care „comprima” spatiul fara ca noi sa simtim ceva.
Daca nu avem tehnologia sa facem un astfel de salt prin curbarea/compresia spatiului, poate ca totusi se pot gasi metode de a pune in evidenta in mod indirect efectele secundare ale unor potentiali calatori care folosesc „warp drive”. Cum ar fi de exemplu un trib primitiv pe o insula in mijlocul unui mare lac linistit, fara valuri. iar noi care avem tehnologia sa facem vapoare trecem cu o nava dincolo de linia orizontului si facem valuri. Tribul de pe insula nu vede nava noastra dincolo de orizont dar valurile produse de trecerea ei ajung si la insula. Este suficient ca un singur om de acolo sa aiba putina imaginatie si inteligenta ca sa se prinda in mod indirect ca undeva departe trece ceva pe apa si produce valuri. Si cum senzorii de pe satelitii nostri vad in toata gama/spectrul de frecvente poate pun toate tarile informatii de la toti satelitii intr-un supercomputer si ne uitam dupa anomalii. Interesant este ca odata descoperita anomalia ne putem intreba cum s-a produs si astfel putem intelege chestii noi la nivel teoretic pe care apoi sa le facem practic. Adica sa stam pe insula si sa ne dorim sa facem si noi valuri. Apoi ne amintim ca lemnul pluteste, taiem cativa copaci – nu multi – si gata, am inventat pluta cu care ne ducem mai aproape de orizont, unde cu putin noroc putem vedea silueta unei nave de tipul celei care a produs valurile initiale, valurile care ne-au captat atentia si ne-au provocat imaginatia si inteligenta sa inventam pluta :))
Perceptia cuburii este una relativista. O fiinta bidimensionala care traieste intr-un spatiu bidimensional, deplasandu-se dealungul spatiului bidimensional nu percepe vreo curbura a acestui spatiu, ea se deplaseaza intre doua puncte de-a lungul unei drepte, trecand intotdeauna prin punctele intermediare. Pentru a percepe aceasta curbura, fiinta bidimensionala trebuie sa devina tridimensionala, sa capete inaltime, si de la acea inaltime isi da seama ca poate scurta distanta parcurgand-o prin tridimensional. Cu alte cuvinte ceea ce se schimba in primul rand este perceptia. Iti dai seama ca aflandu-te intr-o camera undei stai in undeva pe podea la mijlocul incaperii, pentru a ajunge la tavan nu trebuie sa mergi pe pereti, ci iti trebuie o scara.
Da dar pentru asta trebuie sa mai adaugam o dimensiune, caz in care deja este altceva. Spatiul „normal” nici nu se comprima nici nu se indoaie ci ramane asa cum este, iar noi folosi o alta dimensiune pentru a calatori. Deja ajungem la hyperspatiu-timp 🙂
Păi exemplul dat de tine, cu scara, ar merge aplicat și la nivel de univers/universuri. Dacă se consideră lumea noastră, universul cunoscut și perceput de noi cu simțurile și tehnologia noastră, un caz particular al unui mega/multiunivers multidimensional, atunci nu s-ar putea concepe o metodă de călătorie între punctele A și B ale universului nostru, oricât de îndepărtate ar fi ele, ieșind din limitele lui dimensionale?
Poate că asta ar da posibilitatea unei deplasări cu viteze tinzând câtre infinit…
Zic și eu. Rog nu trageți în pianist, face și el ce poate 🙂
Asta-i ideea. De fapt ea este mult mai complexa si ati sesizat ca presupune existenta mai multor universuri, separate de Timp, asa cum inaltimea ”h” separa colile unui top de hartie. Modelul acestui Univers este cel al unui bloc cu mai multe etaje. Te poti plimba pe un etaj cat vrei, cu bicicleta de pilda, dar daca vrei sa treci de la un etaj la altul trebuie sa iei liftul. Calatoria in timp presupune trecerea de la un spatiu (etaj) la altul (etaj) si nu deplasarea pe un etaj, aceasta este deplasarea normala, trecand prin punctele intermediare. Cu liftul ajungi direct dintr-un loc intr-altul al blocului, trecand printr-un spatiu dimensional superior. Asta inseamna ca in acelasi spatiu (volum), aparent sunt mai multe spatii (volume). Tot ce trebuie sa faci este doar sa sti sa treci dintr-un volum in altul.
Ați omis ceva în deplasarea ființei bidimensionale.
Să ne imaginăm o ființă bidimensională care are doar mâna stângă.
Apoi aceasta se deplasează pe un inel (se poate face dintr-o coală de hârtie) din A în B.
Rezultă două cazuri:
1. Dacă inelul este normal ființa după deplasarea din A în B va fi identică;
2. Dacă inelul este răsucit o dată (vor fi diferențe în funcție de numărul de răsuciri ale inelului) ființa după deplasarea din A în B nu va mai fi identică (în loc de mâna stângă va avea ….mâna dreaptă);
Veți observa că la răsuciri pare ființa rămâne neschimbată, iar la răsuciri impare ființa se schimbă. Este ceva asemănător cu spinul la atomi.
În concluzie nu este așa ușor de modificat spațiul (apar probleme multeeeee și nu tocmai plăcute).
Rog experimentați.
Mai multe găsiți în cartea … 123 Infinit scrisă de GAMOV în anul …. 1966 !!?? (ca să vă dați seama că ideile nu sunt așa noi).
Usor cu pianul pe scari. Aceste repere, stanga, dreapta, sunt luate de cine, de un privitor din 3D care vede totul de sus? Pai fiinta plata care traieste in 2D nu vede ”de sus”, ci vede doar inainte-inapoi, dreapta- stanga. Deci chiar daca rasuciti un plan bidimensional, el tot bidimensional ramane, si in speta o fiinta bidimensionala nu poate percepe aceasta rasucire, rasucirea o vede doar un observator din 3D. Altfel spus fiinta bidimensionala nu percepe nici o schimbare, oricat ati rasuci planul, stanga ramane stanga, nu se schimba absolut nimic. Noi nu avem idee cum arata Universul vazut din 4D. Poate fi rulat ca un sul, poate fi curbat, poate fi pliat, poate fi drept, noi de aici din 3D , la fel ca si fiinta bidimensionala in spatiul ei 2D, noi nu putem percepe o curbare a spatiului 3D, decat daca iesim in 4D.
Idei noi? Einstein a enuntat relativitatea restransa in 1905, pe cea generalizata in care spatiu e curbat de gravitatie in anul 1916 in timpul primului razboi mondial, iar ecuatiile pentru gaurile de vierme Rosen-Einstein sunt din 1935.
Stiu ca exista un video cu Carl Sagan exact pe aceasta tema a spatiului cvadridimensional, l-am gasit, dar puteti da singuri search pe youtube ”Carl Sagan 4d”. Este instructiv, dar este in engleza.
https://www.youtube.com/watch?v=UnURElCzGc0
Cred ca asta e si ideea topicului, de a impartasii informatii despre subiect.
Nu cred că m-ați înțeles. ființa rămâne bidimensională dar se va schimba.
Încercați ce am scris și veți vedea că Gamov are dreptate.
Nici eu nu am crezut inițial dar am experimentat.
Acum că noi trăim în 3D și ne imaginăm alte universuri ține doar de puterea noastră de calcul și analiză abstractă.
@Dynamic. Exista o teorie care spune ca nu galaxiile se indeparteaza unele de altele ci doar spatiul dintre ele se dilata/creste, astfel ca cel mai probabil dilatarea spatiului nu ar afecta stelele…
Dilatarea spatiului ar putea fi un lucru banal, ca atunci cand apa curge pe langa o nava ancorata…
A fost „Experimentul Philadelphia” o incercare nereusita de calatorie in timp? Chiar daca nimeni nu s-a gandit la asta atunci cand a fost facut. Intreb si eu…
tangential cu articolul si daca ai avea o masina a timpului te poti intoarce doar in aceeasi zi in timp, altfel ai ajunge in spatiu pentru ca n-ar fi pamantul acolo….
Asta-i o alta discutie intersanta. Probabil ca lucrurile ar putea fi ajustate.
Asta ilustreaza de fapt un aspect esential al problemei: atat spatiul cat si timpul depind de sistemul de referinta ales.
Calatoria in viitor, asa cum este prezentata aici, este de tipul „one-way ticket” si nimeni nu se poate intoarce sau trimite mesaj despre destinatie (sau cel putin asta stim acum)… Trairea vietii in sine este o excursie catre viitor intr-un vehicul numit „prezent”. O calatorie in viitor, de fapt „in viitoruri” alternative posibile, s-ar putea face prin simulare in supercomputere a celor mai probabile alternative de viitor. Puterea de calcul depaseste insa tot ce avem noi acum si vom avea in viitorul apropiat….
Referitor la calatoria in trecut, s-ar putea accesa baza de date a Universului si viziona (intr-o realitate virtuala eventual) ce s-a petrecut, daca „Teoria holografica” este valida ( ro.wikipedia.org/wiki/Principiul_holografic ). Interactiunea si alterarea trecutului (sau a informatiei despre trecut) ar fi extrem de dificila daca nu imposibila.
Se pare ca teoria universului holografic este sustinuta de matematica.
Linkul corect:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Principiul_holografic
Leonard Susskind a lucrat mult la acest principiu dar nu stiu daca l-a demonstrat matematic (el sau altii).
L-am vazut pe Susskind intr-un documentar explicand fenomenul si declarand ca a castigat astfel un pariu cu Hawking. Se pare ca este acceptata (teoria) in fizica de astazi. Principiul aflat la baza lui cam aduce a viata vesnica si sustine ca informatia nu poate fi distrusa nici macar de o gaura negra.
Hmmm… as zice mai degraba „amintire vesnica”… „Vesnica Pomenire”? Hmmm…
S-ar putea ca o masina a timpului care sa permita vizionarea trecutului prin imagini si sunet deja sa se fi inventat de multa vreme. Este vorba de cronovizor. Voi scrie aici niste informatii doar cu caracter informativ, nu vreau sa polemizez si nu voi mai posta pe subiect. Primul link: https://en.wikipedia.org/wiki/Chronovisor . Cat o fi de adevarat sau nu, cine sa stie. In orice caz faptul ca ar fi colaborat Ernetti cu Enrico Fermi si Wernher von Braun e perfect posibil. Vaticanul, lucru mai putin stiut, este in avangarda cercetarii stiintifice, atat la nivel astronomic (http://vaticanobservatory.org/VATT/) cat si la nivel de mecanica quantica (http://www.catholicreview.org/article/work/vatican-worlds-largest-particle-physics-lab-plan-to-collaborate). Nu intru in detalii, insa am cunoscut personal unul dintre oamenii de stiinta ai Vaticanului, nu intru pentru ca exista multe prejudecati si informatii false legate de Vatican pe tema asta. Cert este ca BC este singura biserica care accepta ideea evolutiei, desi nu pe cea darwinista si care accepta ca pot exista extraterestrii, care nu sunt catalogati ca fiind exclusiv demoni, cum fac alte biserici. Ideea este ca teoretic Vaticanul este deschis catre stiinta, bine era si in trecut, in ciuda prejudecatilor, de asta au si infiintat universitatile in Evul Mediu, dar au imbratisat o teorie stiintifica gresita, pe cea a lui Aristotel si tot sistemul filosofic greco-roman care aseza Pamantul in centrul universului. Insa se pare ca au invatat din greseli si acum doctrina oficiala este ca nu se opun descoperirilor stiintifice certe, ceea ce este ok, adica sa inveti din greseli. De asta sunt si implicati in avanpostul cercetarii. Inchid paranteza. Deci principiul colaborarii unor oameni de stiinta din Vatican cu oameni de stiinta de top este adevarat. De ce insa Vaticanul ar fi negat existenta acestei masini a timpului si de ce Ernetti la presiunea Vaticanului si-ar fi schimbat declaratiile? Exista doua motive, unul ar fi ca Ernetti ar fi mintit. Ar fi insa foarte ciudat ca un exorcist, pentru ca era si asa ceva printre altele, sa minta cap, coada pe o asemenea tema. Dar nu putem exclude sa fie totul fals. Ar putea insa sa fie si un alt motiv. S-a scris in presa vremii ca multe servicii secrete erau pe urmele lui, inclusiv cel sovietic. Chiar el ar fi fost constient de pericolul major ca o asemenea inventie sa cada in mainile unor oameni sau grupuri de interese malefice. Prin urmare o alta versiune ar fi ca inventia a existat, Vaticanul i-a ordonat sa taca si fiind calugar trebuia sa asculte iar acea masina a timpului sau a fost dezafectata sau a fost ascunsa si este folosita in secret. Insa daca informatia colaborarii cu Enrico Fermi si von Braun este adevarata, inseamna ca cel putin americanii au avut acces la suficiente informatii despre constructia ei. Pentru ca si Fermi, nu doar von Braun, au lucrat pentru americani. In concluzie, poate fi o simpla fabulatie, insa in presa vremii a fost un scandal imens, s-au scris carti pe acest subiect. Sau acea masina a fost construita si acum este undeva ascunsa si de ea stie Vaticanul si posibil stiu si americanii. S-a facut si un film, destul de recent, despre o masina a timpului care functioneaza destul de asemanator cu cronovizorul lui Fermi: http://www.imdb.com/title/tt0453467/?ref_=fn_al_tt_1 . Noi insa nu putem stii, putem doar discuta pe franturile de informatii care ajung la noi.
Corrigenda la final: cronovizorul lui Ernetti.
fii mai activ pe forum te rog. Ti-am simtit lipsa…eu cel putin….foarte interesant ce ai scris.
În principiu, toți suntem într-o mașină a timpului. Acum, pentru toate ființele vii, reprezintă o imagine a trecutului. Prezentul este o axiomă. De ce spun asta??
Mă adresez fiziologiei. Orice percepție, orice imagine pe care ne-o dau ochii, este o expresie a trecutului. Durează câteva miimi de secundă ca ochiul să recepționeze o imagine, mai durează apoi câteva sutimi cât acea imagine să fie transmisă, alte sutimi ca imaginea să fie compusă de către creier, si alte sutimi, fracțiuni sau secunde să percepem imaginea și să luăm o decizie. Astfel, în tot timpul ăsta, s-au petrecut alte lucruri, pe care ochiul și creierul trebuie să le transmită, proceseze, calculeze…etc.
În principiu, acum nu există. Pentru a exista acum, ar trebui să fim capabili să sincronizăm temporal un eveniment care se va întâmpla (chiar dacă în câteva sutimi, miimi, miliardimi de secundă), cu percepția noastră. Asta înseamnă să vedem în viitor, lucru pe care-l cred imposibil. Toate ființele vii, sunt construite pe dimensiunea cauză-efect. Adică ți se întâmplă ceva și reacționezi. Cred că simpla construcție fiziologică a noastră ne împiedică să călătorim în viitor.
Părerea mea, diferă un pic.
Este cer innorat si furtuna afara, sta sa ploua. Deodata cerul se ilumineaza de la un fulger. Incepem sa cronometram, 1,2,3, si deodata se aude bubuitul traznetului. Inmultim secundele numarate cu viteza sunetului si rezultatul ne da distanta norilor fata de sol. Este acelasi fenomen, dar mai inainte percepem fulgerul, apoi traznetul, apoi cad picaturile de ploaie. Ideea este ca exista un defazaj intre diversele manifestari ale aceluiasi fenomen. Intr-adevar, cam tot ce percepem deja este trecut, dar la ce nivel ne referim? Daca ne apucam sa construim un automobil, atunci cand acesta se afla in stadiul de proiect, doar stadiul de proiect este la nivelul Trecut, pentru ca stadiul de executie concreta este la nivelul Viitor. Deci in orice moment al constructiei unui automobil, acesta exista atat stadiul trecut, la stadiul prezent, dar si la stadiul viitor. Deci ideea este de defazaj, si de aici apar tot felul de paradoxuri, lucrurile se incurca, Daca vi se pare ca proiectarea unui automobil tine de Viitor, ganditi-va ca de fapt proiectarea este primul stadiu al acestuia care se transforma in Trecut.
Singurul experiment veridic care se adreseaza calatoriei in timp:
http://www.techradar.com/news/world-of-tech/future-tech/this-man-is-closer-than-ever-to-building-the-world-s-first-time-machine-1308032
Referitor la cantitatea imensa de energie necesara unei civilizatii pentru a juca la nivelul urmator: trebuie sa ne reamintim ca tot ce cunoastem noi despre materie si energie reprezinta doar 4-5% din tot ce exista in univers. Noi de fapt nu cunoastem din ce este format 95% din univers. Adica nu stim mare lucru asa ca am inventat notiunile de „dark matter” si „dark energy” ca sa ne linistim mintile preocupate de lipsa cvasitotala a informatiilor despre 95% din ce ne inconjoara.
Asa ca daca vrem sa progresam tehnologic ar fi cazul sa descoperim si sa putem lucra efectiv cu tehnologii bazate pe acum doar teoreticele dark matter/energy. Stiu ca sunt se depun eforturi in acest sens. Scria pe undeva ca si o romanca a contribuit la punerea in evidenta a dark energy dar mai departe nu se aude mare lucru.
Ar fi interesant ca odata ce putem folosi ceea ce exista in univers si inca nu cunoastem sa constatam ca este banal de usor sa parcurgem milioane de ani lumina in cateva minute.
Si eu cred ca ar trebui cautat mai mult din partea omenirii , pt. ca sunt multe necunoscute …de pilda infrarosul sau sonarul care exista in natura de zeci de mii de ani folosit de diverse animale a ajuns cunoscut oamenilor de stiinta doar in zilele noastre .
Pe de alta parte mi se pare destul de limitata idea de a -ti transporta si corpul la modul classic de nava de transport intr-o asazisa calatorie fie temporala sau spatiala .
Nu intru in holistica ca si acolo sunt o gramada de chestii problematice , dar pt. calatorii in trecut ,ma gandesc ca la nivel logic present era miniaturizarii e abia la inceput ,trimiterea unui telescop microscopic cu viteza poate superioara a luminii care sa aiba si o modalitate de a comunica cu o viteza superioara luminii ar putea fi mai plauzibila decat constructia unei nave care sa transporte corpuri supuse adaptabilitatii spatiului si vitezei respective …se mai incearca si teleportarea …mai degraba cred ca asta ar fi metoda cea mai posibila la nivel teoretic , macar la nivelul unor microdrone
Einstein a ajuns la aceste teorii prin MATEMATICA formule care aratau aceste lucruri iar aritmetica nu minte!
Eu daca ar exista o masina a timpului m as.teleporta cu 100 de ani in.urma ca sa.stiu ce am de facut impotriva invadarii europei cu ciuhabi , vad ca.si la noi intra cate 100 pe zi
Nu cred ca ai avea curaj sa faci ceva tu insuti, chiar daca ai sti ce ai de facut.
Iti spun eu ce ai fi putut face: te-ai fi dus la Sevres in 1920 si ai fi insistat ca Antanta sa creeze un stat kurd independent si o Armenie Mare indiferent de obiectiile turcilor. Asta desigur daca te-ar lasa sa intri la conferinta si nu te-ar impusca sau aresta. 😀
Aici este un alt aspect al calatoriei in timp care presupune ideea de deplasare extrem de rapida. Sa zicem ca trebuie sa aduceti la baza o persoana ranita. Cat de repede vreti sa va miscati? Pai cat mai repede, daca s-ar putea instantaneu. Ce e mai repede ca ”instantaneu”? Mai repede de ”instantaneu” este doar calatoria in trecut, ca sa ajungi chiar mai inainte ca sa pleci. De aici apar o multime de paradoxuri.
Pui un telescop la 40 de ani lumina distanta fata de pamant si il indrepti spre pamant. Dureaza 40 de ani ajunga lumina de pe pamant la telescop si 40 de ani sa trimiti informatiile/imaginile de la telescop la pamant. Cei care se uita la imagini o sa vada pamantul cun era cu 80 de ani in urma. Bang, deci vezi in trecut. Uite si o idee de afacere pe termen lung, sa vinzi imagini cu pamantul din trecut. Daca plasezi vreo 8 sateliti in jurul pamantului, cu rezolutie mare, poti face un pamant 3d live din trecut.
nu vinzi nici un fel de imagine din trecut …… pur si simplu vezi cu întârziere imagini din prezent…greu si cu gândirea asta
Un telescop ,, privește,, spre o exo planeta locuita de alieni. Ăstia au o oglinda spre Terra. Sau invers, am putea pune noi o oglinda pt ei….